15 Octombrie 2023
Spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit.
Efeseni 1.6
Care este locul cel mai înalt pe care Cel Atotputernic poate să-l dea? Nu este locul pe care l-a ocupat Preaiubitul Său Fiu? Care este cea mai înaltă binecuvântare pe care poate să i-o dăruiască unui om? Nu este aceea de a-l aduce în legătură cu Sine Însuși, acolo unde El Însuși locuiește? Și care este desfătarea cea mai înaltă pe care Atotputernicul Dumnezeu poate să i-o ofere omului? Nu este propria Sa desfătare? Și El le-a dat pe toate acestea! El i-a luat pe oameni în slava Sa, în slava casei Tatălui. Le-a dat partea care a fost partea Fiului Său și a Sa. „Viața veșnică este aceasta” – spune Domnul Isus în Ioan 17.3 – „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. Care era bucuria Tatălui în veșnicie? „În Tine [în Fiul] Mi-am găsit plăcerea.” Acum, El ni L-a dat pe Fiul și ne-a dat o viață care este în stare să-L cunoască pe Fiul și să se bucure de slava Sa – încă de acum de pe pământ, însă, mai presus de toate, în casa Tatălui.
Și care este bucuria Fiului? El era în sânul Tatălui, lângă inima Tatălui, și acolo S-a bucurat de toată dragostea și slava Sa. Acum, aceasta a devenit și partea noastră. „Aceasta este viața veșnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat” (Ioan 17). Astfel suntem noi binecuvântați cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești (Efeseni 1.3). Dumnezeu poate face aceasta cu dreptate. El nu poate face niciodată ceva fără să aibă un temei drept, căci El este Dumnezeul cel drept. Și pentru Dumnezeu este posibil să facă aceasta, căci Domnul Isus a înfăptuit pe cruce acea lucrare minunată. Tocmai în momentele în care El a purtat păcatele noastre și a fost lovit și părăsit de Dumnezeu, L-a slăvit pe Dumnezeu așa de mult, încât Dumnezeu a fost drept când L-a înviat din morți și I-a dat, ca răsplată pentru lucrarea Sa, aceeași slavă pe care El a avut-o din veșnicie, ca Dumnezeu, ca Fiu. Și El L-a slăvit pe Dumnezeu așa de mult, încât Dumnezeu este drept când le dă această slavă și acelora pentru care Domnul a înfăptuit lucrarea pe cruce ca Înlocuitor al lor.
H. L. Heijkoop
Disprețul Mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare; aștept compătimire, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul.
Psalmul 69.20
Batjocorit și disprețuit
Evangheliile ne relatează cum a fost disprețuit Domnul Isus la cruce (Matei 27.39-44; Luca 23.35-39). Toate grupele de oameni L-au batjocorit pe Fiul lui Dumnezeu, care era răstignit acolo nevinovat: trecătorii, preoții de seamă, cărturarii, bătrânii, soldații, precum și tâlharii răstigniți împreună cu El.
Psalmii ne descriu ce a simțit Mântuitorul în acele momente. El Își exprimă profetic durerea adâncă: „Disprețul mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare” (Psalmul 69.20). Dușmanii I-au rănit adânc inima prin cuvintele lor batjocoritoare. Ei spuneau: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui” (Matei 27.42). Deoarece Domnul Isus nu S-a opus răstignirii, dușmanii Săi considerau că El nu Se putea elibera din acea situație chinuitoare. Cât de mult se înșelau! El n-a vrut să Se salveze, ca să devină prin moartea Sa Mântuitorul păcătoșilor.
Acest dispreț al oamenilor L-a lovit puternic. Cât de mult Își dorea ca cineva să-I arate adevărată compasiune! Dar nu era niciunul care să-I stea alături și să-L îmbărbăteze. Ucenicii Îl părăsiseră deja în grădina Ghetsimani, deoarece se temuseră pentru propriile lor vieți. El suferea singur din cauza batjocurilor.
„Dar Eu sunt vierme, nu om; sunt defăimarea oamenilor și cel disprețuit de popor. Toți cei care Mă văd își bat joc de Mine, își deschid gura, dau din cap” (Psalmul 22.6,7).
Citirea Bibliei: 1 Cronici 10.1-14 · Psalmul 83.10-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FĂ FAȚĂ ISPITEI, DUPĂ MODELUL LUI HRISTOS (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Isus… a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile…” (Luca 4:1-2)
Astăzi vom primi câteva sfaturi practice de la Domnul Isus, cu privire la gestionarea ispitei:
1) Ispitele tale sunt la fel cu cele prin care a trecut și El. Biblia ne spune că „în toate lucrurile a fost ispitit ca noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15). S-ar putea să spui: „Dar nu știi cât de mari sunt ispitele mele!” Nu, dar Domnul Isus știe! Faptul că „în toate lucrurile a fost ispitit” înseamnă că a trecut și El pe-acolo, a avut și El de luptat, și înțelege cu siguranță vulnerabilitatea ta. Tu poți veni la El când te lovește ispita, cu încrederea că și El a mers pe același drum și te poate ajuta.
2) Ispita apare de multe ori după ce ai avut o victorie pe plan spiritual. Domnul Isus tocmai fusese botezat, Duhul Sfânt Se pogorâse peste El, iar Dumnezeu declarase că-și găsește plăcerea în Fiul Său – și, după toate acestea, Satan a lovit din plin (vezi Matei 3:16-17, 4:1-11). Momentele spirituale înalte te pot face să lași garda jos și să fii predispus atacului. Apostolul Pavel ne atenționează: „cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12). Oamenii se prăbușesc adesea și sunt epuizați după mari biruințe. Predicatorii, de exemplu, pot fi predispuși la ispită după ce au rostit o predică bună!
3) Ispita vine pe fondul oboselii. Patruzeci de zile fără mâncare L-au adus pe Domnul Isus la epuizare fizică. Când resursele tale fizice și spirituale s-au terminat, ești o țintă a atacului. Lipsa somnului, alimentația nesănătoasă, faptul că slăbești în credință, că nu citești Biblia, anxietatea și descurajarea pot deschide ușa ispitei. Când te simți căzut, vederea ți se încețoșează, discernământul este atenuat, ascuțimea spirituală scade și nu ești în gardă la atacurile și planurile diavolului. Biblia spune (1 Petru 5:8): „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”
Așadar, ia exemplu de la Domnul Isus!
de Jean Koechlin
Evrei 8:1-13
Vechiul legământ de pe Sinai fusese rupt odinioară, din vina lui Israel. Un nou legământ, vestit în Ieremia 31.31, va fi încheiat cu acest popor. Odată făcută dovada că omul este incapabil să–şi respecte angajamentul faţă de Dumnezeu, acest nou legământ nu–şi va mai impune să îndeplinească vreo condiţie (Romani 11.27). Singurul temei va fi sângele lui Hristos, numit „sângele legământului celui nou” (Matei 26.28). El va fi caracterizat de patru aspecte:
1. Poruncile Domnului vor fi înscrise în inimi, adică vor face apel la dragoste.
2. Israel îşi va regăsi relaţia de popor al Domnului (v. 10; Zaharia 8.8).
3. Cunoaşterea Domnului va fi comună pentru toţi (v. 11; Isaia 54.13).
4. Dumnezeu nu-Şi va mai aminti de păcatele lor, nici de nelegiuirile lor (v. 12).
Creştinii pe care ea îi cuprinde nu sunt sub un legământ (este oare nevoie de un contract între un tată şi copiii lui?). Ei însă se bucură deja şi mai mult decât atât ~ de toate binecuvântările promise lui Israel. Cuvântul divin este sădit în ei (comp. cu 2 Corinteni 3.3). Ei sunt acum copii ai lui Dumnezeu. Ei Îl cunosc pe Domnul prin Duhul Sfânt care locuieşte în ei. Au asigurarea că păcatele lor sunt şterse pentru totdeauna.
Cititorule, sunt aceste privilegii şi ale tale?
Mana Zilnica 