6 Octombrie 2023
Aleși după știința dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, în sfințirea Duhului, spre ascultarea lui Isus Hristos și stropirea cu sângele Lui.
1 Petru 1.2
Suntem aleși spre ascultarea lui Isus și spre stropirea cu sângele Lui. Prin sfințirea Duhului, Dumnezeu ne-a pus deoparte pentru aceste două lucruri. Suntem aleși atât pentru a da expresie vieții Sale, cât și pentru a rămâne sub eficacitatea morții Sale.
Sfințirea Duhului este o lucrare efectivă a Duhului Sfânt în noi, prin care suntem născuți din Duhul și prin care primim o viață nouă și o natură nouă. Aceasta produce o schimbare totală a tendințelor noastre, fapt care se traduce printr-o dorință de a asculta. Apostolul Pavel a putut astfel să spună chiar înainte de a avea cunoștință de eficacitatea sângelui: „Ce trebuie să fac, Doamne?”. Ascultarea de Hristos nu înseamnă că ne plasăm sub un nou regulament, în baza căruia dăm curs ascultării de Hristos, ci înseamnă faptul că suntem puși deoparte pentru a asculta cum a ascultat El. Avem o natură nouă, căreia îi place să facă voia lui Dumnezeu, precum Hristos care putea să zică: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.29).
Sfințirea despre care se vorbește aici nu este sfințirea practică a credinciosului, care este în mod cert una relativă sau gradată, și pe care o găsim tratată în alte pasaje, ci este acea sfințire mult mai profundă, care este absolută. Este vorba de acea «lucrare efectivă a harului divin care întâi de toate separă de lume și pune deoparte pentru Dumnezeu, fie el iudeu sau păgân» (W. Kelly). Ordinea în care este prezentat adevărul arată clar că nu poate fi vorba de sfințirea practică. Astfel, în timp ce sfințirea practică are loc după îndreptățirea prin sânge, sfințirea din acest pasaj are loc înainte de a fi menționat sângele.
H. Smith
Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.
Psalmul 5.3
Rugăciune și învățătură
Ana era o elevă conștiincioasă. Aproape întotdeauna primea nota maximă. Într-o zi, Ana a fost întrebată de una dintre colege cum se face că își rezolvă așa de bine temele. Colega nu era prea silitoare la învățătură și adesea nu-și făcea temele. Ana a răspuns:
— Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute. Binecuvântarea Lui este un mare ajutor pentru mine.
— Într-adevăr? Chiar așa? Atunci mă voi ruga și eu.
A doua zi, colega a greșit la o temă. După oră, ea a venit la Ana și i-a zis nemulțumită:
— Eu m-am rugat și iată rezultatul: Nimic!
— Poate n-ai învățat suficient, i-a zis Ana.
— Învățat? Eu m-am gândit că este treaba lui Dumnezeu.
— Trebuie și să înveți, și să te rogi, i-a zis liniștită Ana.
Cum ar putea Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze în lucrarea noastră, dacă noi nu luăm lucrurile în serios și suntem leneși la învățătură? Iată un exemplu și pentru cei mici, și pentru cei mari! Dumnezeu ascultă rugăciunea fiecăruia, dar și noi trebuie să ne facem partea de lucrare. A ne ruga și a învăța, a ne ruga și a lucra este partea noastră, iar Dumnezeu este Cel care dăruiește binecuvântarea Sa peste munca noastră.
Citirea Bibliei: 1 Cronici 2.1-55 · Psalmul 78.65-72
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înțelepciunea…” (Coloseni 3:16)
A reflecta pe îndelete la Cuvântul lui Dumnezeu constituie una dintre cheile creșterii spirituale. În Psalmul 1, în versetul 2, David îl fericește pe omul care „zi şi noapte cugetă la Legea” Domnului. Dar termenul „cugetare” nu este unul pe care generația mesajelor rapide și a rețelelor de socializare să-l înțeleagă foarte bine. Când vorbim despre „a cugeta” ne închipuim poate niște călugări sobri, îmbrăcați cu robe aspre, psalmodiind îngenunchiați de când răsare soarele și până când apune. Prin urmare, ne vine s-o luăm la sănătoasa în direcție opusă. Admirăm astfel de oameni și considerăm că e nevoie de chemare divină pentru așa ceva, dar ajungem la concluzia că sigur El nu ne-a chemat și pe noi să facem asta! Sau credem că meditația este o disciplină care necesită timp neîntrerupt, adică exact ceea ce noi nu avem deloc!
Care sunt consecințele? Trăim niște vieți ocupate, dar goale din punct de vedere spiritual. Unii dintre noi credem de fapt că meditația este un lucru bun, dar avem impresia că există prea multe alte domenii din sfera creșterii spirituale și a dezvoltării caracterului la care trebuie să lucrăm mai întâi. Care este problema? Noi nu înțelegem cu adevărat ce înseamnă să medităm pe îndelete și în liniște asupra Bibliei și nu pricepem bogăția beneficiilor pe care ni le oferă cugetarea la Scriptură!
O linguriță de cafea instant este bună dacă dorești gustul simplu de cafea. Dar dacă îți dorești ceva mai mult – dacă vrei să te bucuri de aromele cafelei în toată bogăția ei, făcută după toate regulile artei – atunci trebuie să separi zațul de lichid, printr-o sită… Așadar, am putea parafraza versetul 2 din Psalmul 1, în felul următor: „Legea Domnului este filtru pentru viața sa, zi și noapte.” Iată de ce a spus apostolul Pavel: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” Astăzi, bucură-te de aroma Cuvântului lui Dumnezeu și experimentează-i puterea.
de Jean Koechlin
Evrei 2:1-9
Pentru că „Dumnezeu ne-a vorbit în Fiul”, „de aceea ~ adaugă capitolul 2 ~ trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite”.
Deja, pe muntele sfânt, o voce din cer îi îndemnase solemn pe cei trei ucenici să asculte, nu mai mult de Moise şi de Ilie, ci de Fiul Preaiubit. „Şi ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur” (Matei 17.5,8). Şi noi, prin credinţă, „Îl vedem pe Isus” (v. 9).
Capitolul 1 ni L-a prezentat potrivit titlurilor Sale divine, de Creator şi de Întâi–născut. Aici este înfăţişat ca Om glorificat şi ca Învingătorul morţii. În capitolul 1, toţi îngerii lui Dumnezeu I se închinau; aici, în capitolul 2, Isus a fost făcut mai prejos decât ei, din cauza acestei morţi căreia a trebuit să-i cunoască gustul nespus de amar (v. 9b).
Psalmul 8 însă, citat aici, ne dezvăluie ansamblul planului lui Dumnezeu cu privire la „Omul Hristos Isus” (1 Timotei 2.5). O cunună de glorie şi de onoare Îi încununează fruntea, stăpânirea universală Îi aparţine de drept; în curând, totul se va supune legii Lui. Dar deja locul ocupat de „Căpetenia mântuirii” noastre proclamă excelenţa acestei mântuiri (v. 10). Cum vom scăpa noi dacă o neglijăm? (cap. 10.29). Să remarcăm cu atenţie: este suficient a fi neglijent, a amâna pe mai târziu. În adevăr, să ne grăbim să apucăm „o mântuire aşa de mare” (v. 3).
Mana Zilnica 