14 Octombrie 2023
Lameh a trăit o sută optzeci și doi de ani și a născut un fiu. Și i-a pus numele Noe, spunând: „Acesta ne va mângâia în lucrul nostru și în truda mâinilor noastre, din cauza pământului pe care l-a blestemat Domnul”.
Noe umbla cu Dumnezeu.
Geneza 5.28,29; 6.9
Lameh, tatăl lui Noe, a simțit povara și efectul păcatului care intrase în lume. Dumnezeu îi spusese lui Adam: „Blestemat este pământul din cauza ta; cu trudă vei mânca din el în toate zilele vieții tale” (Geneza 3.17). „Nu numai atât, ci și noi înșine, care avem cele dintâi roade ale Duhului, și noi înșine suspinăm în sinea noastră, așteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru” (Romani 8.23). Fiind în aceste trupuri, experimentăm durerea, suferința și întristarea; de asemenea, experimentăm ocara pentru cauza lui Hristos. Totuși, vom fi schimbați și vom primi un trup asemenea trupului glorificat al lui Hristos. Aceasta este cu adevărat o nădejde fericită, o perspectivă glorioasă, a cărei umbră în Vechiul Testament a fost Enoh. Exemplul său totodată ne încurajează să umblăm cu Dumnezeu în timp ce așteptăm să fim răpiți, pentru a fi cu Hristos în glorie.
Lameh a avut însă parte și de mângâiere. El a fost contemporan cu Enoh cam o sută de ani, iar Noe s-a născut la optzeci și doi de ani după ce Enoh a fost luat la cer. Este de asemenea interesant să vedem că Lameh a fost contemporan cu Adam cam o sută cincizeci de ani și că a murit chiar înainte de potop. Vedem deci cum viețile patriarhilor s-au suprapus, astfel că oamenilor le-a fost dată o mărturie clară cu privire la Dumnezeul viu și adevărat, pentru ca ei să fie fără scuză.
Noe a văzut nelegiuirea din jurul lui, însă a găsit secretul puterii de a o învinge. Noe a umblat cu Dumnezeu, care a dat mărturie despre el că era drept și integru în mijlocul generației sale. Da, Noe a umblat cu Dumnezeu! Să umblăm și noi în căile lui Dumnezeu și să aducem bucurie inimii Lui!
J. Redekop
Domnul este bun față de toți și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
Psalmul 145.9
Nu știau ce le pregătise bunătatea lui Dumnezeu
Dumnezeu „este bun față de toți”. El este „bun” și binefăcător (Psalmul 119.68). El vrea binele tuturor! Niciun om, fie că este credincios, fie că este necredincios, nu este exclus. Mai mult, „îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui”. Dragostea și îndurarea sunt motivele acțiunii Sale!
Când Naomi s-a întors la Betleem, ea a spus: „Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune”. Dar ea nu a știut că Dumnezeu dorea să-i mai dăruiască un „fiu” prin Rut și Boaz (Rut 1.20; 4.14-17).
Când Iacov, la cea de-a doua călătorie a fiilor săi spre Egipt, a trebuit să-l lase și pe Beniamin să plece cu ei în Egipt, a spus: „Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, voi fi lipsit!”. Dar el nu știa că Dumnezeu îi va da înapoi nu doar pe Beniamin și pe Simeon, ci și pe Iosif, fiul crezut mort (Geneza 43.14).
Când Lazăr a murit și se afla de patru zile în mormânt, iar Domnul a poruncit să se îndepărteze piatra, Marta a spus: „Doamne, miroase greu”. Dar ea nu știa că Domnul dorea să-l învieze pe fratele ei (Ioan 11.39).
Dumnezeu este bun și față de aceia care Îl resping, căci El are „o îndelungă răbdare …, dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință”. Bunătatea Sa îi îndeamnă pe oameni „la pocăință” (2 Petru 3.9; Romani 2.4).
„Tu ești bun, Doamne, gata să ierți și plin de îndurare cu toți cei care Te cheamă” (Psalmul 86.5).
Citirea Bibliei: 1 Cronici 9.1-44 · Psalmul 83.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FEREȘTE-TE DE ATITUDINEA ELITISTĂ! (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Smeriţi-vă… sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca… El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6)
Ți s-a întâmplat vreodată să desconsideri pe cineva pentru că nu împărtășea aceleași idei ca tine, sau nu deținea aceeași poziție de care te bucuri tu în viață? Te consideri superior față de ceilalți în mai toate aspectele vieții tale? Crezi cumva că, dacă faci parte dintr-o anumită biserică, ești într-o clasă specială de oameni? Te face fizicul tău atletic să te simți superior față de majoritatea oamenilor, care sunt supraponderali? Dacă ești o persoană renumită în comunitatea ta, ai o atitudine de superioritate? Crezi cumva că ar trebui să fii condus spre rândurile din față la întrunirile publice?
Dacă toate acestea, sau chiar una dintre ele, reflectă realitatea în ce te privește, e timpul să-ți supui atitudinea Duhului Sfânt. Însă, când vorbim despre elitism, mai există o față a monedei. E posibil să etichetezi o persoană sau un grup, drept elitist, prin simplul fapt că se bucură de un anumit privilegiu care pe tine te intimidează din cauza stimei tale de sine scăzută, sau pentru a încerca să-ți îmbunătățești imaginea în ochii celorlalți.
Politicienii fac asta. Un candidat își poate acuza adversarul de elitism prin faptul că are acces la averea familiei, că deține o diplomă emisă de o universitate prestigioasă, pentru că are un profil înalt sau prieteni influenți. Prin urmare, acela își acuză și el contra-candidatul că e populist, că se adresează muncitorilor sau că este nesincer când susține că este un tip obișnuit și cu picioarele pe pământ. La o analiză finală, nu ce faci, ci ce crezi stabilește dacă ai o atitudine elitistă sau nu.
Atenție: este foarte ușor să detectezi mândria la alții, dar greu s-o vezi în tine însuți. De aceea apostolul Petru scrie: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6) Așa să ne ajute Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Evrei 7:18-28
Înainte de a fi fost înălţat mai sus de ceruri, Isus nu putea fi pentru noi Mare Preot. Pentru a ne putea reprezenta înaintea lui Dumnezeu, trebuia mai întâi să Se dea pe Sine Însuşi pentru noi, deoarece, înainte de orice, noi avem nevoie de un Răscumpărător. Dar acum, Mântuitorul sufletelor noastre este şi Acela care ne mântuieşte în toate, adică Acela care are grijă de noi până când vom intra în gloria Lui. El fiind veşnic viu, avem siguranţa că nicio clipă nu ne va lăsa. Într-adevăr, un asemenea Mare Preot ne trebuia. Perfecţiunea Lui morală este exprimată în toate modurile, iar poziţia Lui înaintea lui Dumnezeu, în glorie, ne face să strigăm: „Vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa Unsului Tău!” (Psalmul 84.9).
Curând nu vom mai avea nevoie de mijlocirea Lui. Aceasta va lua sfârşit atunci când toţi răscumpăraţii îşi vor fi încheiat călătoria. Atunci de ce se repetă: „Tu eşti preot pentru eternitate?” (cap. 5.6; 6.20; 7.17,21). Pentru că preotul este şi acela care dă tonul laudei. Ce slujbă veşnică, pentru care scumpul nostru Mântuitor nu va mai fi singur să o împlinească! El o va împlini împreună cu cei pe care i-a mântuit deplin şi care vor fi pentru totdeauna asociaţi cu El în glorie (cap. 2.12).
Mana Zilnica 