1 Octombrie 2023
Isus deci, cu șase zile înainte de Paști, a venit la Betania, unde era Lazăr cel mort, pe care îl înviase Isus dintre morți. I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.
Ioan 12.1,2
Ce scenă minunată avem aici! Dovada dragostei Domnului și a puterii Sale biruitoare asupra morții se afla acolo, în persoana lui Lazăr. Avem aici un cerc al dragostei, căci, în capitolul anterior, citim că „Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr” (Ioan 11.5). Dragostea Lui era un lucru bine cunoscut, fiindcă surorile îi trimiseseră mesajul: „Cel pe care îl iubești este bolnav”. După ce l-a înviat pe Lazăr, Domnul a venit în Betania, unde I-au pregătit o cină.
Și cum dragostea întotdeauna își găsește plăcerea să cheltuie și să se cheltuie pentru cei iubiți, I-au pregătit Domnului un ospăț, oferindu-I locul dintâi. Marta slujea, Lazăr era unul dintre cei care stăteau cu El la masă, iar Maria a adus un parfum foarte scump, pe care l-a turnat pe picioarele Lui. În felul acesta, ea și-a luat locul de închinătoare, bucurând inima Lui, peste care crucea își arunca umbra întunecoasă, iar casa a fost umplută de mireasma parfumului. Deși urât de atâția care în scurt timp aveau să-L răstignească, Domnul este iubit, adorat și onorat aici, în Betania, cu șase zile înainte de moartea Sa.
Fie ca inimile noastre, atrase de gloria și de dragostea Lui nepieritoare, să-I pregătească și ele o cină! Uniți în duh cu toți cei care-L iubesc cu sinceritate, să ne adunăm laolaltă pentru numele Lui, recunoscând că El este singurul centru de strângere laolaltă! Să luăm cina Sa cu inimi recunoscătoare și pline de închinare și, cu speranța fericită de a fi pentru totdeauna cu El, să ne aducem aminte de El: „Fiindcă ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta vestiți moartea Domnului, până va veni El” (1 Corinteni 11.26).
N. Anderson
Destul m-au asuprit din tinerețe, dar nu m-au biruit.
Psalmul 129.2
Asuprit, dar nu biruit
Domnul Isus a fost asuprit din tinerețea Lui de oameni dușmănoși. Chiar prunc fiind, părinții Săi au fost nevoiți să fugă cu El în Egipt, pentru că împăratul Irod căuta să-L omoare. La 30 de ani, El a început să vestească în Nazaret harul lui Dumnezeu, care este pentru toți oamenii, indiferent de proveniența lor. Oamenilor din Israel nu le-a plăcut aceasta, s-au supărat și au vrut să-L arunce jos de pe munte.
El a avut parte și de împotrivirea conducătorilor religioși ai poporului. Un exemplu îl găsim în Luca 11.53: „Cărturarii și fariseii au început să-L pună la strâmtoare”. În Psalmi citim cât de mult L-a durut această asuprire: „Mă înconjoară cu vorbe pline de ură și se războiesc fără temei cu mine” (Psalmul 109.3). „O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri puternici din Basan mă înconjoară. Își deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește” (Psalmul 22.12,13).
La sfârșit au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-L omorî pe Domnul Isus. Pe dealul Golgota, unde El a murit pe cruce, se părea că dușmanii Săi au triumfat și L-au învins. Dar nu a fost așa. În moartea Lui, Isus Hristos a obținut cea mai mare victorie. El a nimicit moartea (2 Timotei 1.10), l-a nimicit pe diavolul care are puterea morții (Evrei 2.14) și a biruit lumea (Ioan 16.33). Acestea sunt dovedite de învierea și înălțarea Lui la cer.
„Credem în Cel ce a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.24,25).
Citirea Bibliei: Rut 1.1-22 · Psalmul 77.11-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU PRIVI ÎN URMĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19)
Se spune că legendarul jucător de baseball Satchel Paige ar fi rostit aceste cuvinte: „Nu te uita în urmă… S-ar putea ca ceva să te distragă!”
Mi se par inspirate și adevărate aceste cuvinte!
Apostolul Pavel redă aceeași idee în felul următor: „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, mă arunc spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13). Iar autoarea creștină Ellen Vaughn a scris: „Pentru ca vitalitatea noastră spirituală să abunde, noi trebuie să dăm uitării:
1) Toate greșelile pe care le-am făcut când nu eram întorși la Domnul. Firește, trebuie să ne aducem aminte de fiecare păcat, și să-l mărturisim, să ni se ierte și să-l eliminăm din viața noastră. Dar după ce le mărturisim, trebuie să le dăm uitării. Dumnezeu ne asigură că nu mai există nicio înregistrare a acelor infracțiuni. Ele sunt șterse, ca și cum nu ar fi existat niciodată. Satan va încerca să ne tulbure, ca să trăim în vinovăție și teamă. El ne va duce în încăperile întunecoase ale memoriei unde cele mai urâte păcate ale noastre se proiectează pe pereții minții noastre. Acum, trebuie să clarificăm un lucru, altfel vom rata adevărul eliberator. Să nu-ți închipui că iertarea este adevărată numai dacă experimentăm un fel de amnezie sfântă. Iertarea nu depinde de noi, ci de Dumnezeu. Iar Sfânta Scriptură ne asigură că Dumnezeu ne iartă păcatele (vezi Evrei 8:12), și tu trebuie să crezi!
2) Trebuie să uităm rușinea noastră. Apostolul Pavel ar fi putut fi un abonat la rușine – doar fusese implicat în hărțuirea, întemnițarea, torturarea și uciderea unor ființe umane inocente. Însă harul lui Dumnezeu este mai puternic decât rușinea noastră, care și-a pierdut puterea când Domnul Isus a murit și a înviat. Putem uita rușinea noastră, căci Domnul Isus a luat-o asupra Sa. A certat-o, a bătut-o, a învins-o. Nu trebuie s-o luăm înapoi!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou.”
de Jean Koechlin
Tit 2:1-15
Alături de aceia care sunt rânduiţi „bătrâni” în adunare (cap. 1.5-9), fiecare creştin, tânăr sau vârstnic, frate sau soră, trebuie să aibă o bună mărturie (v. 2‑10). Îndemnul adresat robilor se aplică tuturor răscumpăraţilor Domnului. Puţini sunt aceia care nu au un şef peste ei şi, în orice fel, fiecare trebuia să se poată numi, ca şi Pavel, rob al lui Dumnezeu (cap. 1.1). Să fim „ornamente” care pun în valoare învăţătura dată de Învăţătorul nostru (v. 1; comp. cu 1 Împăraţi 10.4,5).
Versetele 11 şi 12 ne înfăţişează harul lui Dumnezeu manifestându-se sub două forme: 1. aduce tuturor oamenilor o mântuire pe care n-o puteau aştepta prin ei înşişi; 2. îl instruieşte pe copilul lui Dumnezeu, învăţându-l să trăiască cumpătat în viaţa personală; drept în relaţiile cu alţii; cu evlavie în relaţiile cu Domnul. Întreaga viaţă creştină este legată de aceste trei adverbe, iar ceea ce o susţine este speranţa care umple sufletul de fericire în prezent (v. 13; cap. 1-2; 3.7).
„Dumnezeului nostru Mântuitor, marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (v. 10, 13; vezi şi cap. 1.3,4; 3.4,6): acest titlu, cuprins în Numele lui Isus (Dumnezeu Mântuitor) ne aminteşte că noi Îi datorăm Lui totul. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că El ne-a mântuit nu pentru noi înşine, ci pentru El Însuşi (v. 14).
Mana Zilnica 