Mana Zilnica

8 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Ioan 17.3

Prin această viață eu sunt în stare să-L cunosc pe Tatăl. Îl cunoaște Domnul Isus pe Tatăl? Cu siguranță! Dacă Domnul Isus este viața mea, atunci și eu Îl cunosc pe Tatăl, sunt în stare să-I cunosc gândurile și, în felul acesta, am părtășie cu El. Eu am aceleași sentimente, aceleași obiective pentru inima mea, aceleași interese ca și Tatăl și Fiul. Iar când Tatăl ne spune: «Dacă vreți să-Mi aduceți ceva, atunci Eu vreau să vă spun ce Îmi este întotdeauna plăcut», El ne arată de fapt ce înseamnă părtășia, căci Tatăl ne spune ce Îi este plăcut, ce Îi înveselește inima.

Nu este o realitate minunată faptul că Dumnezeu Își deschide inima față de noi și ne lasă să vedem ce Îl preocupă? Ce îndurare că El vorbește cu noi și ne spune gândurile Sale cele mai tainice, întreaga slavă a Persoanei Domnului Isus, care umple pentru veșnicie inima Sa cu plăcere, mai ales acum, după ce El a înfăptuit această lucrare minunată! Deci, dacă există în inima noastră dorința să-I aducem ceva lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu Își deschide inima și ne spune ce a văzut El la Domnul Isus și ne arată această slavă, așa ca și noi să ne putem umple inimile cu ce ne spune El: «Priviți-L! Admirați-I toată slava și apoi aduceți-Mi ce ați văzut la El; căci aceasta este întotdeauna plăcut pentru Mine». Cu tot respectul, putem spune că Dumnezeu ne roagă: «Veniți să vorbim împreună despre El, să-L privim împreună! Priviți-L și vedeți frumusețea Lui! Priviți-L în toată slava Sa, nu în primul rând ca jertfă pentru păcat – și cât de importantă este și aceasta! – ci ca jertfă de ardere-de-tot, ceea ce este în mod deosebit plăcut pentru Mine! Priviți-L astfel și aduceți-Mi jertfa aceasta! Primesc jertfa din mâna voastră și putem să vorbim despre ea. Voi puteți să-Mi spuneți ce ați văzut la El, iar Eu vă voi arăta ceea ce Eu am văzut la El».

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

L-au răstignit și împreună cu El alți doi: unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc.

Ioan 19.18

Isus a murit pe cruce

În afara cetății Ierusalim au fost înălțate trei cruci. La dreapta și la stânga celei din mijloc, doi tâlhari își primeau pedeapsa cu moartea pentru faptele lor rele. Dar în mijloc era răstignit Isus, care nu cu mult timp înainte tocmai fusese declarat nevinovat de către judecător. De ce trebuia totuși să moară? La această întrebare sunt două răspunsuri:

Pentru că oamenii sunt răi. Oamenii n-au vrut să aibă nimic de-a face cu Isus Hristos, Cel drept. Ei L-au urât pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că viața Sa exemplară îi acuza, iar prin cuvintele Sale au fost convinși de starea lor rea. De aceea L-au răstignit.

Pentru că Dumnezeu este bun. Dumnezeu a permis ca Fiul Său să fie răstignit, pentru că ne iubește. Dumnezeu a vrut ca Mântuitorul să-Și dea viața la cruce pentru oamenii pierduți. Astfel s-a creat posibilitatea prin care păcătoșii să fie mântuiți.

Ceea ce s-a petrecut în urmă cu două mii de ani pe dealul Golgota ne privește și pe noi astăzi. Dacă nu suntem într-o relație bună cu Dumnezeu, avem aceeași gândire ca oamenii de odinioară. Inima noastră este rea și stricată; de aceea nu dorim să avem de-a face cu Isus Hristos.

Totuși, Dumnezeu ne iubește și ne îndreaptă privirile spre jertfa Fiului Său. Acesta a murit pe cruce și a făcut pentru noi un pod spre Dumnezeu. Cine își recunoaște păcatele și crede în lucrarea de mântuire a Domnului Isus scapă de pedeapsă și este împăcat cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 4.1-43 · Psalmul 79.8-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Cartea aceasta… să nu se depărteze de gura ta, cugetă asupra ei zi şi noapte…” (Iosua 1:8)

Meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu a scăzut în topul preferințelor.

De ce?

Pentru că trăim într-o societate a lucrurilor și a satisfacției „instant”, și a îngrijorărilor. Suntem bombardați cu atâtea chestii prin intermediul televizorului, telefoanelor mobile, platformelor digitale de tot felul, aplicațiilor multimedia, internetului, linkurilor prin satelit, știrilor prin cablu, podcasturilor ș.a.m.d, încât abia dacă avem răgaz să reacționăm – cu atât mai puțin să reflectăm.

Dar dragi creștini, să fim serioși! Nu putem „descărca” maturitatea spirituală apăsând câteva butoane ale unei tastaturi! De aceea Sfânta Scriptură vorbește atât de des despre meditație. Dumnezeu, autorul Bibliei, i-a dat lui Iosua formula pentru a izbândi în carieră și pentru a prospera în orice lucru pe care va pune mâna: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Să reținem cuvintele „vei izbândi”… Pentru a izbândi în viață, trebuie să faci ceva…

Ce anume? Să meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu! Cât de des? „Zi și noapte”! Tu n-ai cum să fii mai ocupat decât generalul Iosua. Dacă-ți lipsește ceva, pentru a medita, este inima, nu timpul. Așadar, la ce fragment din Biblie ai meditat în această dimineață, când ți-ai început ziua? Sau în timp ce mergeai la serviciu, sau întorcându-te spre casă? Sau… când a fost ultima oară când ai reflectat în mod conștient la vreun adevăr sau principiu biblic? Dacă nu reușești să-ți amintești, începe să faci schimbări – chiar acum! Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15). Iar această poruncă este valabilă și astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 3:1-15

Epistola către Evrei a fost numită „epistola cerurilor deschise”. Şi pe Cine contemplăm noi în aceste ceruri? Pe Isus, deopotrivă Apostol (adică purtător de cuvânt al lui Dumnezeu către oameni) şi Mare Preot (purtătorul de cuvânt al oamenilor înaintea lui Dumnezeu). Scriindu–le creştinilor evrei, autorul, apelând la istoria lor, a dorit să arate cum Isus reuneşte în Persoana Lui şi depăşeşte gloriile pe care le venerau iudeii: cele ale lui Moise (cap. 3), ale lui Iosua (cap. 4) şi ale lui Aaron (cap. 5)

Dar nu putem învăţa să–L cunoaştem pe Domnul fără ca, prin contrast, să descoperim perversitatea inimii fireşti. Dumnezeu o numeşte „inimă rea şi necredincioasă” (v. 12), amintindu-ne că aceasta este la originea tuturor nenorocirilor noastre. „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor”, declară versetul 10 (comp. cu Marcu 7.21). De aceea, oricine aude vocea Domnului (şi cine va îndrăzni să spună că n-a auzit-o niciodată?) este invitat solemn, în trei rânduri, să nu–şi împietrească inima (v. 7, 15; cap. 4.7).

În general, noi limităm acest îndemn la evanghelia crucii. Dar noi, care suntem creştini, nu avem în fiecare zi ocazia de a auzi vocea Domnului în Cuvântul Lui? Să fim păziţi de orice formă de împietrire, oricare ar fi astăzi cerinţele Domnului faţă de noi!