7 Octombrie 2023
Și fariseii și unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El; și, văzându-i pe unii dintre ucenicii Săi mâncând pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, îi condamnau … El, răspunzând, le-a spus: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor”.
Ei L-au dus deci pe Isus de la Caiafa în pretoriu; și era dis-de-dimineață. Și ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze, ci să poată mânca paștele.
Marcu 7.1,2,6; Ioan 18.28
Cu o altă ocazie, Domnul spusese că fariseii stăteau pe scaunul lui Moise, aceasta însemnând că ei se plasaseră pe poziția de a-i învăța pe cei din popor care era voia lui Dumnezeu pentru ei. Domnul însă i-a condamnat pentru faptul că puseseră tradițiile lor mai presus de poruncile lui Dumnezeu. El a afirmat că „nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată întina; ci acelea care ies din el sunt cele care-l întinează pe om” (Marcu 7.15). Iudeii au și în ziua de azi multe reguli și tradiții ceremoniale, cu privire la spălări și la alte detalii de felul acestora, toate mergând cu mult mai departe decât poruncile lui Dumnezeu.
Când privim la scena din Ioan citată mai sus vedem o ipocrizie dintre cele mai cumplite. După ce Îi înscenaseră Domnului un proces în care-L judecaseră pe nedrept, cele mai înalte autorități religioase iudaice Îl aduc din palatul marelui preot la sala de judecată a guvernatorului roman, Pilat. Ei refuză să intre în pretoriu, fiindcă, potrivit cu tradițiile lor, acest lucru i-ar fi întinat și n-ar mai fi putut mânca Paștele. Doreau ca guvernatorul roman să-L răstignească pe Isus, care mărturisise sub jurământ că era Fiul lui Dumnezeu – o mărturisire întru totul adevărată. Ei au adus acuzații mincinoase împotriva Lui, căutând să-L omoare, însă nu voiau să pună piciorul în sala de judecată; doreau ca Isus să fie omorât, iar ei să rămână curați și neîntinați, ca să poată mânca Paștele.
Ce fățărnicie! Ce nelegiuire a preoților și a învățătorilor legii, care ar fi trebuit să pledeze pentru îndurare față de cei acuzați! Oare noi cum ne-am fi comportat?
E. P. Vedder, Jr.
A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”.
Ioan 1.29
Mielul lui Dumnezeu
Păcatul a pătruns în grădina Eden, afectând întreaga creație, și l-a îndepărtat pe om de Dumnezeu. Păcatul însă nu a reușit să distrugă planul lui Dumnezeu pentru creația Sa. Răspunsul final al lui Dumnezeu la această problemă este Isus Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”.
„Iată Mielul lui Dumnezeu …” – În Vechiul Testament găsim multe dovezi simbolice cu privire la Hristos, Mielul lui Dumnezeu. Astfel, la ieșirea poporului Israel din Egipt, mielul pascal trebuia să fie „fără cusur” (Exod 12.5). Isus este fără cusur – fără păcat. De aceea numai El poate „să ridice păcatul lumii”. Profetul Isaia Îl descrie pe Mântuitorul suferind „ca un miel pe care-l duci la tăiere” (Isaia 53.7). De aici înțelegem că „Mielul lui Dumnezeu” a trebuit să moară, ca să aducă salvarea.
„… care ridică păcatul lumii!” – Lucrarea de ispășire a Domnului Isus la cruce are un efect cu mult mai mare decât mielul pascal care i-a protejat pe israeliți în Egipt de judecata lui Dumnezeu și a salvat astfel poporul. Prin lucrarea de ispășire a lui Hristos, „creația va fi eliberată” și va fi readusă într-o deplină armonie cu Dumnezeu (Romani 8.21; Coloseni 1.19,20).
Cine nu vrea să creadă în Isus Hristos nu se poate bucura de lucrarea Sa de răscumpărare. „Cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36b). Dar toți cei care cred în Hristos și în moartea Sa de ispășire au garanția: „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36a).
Citirea Bibliei: 1 Cronici 3.1-24 · Psalmul 79.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (2) | Fundația S.E.E.R. România
„…Poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo…” (Isaia 28:13)
Astăzi vom duce puțin mai departe ideea cugetării la Cuvântul lui Dumnezeu și a filtrării sale. Dacă ești un iubitor de ceai, înlocuiește cuvântul filtrare cu infuzie. S-ar putea ca meditația de azi să te ajute și să nu te facă să te simți copleșit de gândul că nu ai timpul necesar să meditezi, sau nu ești disciplinat în această direcție. Aceasta nu este o provocare de tipul totul sau nimic. Fă pași mărunți. Dacă ai numai 10 minute, profită la maximum de fiecare clipă. Nu trebuie să citești 10 capitole din Biblie. Nu trebuie să faci o fișă de lectură pentru școală și nici nu vei primi notă la acest test. Ia aminte la acest verset și te va ajuta: „Cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo…” (Isaia 28:13).
Cuvântul lui Dumnezeu este atât de bogat în adevăr, încât poți lua o frază sau o idee și s-o lași să se infiltreze și să infuzeze în mintea ta, fie că ai 10 minute, fie că ai două ore la dispoziție. În loc să te uiți la televizor sau să-ți verifici mereu mesajele primite pe telefon, mai bine stai, bea o cafea sau un ceai, și îngăduie Duhului Sfânt care locuiește în tine să interpreteze, să lărgească și să îmbogățească Cuvântul lui Dumnezeu, pe măsură ce îl derulezi în mintea ta. Gândește-te la el în timp ce te afli la volan, sau în pauzele de cafea. Vor fi zile când vei avea impresia că ai câștigat potul cel mare pe plan spiritual; în altele, ți se va părea că n-ai adăugat mai nimic la cunoașterea de bază a Bibliei. Perseverența este cheia. Fă lucrul acesta timp de un an și vei avea 365 de perspective biblice la care să te întorci mereu – iar acest fapt îți poate schimba viața în bine!
de Jean Koechlin
Evrei 2:10-18
Se cuvenea pentru Dumnezeu să consume prin suferinţe pe „Căpetenia mântuirii noastre” (v. 10). De altfel, Isaia a spus: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinţei” (cap. 53.10). Şi cu ce scop? Ca să aducă mulţi fii la glorie. „Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi”, adaugă de asemeni profetul. Aceşti copii, pe care Dumnezeu I-a dat lui Hristos ca tovarăşi în glorie, sunt răscumpăraţii Lui dragi. „Lui nu-I este ruşine să–i numească fraţi” (v. 11). Dar, pentru a putea lua în mâini cauza lor, El a trebuit mai întâi să fie făcut asemenea lor, să fi devenit Om adevărat (v. 14). Şi capitolul nostru ne oferă mai multe motive nepreţuite pentru acest secret:
Isus a venit în natura noastră pentru a-L glorifica pe Dumnezeu, reîncepând istoria noastră, şi pentru a–I permite să realizeze planurile cu privire la om.
El a luat un trup pentru a putea muri şi astfel pentru a repurta victoria asupra prinţului morţii în propria sa întăritură.
În sfârşit, Isus S-a îmbrăcat în firea noastră omenească pentru a intra deplin în durerile noastre şi pentru a le înţelege cu o inimă de Om. Propria Lui experienţă de suferinţă Îi permite să simpatizeze deplin cu încercările noastre, ca Preot credincios şi îndurător. Ce mângâiere pentru toţi cei necăjiţi!
Mana Zilnica 