4 Octombrie 2023
Prin îndurarea Ta ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuința sfințeniei Tale.
Exod 15.13
Poporul a putut rosti aceste cuvinte, deși picioarele lor abia călcaseră marginea pustiei. Aceasta nu era expresia unei speranțe vagi, care să se bazeze pe șansa oarbă. Nu! Când sufletul este în întregime cu Dumnezeu, poate să se avânte în toată plinătatea harului Său, să se încălzească în strălucirea feței Sale și să se desfete în belșugul îndurărilor Sale și în bunătatea Sa plină de dragoste. Nu este niciun nor la orizont atunci când sufletul credinciosului, ocupându-și locul pe stânca veșnică pe care dragostea răscumpărătoare l-a așezat și l-a unit cu un Hristos înviat, caută în vistieria nelimitată a planurilor și scopurilor infinite ale lui Dumnezeu și se bazează pe strălucirea acelei glorii pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru toți aceia care și-au spălat hainele, albindu-le în sângele Mielului.
Acesta este motivul acelor laude strălucitoare, înalte și fără pereche pe care le găsim de-a lungul Scripturii. Făptura este cu totul dată deoparte și Dumnezeu rămâne singurul Obiect al laudei. El umple întregul orizont al sufletului. Nu mai există nimic de la om – nici simțăminte de-ale sale, nici experiențe de-ale sale – de aceea fluviul laudei poate curge din belșug și neîntrerupt. Ce diferență între această stare și unele cântări pe care le auzim adesea cântate de creștini, cântări care abundă în menționarea falimentului, a slăbiciunii și a lipsurilor noastre! Realitatea este că nu vom putea niciodată să cântăm cu o adevărată inteligență și putere spirituală, cât timp privim la noi înșine. Căci, privind la noi, vom descoperi mereu ceva înăuntrul nostru care va fi o piedică în calea închinării. De fapt, mulți consideră o virtute să se afle într-o stare de continuă îndoială și ezitare; și, în consecință, cântările lor sunt potrivite cu starea lor. Astfel de persoane, oricât de sincere și de pioase ar fi, nu au pătruns niciodată, în ce privește experiența practică a sufletului, pe adevăratul teren al închinării. Astfel de creștini încă nu au terminat cu ei înșiși; nu au trecut prin Marea Roșie și, ca oameni botezați spiritual, nu și-au luat locul pe țărmul celălalt, în puterea învierii. Într-un fel sau altul, ei încă se preocupă cu ei înșiși și nu privesc eul ca fiind crucificat și înlăturat pentru totdeauna dinaintea lui Dumnezeu.
C. H. Mackintosh
Ascultați lucrul acesta, popor fără minte și fără inimă, care are ochi și nu vede, are urechi și n-aude!
Ieremia 5.21
Plantele care aud
„Pot auzi plantele?” Înainte de a scutura energic din cap, vă rugăm să citiți mai departe: Oamenii de știință au dovezi solide că unele plante răspund la undele sonore într-un anumit spectru de frecvențe. Dacă se difuzează plantei sunetul unei albine în zbor sau semnale sonore cu frecvențe similare, florile produc, în câteva minute, mai mult nectar sau nectar mai concentrat. Se pare că petalele „aud” albina și cresc imediat producția de nectar.
Faptul că plantele „aud” este o situație avantajoasă pentru ambele părți: planta își poate folosi mai bine resursele, iar albina este răsplătită cu o cantitate mai mare de nectar. Cu toate acestea, modul în care plantele și albinele au învățat să interacționeze este încă un mister.
Deci se pare că unele plante au „urechi” și pot auzi. Dar câți oameni au urechi, mult mai perfecte și mai eficiente decât cele ale plantelor – și totuși nu aud: copiii nu aud, pentru că sunt captivați de jocurile lor; persoanele în vârstă nu aud, pentru că auzul lor s-a deteriorat; elevii nu aud, pentru că se gândesc în altă parte.
Adesea suntem surzi atunci când Dumnezeu ne vorbește prin evenimente naturale sau prin nenorociri. El ne vorbește prin intermediul oamenilor, precum profetul Ieremia în versetul de astăzi, și prin Cuvântul Său, Biblia. Dumnezeu dorește ca oamenii să audă, să asculte și să-I deschidă ușa. Domnul Isus spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3.20).
Citirea Bibliei: Rut 4.1-22 · Psalmul 78.34-53
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVAȚĂ SĂ-ȚI GESTIONEZI EMOȚIILE! | Fundația S.E.E.R. România
„Iosif… i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (Geneza 50:19-21)
Dacă ai citit istoria lui Iosif, cred că ești de acord că el ar fi avut toate motivele să fie mânios, plin de amărăciune și dornic să se răzbune, pentru felul vrednic de dispreț în care l-au tratat frații săi.
Dar, ce a făcut el? Nu s-a umplut de furie și nu s-a răzbunat. El a ajutat Egiptul, țara robiei și întemnițării sale nedrepte, să supraviețuiască în timpul foametei. Și-a hrănit familia, când frații săi au venit să cumpere mâncare. El a ales să ierte, și astfel a fost eliberat de emoțiile negative. El a rezolvat problemele trecutului, nu a lăsat ca acestea să-i afecteze viitorul, și a rămas în voia lui Dumnezeu. Ajuns al doilea ca rang în Egipt, după Faraon, Iosif avea putere de viață și de moarte asupra celor care-l făcuseră să sufere. Cu toate acestea, el le-a zis: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (Geneza 50:20-21).
Toți avem reacții emoționale în relațiile noastre, dar mânia sau dezamăgirea vor fi o problemă doar dacă ești controlat de emoții. Când mânia te face să deteriorezi lucrurile de care Dumnezeu te-a făcut responsabil, emoțiile tale sunt gestionate greșit! Când nu reușești să-ți gestionezi mânia, îi faci loc diavolului! Iar Biblia ne avertizează în privința aceasta: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27).
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: învață să-ți gestionezi bine emoțiile!
de Jean Koechlin
Filimon 13-25
Onisim înseamnă „folositor”. Odinioară sclav nefolositor, de acum îşi merita numele (v. 11). În plus, devenise şi un frate credincios şi preaiubit (v. 16; Coloseni 4.9). Niciun nume nu are preţ mai mare ca acela de frate şi el se potriveşte atât stăpânului creştin (v. 7b; 20), cât şi sclavului creştin. Cât despre Pavel, el nu apelează la alte titluri decât la acelea de bătrân şi de întemniţat al lui Isus Hristos (v. 9). Dacă s-ar fi gândit numai la el însuşi, nu s-ar fi lipsit de serviciile lui Onisim. Dorea însă să-i dea ocazie: acestuia, de a da mărturie în casa în care odinioară se purtase rău, iar lui Filimon, de a constata roadele acestei convertiri şi de a „arăta dragoste” faţă de el (2 Corinteni 2.8).
Această istorie a lui Onisim este, într–un sens, a noastră. Sclavi răzvrătiţi, noi am fost găsiţi pe drumul voinţei proprii şi am fost readuşi la Stăpânul nostru, dar nu pentru a fi în robie, ci ca aceia pe care El îi numeşte fraţii Lui preaiubiţi (comp. v. 16 cu Ioan 15.15). Iar Pavel este aici o imagine a Domnului Isus, plătind datoria noastră şi mijlocind pentru noi (v. 17‑19). Această epistolă să ne înveţe să introducem în viaţa noastră de toate zilele creştinismul practic: uitarea de sine, delicateţea, smerenia, harul, ~ pe scurt, toate multiplele manifestări ale dragostei.
Mana Zilnica 