Mana Zilnica

31 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și filistenii s-au luptat și Israel a fost bătut; și a fugit fiecare la cortul său.

1 Samuel 4.10

Ce trebuie să facă poporul lui Dumnezeu atunci când este învins? Acțiunile și atitudinea poporului Israel în acest capitol ne oferă câteva răspunsuri la această întrebare.

Citim că aproximativ patru mii de israeliți căzuseră în lupta contra filistenilor, iar conducătorii s-au întrebat între ei care să fie cauza. Au început bine, prin faptul că au recunoscut mâna Domnului în înfrângerea lor, însă nu s-au îndreptat către remediul potrivit. În loc să se smerească înaintea lui Dumnezeu, să-și mărturisească păcatele și să caute restabilire, ei au ales o manifestare a puterii religioase: „Să luăm din Șilo chivotul legământului Domnului” (versetul 3). Ei au tratat chivotul ca pe o amuletă, care să-i ajute în necaz. Erau preocupați cu problema lor imediată, nu cu gloria lui Dumnezeu. Gândurile lor erau la biruință și la folosul personal, nu la pocăință și la sfințenia vieții. Toate acestea sună foarte actual.

Mai rău, „Hofni și Fineas erau acolo, cu chivotul legământului lui Dumnezeu” (versetul 4). Acești oameni nelegiuiți erau păzitorii a ceea ce reprezenta prezența lui Dumnezeu în mijlocul lui Israel. Ce imagine: vrăjmașii lui Dumnezeu aflați într-un loc spiritual proeminent! Este la fel cu seminarele de astăzi, unde teologi agnostici studiază despre Mântuitorul pe care Îl disprețuiesc, despre doctrine pe care le tăgăduiesc și despre Biblia pe care o defăimează.

Israeliții au făcut ce și-au propus și, la început, lucrurile păreau să meargă bine: „Când a venit chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a strigat cu strigăt mare, de a răsunat pământul” (versetul 5). Filistenii au auzit și ei despre acest lucru și, după un moment de panică, s-au îmbărbătat și i-au pricinuit lui Israel o înfrângere drastică. Treizeci de mii de ostași au murit, chivotul a fost capturat, iar Hofni și Fineas au fost omorâți. Dumnezeu nu va tolera niciodată ușurătatea în lucrurile spirituale.

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul.

Matei 25.13

Să facem repede ordine

Ce ordine am mai face în casă dacă ni s-ar anunța vizita președintelui țării!

Chiar și atunci când îi așteptăm în vizită pe cei dragi din familie, soția preferă să verifice de două ori că totul este cu adevărat curat și ordonat.

Tot așa, așteptarea Domnului Isus ne determină să facem constant ordine în viața noastră și să ne despărțim de lucruri sau obiceiuri care Lui nu-I plac.

Dacă am ști momentul exact al venirii Sale, așteptarea ar deveni nesemnificativă și lucrurile ar rămâne „în dezordine” mult timp.

Dacă se anunță o vizită peste cinci zile, ne gândim adesea că vom avea suficient timp cu o zi înainte să facem ordine și toate pregătirile necesare.

Dar aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui să o avem ca și oameni credincioși.

Însuși Domnul Isus spune: „Eu vin curând” (Apocalipsa 22.20). Venirea Sa poate avea loc astăzi!

Fie ca această conștientizare a întoarcerii iminente a Domnului să aibă o influență sfințitoare asupra vieților noastre!

„Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui” (Apocalipsa 22.12).

Citirea Bibliei: 1 Cronici 23.1-32 · 1 Timotei 1.18-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTI TU SPIRITUAL? | Fundația S.E.E.R. România

„Să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:15)

Creșterea spirituală nu are loc în mod automat. Tu trebuie să-ți dorești să crești, să te hotărăști să crești și să-ți găsești plăcerea în creșterea spirituală. „Dar viața este așa de grea, și mă copleșește!”, spui tu. Mulți au avut o viață mai grea decât a ta și au ajuns la maturitate spirituală… așa cum mulți au dus-o mai bine decât tine și au rămas blocați la stadiul de copilași în credință! S-a întâmplat așa pentru că s-au îndoit de abilitatea lor de a crește, s-au lăsat purtați de curenți, ori au amânat creșterea, gândindu-se: „Voi reveni la ea când se schimbă lucrurile!” Dar lucrurile nu se întâmplă niciodată așa. Creșterea începe odată cu luarea unei decizii. Biblia spune: „Isus… a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.” (Matei 9:9).

Matei nu a înțeles toate implicațiile deciziei sale; el s-a hotărât pur și simplu să-L urmeze pe Isus. E tot ce-ți trebuie și ție pentru a te urni din loc: o decizie. Nimic nu-ți modelează viața ca deciziile pe care le iei! Dacă vrei să știi ce va fi cu tine peste 20 sau 30 de ani, analizează angajamentele și prioritățile care îți stăpânesc viața. La nivelul angajamentelor, majoritatea dintre noi pierdem binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru că ne este teamă să ne luăm vreun angajament, facem promisiuni cu jumătate de inimă, pentru multe lucruri, și ajungem să fim frustrați pentru că am făcut alegerile greșite. Și când ne luăm angajamente greșite, viața noastră va fi plină de regrete.

Fiecare alegere are consecințe – așa că, alege înțelept! Asemănarea cu Hristos este rezultatul alegerilor după voia lui Hristos, apoi dependența de El ne ajută să putem împlini acele alegeri! Și El ne va ajuta (conform Efeseni 4:24) „să ne îmbrăcăm în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iacov 2:14-26

Unii au crezut că este o contradicţie între învăţătura lui Iacov şi cea a lui Pavel (de exemplu în Romani 4). În realitate, fiecare prezintă aspecte diferite ale adevărului. Pavel demonstrează că, pentru ca cineva să fie îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu, este suficientă credinţa, iar Iacov explică că, pentru a fi îndreptăţit în ochii oamenilor, sunt necesare fapte (v. 24; 1 Ioan 3.10). Nu rădăcina, ci rodul ne permite să apreciem calitatea unui pom (Luca 6.43,44). Credinţa lăuntrică nu se poate arăta oamenilor decât prin fapte. Eu nu văd curentul electric, dar funcţionarea unei lămpi sau a unui motor îmi permite să afirm prezenţa lui într–un fir conductor. Credinţa este un principiu activ (v. 22), o energie internă care mişcă angrenajele inimii. Pavel şi Iacov îşi ilustrează învăţătura prin acelaşi exemplu: cel al lui Avraam, la care se adaugă aici exemplul Rahavei. După morala omenească, primul este un tată criminal, iar cea de–a doua o persoană cu o purtare rea, care–şi trădează poporul. Dar faptele lor nu sunt altceva decât manifestările cele mai înalte ale consecinţei credinţei lor; aceasta i–a determinat să facă cele mai mari sacrificii pentru Dumnezeu.

Prietene, poate că într–o zi ai spus că ai credinţă. Ai arătat tu aceasta?

30 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Sunt convins că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălțime, nici adâncime, nici o altă creatură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

Romani 8.38,39

Apostolul ne oferă trei dovezi cu privire la faptul că Dumnezeu este într-adevăr pentru noi. Prima este dăruirea Fiului Său, a doua, faptul că Dumnezeu Însuși ne îndreptățește, iar cea de-a treia, că nimic nu ne va putea despărți de dragostea Sa. În prima dovadă iese în evidență dragostea lui Dumnezeu față de noi. Aceasta este izvorul tuturor celorlalte. Nu toți credincioșii pot înțelege aceasta. Mulți văd în Dumnezeu mai degrabă un Judecător drept, cu toate că știu că, prin lucrarea lui Hristos, mânia Lui a fost îndepărtată; totuși Îl privesc ca stând, rece și sever, pe tronul Său de judecată. Ei nu au certitudinea că Dumnezeu este dragoste și, în consecință, că este izvorul și temelia mântuirii noastre; ei văd în Dumnezeu doar sfințenie, iar în Hristos, doar dragoste.

Dar – lăudat să fie Dumnezeu! – nu dreptatea domnește astăzi. Ea va domni odată, când va veni ziua judecății, iar atunci va fi vai de toți cei care vor avea de-a face cu ea – nu dreptatea, ci harul domnește prin dreptate (Romani 5.21). Este deosebit de important pentru pacea inimilor noastre să înțelegem foarte clar acest punct și să avem astfel gânduri corecte despre Dumnezeu. Desigur, este adevărat că Hristos a făcut tot ce era necesar pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu, dar este tot atât de adevărat că dragostea lui Dumnezeu L-a rânduit pe „Mielul” pentru a sta pentru noi la spărtură. Aveam nevoie de dreptatea lui Dumnezeu pentru a putea sta înaintea Lui, dar dragostea Sa a lucrat prin Hristos pentru a o câștiga pentru noi. „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, nesocotindu-le greșelile.” Și, deoarece El L-a făcut pe Hristos păcat pentru noi, noi am devenit dreptate a lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5.19,21). Credința și speranța noastră se bazează pe Însuși Dumnezeu (vedeți 1 Petru 1.21). Pe baza dreptății veșnice, neschimbate, a lui Dumnezeu, știm că El este pentru noi, potrivit dragostei Sale nesfârșite. Acum putem să ne sprijinim cu toată încrederea pe faptul că El ne va da împreună cu Hristos orice lucru bun, iar la sfârșit ne va dărui chiar gloria.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

La asfințitul soarelui, toți cei care aveau bolnavi cu felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare dintre ei și-i vindeca.

Luca 4.40

Mântuitorul ne ajută și pe noi astăzi

Când Isus Hristos a trăit pe pământ, i-a ajutat pe oameni vindecând bolnavii, eliberându-i pe cei posedați de demoni și înviind morții. Isus n-a respins pe nimeni care căuta la El vindecare.

Poate ne-am dori să fi trăit și noi în acel timp. Ne-am fi dus la Mântuitorul cu boala noastră și El ne-ar fi făcut sănătoși. Dar astăzi, El nu mai este pe pământ. După moartea și învierea Lui, S-a înălțat la cer. Totuși, El ne oferă de acolo ajutorul Său. El nu ne promite vindecarea de orice boală și de orice neputință trupească, ci dorește să ne dea iertarea păcatelor și viața veșnică.

Pe vremea Domnului Isus, au fost vindecați numai oamenii care veneau la Isus Hristos și apelau la ajutorul Său. Odată a fost înconjurat de mulți oameni, care Îl vedeau și Îl ascultau, dar toți aceia n-au simțit puterea vindecătoare. Numai o femeie bolnavă a atins prin credință haina Lui și s-a vindecat (Luca 8.43-48).

Așa este și astăzi. Mulți oameni se numesc creștini, dar n-au nicio relație de credință cu Isus Hristos. De aceea ei nu simt eliberarea de povara păcatelor lor. Numai când Îl „atingem” prin credință, ca acea femeie, adică numai când venim înaintea Lui în rugăciune și Îi cerem ajutorul pentru problema păcatelor noastre, atunci primim iertarea și viața nouă.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 22.1-19 · 1 Timotei 1.12-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU ÎL REPREZINȚI PE TATĂL CERESC | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el…” (Luca 15:20)

Când tatăl fiului risipitor l-a văzut pe acesta, Biblia spune că „i s-a făcut milă de el.” Pastorul Jack Graham scria: „Acesta nu era un tată care abia aștepta să-l pedepsească pe fiul său cel păcătos, pierdut și fără valoare. Dimpotrivă, era un tată iubitor, grijuliu, care abia aștepta să-l îmbrățișeze și să-i ureze bun venit. El a alergat pe drum ca să-l întâmpine. Ceea ce vedem în această pildă este imaginea dragostei pe care o are Tatăl ceresc pentru noi, o dragoste plină de nerăbdare, entuziastă, caldă și abundentă!” Max Lucado parafrazează: „Această povestire ne prezintă un tată bogat și un fiu îndărătnic, care-și ia toată moștenirea cu el la Las Vegas și o risipește pe jocuri de noroc și femei… Lefter și prea mândru să se întoarcă acasă, se angajează grăjdar la hipodrom. Când realizează că mănâncă din cucuruzul cailor, își dă seama că „i-a ajuns cuțitul la os”. Pleacă, iar pe drum își repetă discursul de pocăință. Dar „când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el”. Ne-am aștepta la brațe încrucișate, sprâncene încruntate, un strâns de mână reținut, și o predică severă.

În schimb, tatăl spune slugilor: „Aduceţi repede haina cea mai bună… un inel… şi încălţăminte… Aduceţi viţelul cel îngrăşat…” (Luca 15:22-23). Inelul simboliza delegarea autorității. Cel care-l purta ducea afacerea mai departe, în numele celui care i-a dat-o. Tu, i-ai fi dat fiului risipitor împuternicire peste lucrurile tale? I-ai fi încredințat cardurile tale bancare? Dar asta a făcut Dumnezeu când ai venit la El! Ți-a dat autoritate să desfășori activități în Numele Său. Când rostești adevărul, tu ești ambasadorul Său (vezi 2 Corinteni 5:20). Când administrezi finanțele pe care El ți le dă, ești managerul Său! Când proclami iertarea, ești preotul Său! El ți-a dat privilegiul de a face pentru alții ce face El pentru tine.

Nu refuza și nu bloca încurajarea oamenilor! Rostește cuvinte care-i întăresc pe ceilalți. De ce? Pentru că tu Îl reprezinți pe Tatăl tău ceresc!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iacov 2:1-13

Suntem influenţaţi mai mult decât credem de falsa scară de valori de care se foloseşte lumea, precum averea, rangul social. Până şi un Samuel avea nevoie să înveţe că: „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16.7b).

Ştiţi până unde a ajuns lumea „privind după înfăţişare”? Până într-acolo încât a dispreţuit şi a respins pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că venise ca sărac pe pământ (2 Corinteni 8.9). Şi astăzi, frumosul nume al lui Hristos, cu care sunt numiţi creştinii, este obiectul batjocorii şi al hulelor. Aceia care-l poartă, aceşti săraci pe care lumea îi dispreţuieşte, sunt numiţi de Domnul moştenitori ai împărăţiei (v. 5; Matei 5.3). Lor li se impune deci legea imperială, adică cea a împăratului (v. 8). A nu împlini porunca dragostei înseamnă a încălca toată legea, aşa cum pentru a rupe un lanţ este suficient să fie ruptă o singură verigă. Astfel, noi suntem toţi vinovaţi, convinşi de păcat. Dumnezeu însă a găsit o glorie mai mare în îndurare decât în judecată. Această îndurare ne plasează definitiv sub o cu totul altă „lege”: cea a libertăţii. Libertatea unei firi noi, care-şi găseşte plăcerea în ascultarea de Dumnezeu (1 Petru 2.16).

28 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a-Și supune chiar toate lucrurile.

Filipeni 3.20,21

Hristos, Mântuitorul nostru (7) – Așteptându-L pe El

Aceste versete arată către viitor. Domnul Isus va veni să ne ia! Încă de pe acum, orice credincios poate spune că cetățenia lui este în ceruri. Noi aparținem cerului. Domnul Isus le-a spus ucenicilor să se bucure fiindcă numele lor sunt scrise în cer (Luca 10.20).

Suntem însă în așteptarea zilei când Domnul va veni. El va veni din cer ca Mântuitor. Am văzut deja că El este Mântuitorul lumii, la dispoziția tuturor. Dar acum El va veni ca Mântuitor pentru sfinții Săi, ca să includă în lucrarea de mântuire și trupurile noastre. În timp ce duhurile și sufletele noastre au fost deja atinse de puterea Sa, trupurile noastre sunt încă trupuri ale „smereniei”. Mulți dintre sfinții Săi se luptă cu slăbiciuni fizice, mentale sau emoționale, cu boala și cu suferința în trup. Trupurile noastre sunt încă veriga de legătură cu creația căzută. Când va veni, El îi va învia pe sfinții adormiți și îi va schimba pe cei găsiți în viață, astfel încât trupurile noastre să fie făcute asemenea trupului Său de glorie. Slăbiciunea, boala și istovirea nu vor mai exista: „După cum am purtat chipul celui din țărână, vom purta și chipul Celui ceresc” (1 Corinteni 15.49).

Să remarcăm că puterea pe care El o va folosi pentru a ne schimba este aceeași cu puterea pe care o va folosi pentru a-Și supune toate lucrurile. Puterea pe care o va folosi pentru supunerea națiunilor în viitor, pentru distrugerea Fiarei și a profetului mincinos (Apocalipsa 19.20), pentru distrugerea împăratului din nord (Daniel 8.25; 11.45) și a lui Gog (Ezechiel 38.21) va fi pusă mai întâi la lucru pentru binecuvântarea sfinților Săi.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea împreună cu ei.

Luca 24.15

Isus Hristos nu ne părăsește

Doi ucenici călătoreau de la Ierusalim la Emaus. Erau deprimați și dezamăgiți, deoarece speranța lor a fost spulberată. Se așteptau ca Isus Hristos să elibereze poporul Israel de sub ocupația romană și apoi ei să aibă parte de binecuvântările Împărăției Sale. Dar așteptarea lor nu s-a împlinit, pentru că liderii iudeilor L-au răstignit pe Isus.

Mântuitorul a înviat după trei zile de la moartea Sa pe cruce, i-a văzut pe ucenicii Săi abătuți și a mers după ei. El Însuși a avut grijă de ei și le-a încurajat inimile descurajate.

Ați fost și dumneavoastră dezamăgit? Sunteți deprimat, pentru că viața dumneavoastră nu se desfășoară așa cum vă doriți? Atunci nu uitați că Domnul Isus vă vede și vine la dumneavoastră să vă încurajeze.

El vă promite: „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnicia și al cărui Nume este sfânt: Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să reînsuflețesc inimile zdrobite” (Isaia 57.15).

Așa cum un păstor are grijă de oile sale, tot așa Isus Hristos are grijă de dumneavoastră personal: „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi pansa pe cea rănită și voi întări pe cea bolnavă” (Ezechiel 34.16).

Citirea Bibliei: 1 Cronici 21.1-13 · 1 Timotei 1.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PACEA ÎȚI VA PĂZI INIMA! | Fundația S.E.E.R. România

„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7)

Oamenii înțelepți nu iau niciodată decizii importante când se află într-un dezechilibru emoțional. Când prorocul Ilie a aflat că regina Izabela îl urmărește, a fost gata să renunțe la rolul său, la chemarea sa, și-și dorea să moară. Așa că Dumnezeu i-a dat 40 de zile de odihnă, rugăciune și refacere, înainte de a se hotărî ce urmează să facă. Acum, prorocul era gata să ia o decizie pe baza credinței sale în Dumnezeu, și nu pe baza fricii sale de Izabela. Iar decizia sa a fost diferită, după cele 40 de zile de odihnă, față de cea pe care ar fi luat-o înainte să se odihnească.

Probabil că știi și tu cazuri de oameni care au luat decizii teribile când au fost secătuiți, obosiți, descurajați și plini de teamă, decizii pe care altfel nu le-ar fi luat. În general, nu vei alege cursul corect de acțiune când ești într-o stare de spirit greșită. Când ai de luat o hotărâre importantă, uneori cel mai înțelept lucru pe care-l poți face este să aștepți până ești odihnit. O minte neliniștită într-un trup epuizat poate duce la decizii cumplite.

Biblia ne dă acest îndemn: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). Să ne uităm cu atenție la lucrurile care ne oferă „pacea lui Dumnezeu.”

Ele „ne păzesc” mintea. De ce anume, ne-o păzesc? De reacțiile impulsive, de comportamentul egoist și de acțiuni răutăcioase! Pacea lui Dumnezeu ne va ajuta să nu avem un comportament care duce mai degrabă la pierdere decât la câștig, și la regret mai mult decât la bucurie… Așadar, astăzi, caută pacea lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iacov 1:1-12

Iacov se adresează fraţilor lui, creştini ieşiţi din iudaism, care nu au abandonat încă toate legăturile. Îi invită să privească încercarea ca o bucurie perfectă: două cuvinte care la prima vedere nu se potrivesc împreună. Totuşi, printre creştinii evrei, unii realizaseră aceasta (Evrei 10.34). Şi această experienţă se alătură declaraţiei lui Pavel: „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce (cultivă) răbdare” (Romani 5.3; comp. cu Coloseni 1.11). Altă contradicţie aparentă este că, în timp ce răbdarea implică aşteptarea a ceea ce nu ai, Iacov adaugă: „neducând lipsă de nimic” (v. 4). Ceea ce vă poate lipsi cu adevărat nu sunt bunurile pământeşti, ci înţelepciunea. Atunci s-o cerem Domnului, cum a făcut tânărul Solomon (1 Împăraţi 3.9).

Chiar dacă este sărac, un creştin nu duce lipsă de nimic, pentru că Îl are pe Isus. Şi bogatul se poate bucura în smerenie în comuniune cu Cel care S-a făcut nimic şi S-a coborât până la moartea de cruce. Să-i invidiem pe cei care vor trece ca floarea ierbii? Să avem în vedere cununa vieţii. Aceasta îi va răsplăti pe cei care vor fi îndurat încercarea cu răbdare, altfel spus, a celor care-L iubesc pe Domnul (v. 12).

27 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care-L caută pe Domnul Îl vor lăuda.

Psalmul 22.26

Când Roboam a devenit împărat în locul tatălui său Solomon (1 Împărați 12), el a preferat sfatul celor tineri care crescuseră împreună cu el, nu pe al bătrânilor care fuseseră sfătuitorii tatălui său. Chiar de la început avem o dovadă despre caracterul său, iar consecința a fost divizarea împărăției. El a început să strângă o armată, crezând că poate aduce înapoi prin forță împărăția din nord. Când Dumnezeu i-a trimis un mesaj prin Șemaia, care i-a spus că divizarea era de la Dumnezeu, Roboam a ascultat și s-a întors. Deși ascultarea lui în acest caz este vrednică de lăudat, ceea ce-i lipsea în primul rând lui Roboam era dorința de a-L căuta pe Domnul. Dumnezeu a trebuit să intervină și să-l trimită pe Șemaia. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune la sfârșitul vieții lui Roboam care a fost greșeala care l-a caracterizat în mod general: „El a făcut rău, pentru că nu și-a îndreptat inima să-L caute pe Domnul” (2 Cronici 12.14).

În contrast, nepotul său Asa a avut inima îndreptată în mod potrivit (2 Cronici 14.2-5). El nu numai că l-a învățat pe popor să asculte, însă ceea ce se spune la început este că l-a învățat să-L caute pe Domnul.

Înaintea lui Dumnezeu nu poți pretinde că ești ceea ce nu ești sau că faci ceea ce nu faci. Uneori, copiii își ascultă părinții din simțământul datoriei mai degrabă decât din cel al dragostei, iar dacă se pricep să facă acest lucru, părinții ar putea să nu vadă diferența. Dumnezeu însă vede inima și cunoaște fiecare motivație a noastră (1 Samuel 16.7).

Ascultarea noastră față de Domnul nu trebuie să fie doar din datorie, nici datorită răsplătirii, ci datorită faptului că ne pasă de lucrurile Lui și că-L iubim – aceasta înseamnă să-L căutăm. Făcând așa, vom fi plini de bucurie în umblarea noastră cu Dumnezeu, iar gândurile noastre cu privire la El vor fi prețioase. Cei care-L caută pe Domnul nu vor fi niciodată dezamăgiți.

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați …, ci cu sângele scump al lui Hristos.

1 Petru 1.18,19

Predicase în tunel

Într-o noapte, doi soldați stăteau de pază într-o galerie de tuneluri dintr-un puternic sistem de apărare. Unul dintre ei găsise, prin credința în Isus Hristos, pacea cu Dumnezeu. Celălalt era preocupat cu întrebări referitoare la credință, dar avea multe temeri și îndoieli. El se rugase de multe ori lui Dumnezeu și își mărturisise înaintea Lui vina. Își dorea atât de mult iertarea și siguranța mântuirii! În liniștea nopții fusese copleșit de gândul cu privire la păcatele sale. Deodată a auzit cuvintele: „… sângele scump al lui Hristos”. Nu-și putea da seama de unde venea sunetul. Răsuna ca un glas din cer! Imediat a înțeles că acesta este răspunsul care îi alungă teama și neliniștea!

Dar cine rostise aceste cuvinte vindecătoare? – Celălalt soldat de pază, un om credincios, tocmai cugetase la harul lui Dumnezeu și la moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu. Isus Hristos Și-a dat sângele pentru ispășirea păcatelor lui! A fost întrerupt brusc din cugetarea sa când s-a trezit deodată cu ofițerul înaintea lui și acela i-a cerut parola. Fără să vrea a rostit cuvintele: „… sângele scump al lui Hristos”.

Soldatul a observat imediat greșeala și s-a corectat. Dar cuvintele lui au răsunat ca un ecou prin pereții tunelului și au ajuns la colegul său, aducându-i aceluia siguranța iertării păcatelor și pace pentru inima lui.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 19.1-20.8 · Psalmul 89.39-52

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE ADEVĂRUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:15)

Cineva a spus: „Este greu să confrunți o persoană; e mai ușor să rămâi indiferent, să vă acuzați unul pe altul când nu sunteți de acord și să dai bir cu fugiții la primul semn de necaz. Dar Biblia spune: „Un răspuns bun este ca un sărut pe buze” (Proverbele 24:26); un astfel de răspuns aprofundează relațiile și face ca părtășia să fie deschisă și autentică, eliberându-ne ca să putem spune adevărul în dragoste!” Așa că, gata cu neadevărurile sau cu prefăcătoria! Spune adevărul, fratelui tău în Hristos! Nu uita că Biblia ne spune: „lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.” (Efeseni 4:25) Autoarea Annette Smith a scris: „Subiectele delicate sunt greu de abordat chiar și între prieteni apropiați.

Cu toate acestea, relațiile implică persoane cu slăbiciuni care păcătuiesc și dau de necazuri. Prietenii trebuie să poată conta unii pe alții, nu doar pentru distracție și afirmare, ci și pentru învățare și mustrare. Dedicarea noastră într-o relație ne dă dreptul să spunem adevărul când un prieten trebuie să fie corectat, tocmai pentru că-l iubim și-l prețuim. Adevărata prietenie vine la pachet cu responsabilitatea și bucuria. A evita să spui adevărul, despre o situație dureroasă, periculoasă sau care nu este după voia lui Dumnezeu, înseamnă a dezonora prietenia și prietenul.

Când ni s-a făcut parte de binecuvântarea de a avea prieteni, trebuie să îi iubim până acolo încât să fim dispuși să experimentăm suferința, respingerea și chiar mânia. Până la urmă, adevărul vindecă! Dar înainte de a rezolva o situație dificilă, dacă există cumva vreo urmă de neprihănire proprie sau chiar și cea mai măruntă dorință de răzbunare, atunci mai bine să tăcem! Când discutăm subiecte delicate, sinceritatea trebuie să fie însoțită de motive curate, pline de dragoste.” Biblia ne învață ca, fiind „credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” Dacă vorbele tale nu sunt scăldate în dragoste, ele vor răni, nu vor vindeca. Așadar, spune adevărul în dragoste!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 13:17-25

Am avut conducători credincioşi. Să le cinstim memoria, să le imităm credinţa şi să le citim scrierile (v. 7). Dumnezeu însă ne dă şi astăzi conducători (v. 17, 24). Care este datoria noastră faţă de ei? Să-i ascultăm, să ne rugăm pentru ei (v. 18), să facem în aşa fel încât să-şi poată împlini slujba cu bucurie ei veghează pentru propriile noastre suflete.

Şi în aceeaşi măsură să primim cuvintele de îndemn când ne sunt adresate de ei (v. 22). Totuşi, niciun lucrător al Domnului nu trebuie să ne facă să-L pierdem din vedere pe marele Păstor al oilor. Numai El Şi-a dat viaţa pentru ele şi acum le duce cu El „afară din tabăra” religiei omeneşti (Exod 33.7). De atunci, toţi creştinii constituie o singură turmă, având drept cap un singur Păstor (Ioan 10.4,16).

Unul după altul, elementele iudaismului au fost înlocuite de-a lungul epistolei cu glorioasele adevăruri creştine. Toate aceste adevăruri sunt rezumate în Isus Hristos. Şi în final, Dumnezeu Îşi împlineşte lucrarea în noi (v. 21): ne eliberează de orice legătură, ne dezbracă de orice formă, pentru a ne lega de Fiul Său înviat şi glorificat. În aşteptarea apropiatei Lui apariţii, această epistolă să ne înveţe de acum ca, prin credinţă, să ne aţintim privirile spre El (cap. 12.2).

26 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește lui Aaron și spune-i: Când vei aprinde candelele, cele șapte candele să lumineze în partea dinainte a sfeșnicului”.

Numeri 8.1,2

Oriunde a strălucit, în pustia lumii acesteia, lumina Duhului – adevărata lumină a sanctuarului – ținta acestei lumini a fost să glorifice Numele lui Isus. Orice a fost făcut, spus sau scris, prin Duhul, a avut scopul de a-L glorifica pe Cel Binecuvântat. Iar noi putem afirma, cu toată siguranța, că orice lucru care nu a avut în vedere această țintă nu este de la Duhul Sfânt, indiferent ce lucrare ar fi aceasta. Poate fi făcută o lucrare foarte mare, care, în aparență, să aibă rezultate notabile, o mulțime de lucruri care au drept scop să atragă atenția oamenilor, să stârnească aplauze, și totuși să nu conțină nici măcar o rază de lumină venită de la sfeșnicul de aur. De ce se pot întâmpla toate acestea? Pentru că totul este făcut cu scopul de a atrage atenția asupra lucrării sau asupra celor angajați în ea. Este înălțat omul, cu faptele și cu spusele lui, în loc să fie înălțat Hristos. Lumina nu a fost produsă de untdelemnul care a trecut prin mâinile marelui preot; și, în consecință, este o lumină falsă. Nu este o lumină care să „lumineze în partea dinainte a sfeșnicului”, ci în partea dinainte a numelui sau a faptelor unui biet muritor.

Aceste lecții sunt foarte solemne și cer cea mai profundă atenție din partea noastră. Este un pericol foarte mare când un om (sau lucrarea lui) devine proeminent. Satan are de câștigat când atenția este atrasă de vreun lucru sau de vreo persoană în afara Domnului Isus. O lucrare poate fi începută în cea mai mare simplitate, dar, din cauza lipsei de veghere sfântă și de spiritualitate a lucrătorului, se poate întâmpla ca el însuși sau lucrarea sa să atragă atenția generală, iar el să cadă în cursa diavolului. Marele scop al lui Satan și ținta lui neîncetată este să-L dezonoreze pe Domnul Isus; iar dacă el poate face aceasta prin ceea ce pare a fi slujire creștină, a câștigat o mare victorie pentru un timp. El nu are obiecții față de o lucrare, ca atare, atât timp cât el poate detașa acea lucrare de Numele Domnului Isus.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3.24

Aici este urciorul pentru lapte

În secolul al XIX-lea, în multe orașe era mare sărăcie. Mulți copii sufereau de foame și trebuiau să cerșească pentru a supraviețui. Într-o seară, o fetiță sărăcăcios îmbrăcată s-a strecurat într-o sală unde se vestea evanghelia. Nimeni nu a observat-o, cu excepția predicatorului. Fetița s-a așezat pe o bancă lângă ușă și a ascultat cu atenție când predicatorul a citit versetul: „Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani să vină, să cumpere și să mănânce. Veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!” (Isaia 55.1).

Imediat după predică, fetița a părăsit sala. Predicatorul a fost dezamăgit, deoarece nu a putut să vorbească cu ea, dar mai târziu, în timp ce se afla pe stradă, cineva l-a tras de mânecă. Era chiar acea fetiță. „Vă rog, domnule, dați-mi ceva pentru mama mea bolnavă!”, a cerut ea. El a întrebat-o: „Ce vrei să-ți dau?”. — „Doar niște lapte. Eu nu am bani, dar ați spus: Veniți, cumpărați fără bani. Am adus aici și un urcior pentru lapte.”

Fetița s-a bazat pe promisiunea din Biblie, deși aceasta are o semnificație spirituală. Dar Dumnezeu a răspuns credinței ei într-un mod foarte practic. Predicatorul a însoțit fetița acasă și a găsit-o pe mamă foarte bolnavă. El le-a oferit lapte și mâncare, a adus însă și un medic. Apoi li L-a prezentat pe Mântuitorul Isus Hristos, prin care este îndreptățit fără plată oricine crede în El.

Să-L luăm pe Dumnezeu pe cuvânt și să venim la El! Atunci vom primi ceea ce El vrea să ne dea gratis!

Citirea Bibliei: 1 Cronici 18.1-17 · Psalmul 89.29-38

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GRIJILE TALE SUNT PREOCUPĂRILE LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre…” (1 Petru 5:7)

Doug Coldiron, un iubitor de animale și un om al rugăciunii, scria: „Sunt șofer de tir și cățelușa mea, un Jack Russell Terrier, pe care o cheamă Dee Dee mă însoțește forțat în călătoriile mele. Într-o zi făceam niște lecții de dresaj, pe undeva pe lângă Atlanta, când ceva i-a atras privirea și a țâșnit în pădure. Am luat la picior toată zona strigând-o pe nume. Am alertat ceilalți șoferi de tir și am căutat-o până s-a făcut întuneric, beznă. Nimic. În cele din urmă, ceilalți colegi au plecat; dar careva dintre ei a zis: „Mă voi ruga pentru tine!” Nu eram sigur că Dumnezeu ascultă o rugăciune de felul acesta. Cu toate că eu mă rugam deja de câteva ore. În dimineața următoare, trebuia să pornesc la drum și când mi-am deschis laptopul, pagina de Facebook era plină de postări: „Ne rugăm pentru tine.” „Rezistă.” „Încrede-te în Dumnezeu.” M-am simțit mângâiat; iată câți alții, în afară de mine, erau preocupați de câinele meu. Ce bine ar fi dacă m-aș putea întoarce în Atlanta în curând! M-am gândit să mă rog și am spus: „Doamne, dă-mi o misiune în Atlanta… ACUM!” Știam că poate dura săptămâni, dar când am intrat pe site-ul companiei, unde lucram, ca să verific destinația următoarei mele curse – era Atlanta! Se poate ca rugăciunea să dea rezultate și-n lucruri de felul acesta? Da! În dimineața următoare, m-a trezit telefonul. Era Russ, responsabilul cu întreținerea. „Ți-am văzut câinele în drumul meu spre serviciu.” Nu-mi venea să cred ce aud. Trebuia să ajung în Atlanta! Chiar Russ m-a dus cu mașina până în locul unde o văzuse pe Dee Dee. După ce am căutat-o mai multe ore, am văzut-o stând în pragul unei case. Am chemat-o, iar ea s-a repezit spre mine… și când am luat-o în brațe, am rostit un: „Mulțumesc, Doamne!”

Biblia spune: „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi!” (1 Petru 5:7)

Coldiron adaugă: „Un lucru pe care îl știu cu siguranță de-acum este că nu suntem niciodată singuri, iar Dumnezeu răspunde la rugăciuni întotdeauna!” Așadar, dacă ai o îngrijorare, de orice fel, adu-o înaintea lui Dumnezeu – care poartă de grijă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 13:1-16

Dragostea frăţească se poate manifesta sub multe forme: ospitalitatea, care este în folosul celui care o practică (v. 2), simpatia care se identifică cu cei care suferă (v. 3; cap. 10.34), binefacerea, în care nu numai cei ajutaţi, ci Însuşi Dumnezeu găseşte plăcere (v. 16).

Avariţia are de asemenea multe feţe. Putem iubi banul pe care-l avem, dar şi pe acela pe care dorim să-l avem. Să ştim să ne mulţumim cu ceea ce avem în prezent. Iar pentru nevoile sau pericolele de mâine, să ştim să ne bizuim „plini de încredere” pe credincioşia Domnului (v. 6; Matei 6.31-34). Cel care este ajutorul nostru nu Se va schimba. „Tu eşti Acelaşi”, proclama versetul 12 din capitolul 1. Acum, versetul 8 completează prin această afirmaţie de o deschidere de nemăsurat: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”. Dacă El este de ajuns, atunci diferitele „învăţături străine” (v. 9) nu vor avea nicio atracţie pentru noi şi vom fi gata să ieşim din tabăra religioasă formalistă (comp. cu Exod 33.7), pentru a merge numai spre Isus, în locul unde El a promis că va fi. El a oferit sacrificiul suprem. Privilegiul nostru este de a-I oferi în schimb lui Dumnezeu nu numai duminicile, ci neîncetat o jertfă de laudă, acest rod al buzelor care se coace mai întâi în inimile noastre (Psalmul 45.1).

25 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și tot Iuda și Ierusalimul l-au jelit pe Iosia. Și Ieremia a plâns pentru Iosia.

2 Cronici 35.24,25

Ieremia și Iosia au fost contemporani și, probabil, au fost apropiați ca vârstă. Domnul l-a chemat pe Ieremia ca profet când acesta era încă foarte tânăr. În același an, Iosia, care a devenit împărat la vârsta de opt ani, domnise vreme de treisprezece ani și avea deci douăzeci și unu de ani (Ieremia 1.2-8; 2 Cronici 34.1). Deși nu știm precis care era vârsta lui Ieremia, putem totuși presupune că vârsta lui era și ea undeva între douăzeci și treizeci de ani.

Există un lucru mișcător legat de acest amănunt. Iosia fusese credincios de când era mic, Îl căutase pe Domnul și curățise țara de idoli. La vârsta de douăzeci și șase de ani, el a poruncit ca templul să fie reparat, ceea ce a condus la descoperirea cărții legii și, în cele din urmă, la cea mai mare sărbătoare de Paște celebrată vreodată (2 Cronici 35.18). În timpul acestei treziri însă, Ieremia rostea cuvinte de judecată și chema poporul la pocăință. El și-a descris mai târziu slujirea în felul acesta: „Eu v-am vorbit sculându-mă de dimineață și vorbind” (Ieremia 25.3).

Poate fi dificil să rămânem pe calea pe care Dumnezeu ne-a trasat-o. Ieremia însuși a dorit să transmită un altfel de mesaj, iar o dată chiar a încercat să nu mai vorbească, însă n-a reușit (Ieremia 20.7-9). A fost îndurerat în timp ce a vorbit, însă și-a continuat slujirea. După ce el și Iosia au trecut de treizeci de ani, ceva s-a întâmplat. Inima lui Iosia s-a îngâmfat, se pare, și el a intervenit într-un conflict care nu era al lui. A atacat armata egipteană, ignorând glasul lui Dumnezeu, și a murit în luptă (2 Cronici 35.20-24). Prin contrast, slujirea tristă, însă plină de credincioșie, a lui Ieremia a continuat pentru mai mult de treizeci de ani.

Lecția pentru noi este că anii de devotament care au rămas în urmă nu creează garanții spirituale că nu vom greși. La fel ca Ieremia, să rămânem pe calea trasată nouă – chiar dacă pare lipsită de bucurii – fiindcă Domnul rămâne alături de noi!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Alege deci viața, ca să trăiești.

Deuteronom 30.19

De ce trebuie să mi se întâmple mie așa ceva?

Ai rostit și tu vreodată această întrebare? Poate are loc un accident, poate apare o boală, poate ai un eșec la locul de muncă și te întrebi: „De ce tocmai eu?”. La această întrebare este un răspuns: Pentru că Dumnezeu dorește să-ți vorbească. Probabil, această lovitură puternică este singura posibilitate care să-ți atragă atenția. Prin aceasta, Dumnezeu dorește să obțină trei lucruri în viața ta:

Să-ți arate că ai nevoie de ajutor.

Să te facă să înțelegi că nu te poți ajuta singur.

Să te îndrepți spre El și să-I ceri Lui ajutorul și salvarea.

Dumnezeu dorește nu doar să-ți arate o cale de ieșire din dificultatea actuală în care te găsești. De fapt, problema este vina ta înaintea lui Dumnezeu. Dacă vei muri fără iertarea păcatelor tale, vei fi veșnic pierdut.

Ca să aducă o soluție la această problemă, Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său Isus Hristos. Mântuitorul a murit pe cruce pentru păcătoși ca tine și ca mine, pentru ca vina noastră să fie ștearsă din fața lui Dumnezeu. A treia zi după moartea Sa, El a înviat. Acum trăiește și așteaptă să vii la El și să crezi în El. Vorbește în rugăciune cu Isus Hristos și mărturisește-I toate păcatele tale. El te iartă! Astfel, problema vinei tale este rezolvată și ai în Domnul Isus un ajutor puternic, care stă alături de tine în toate situațiile vieții.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 17.1-27 · Psalmul 89.20-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPE ZIUA CU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa…” (Psalmul 5:3)

Dezvoltă-ți obiceiul de a începe fiecare zi cu Dumnezeu. Când vei face lucrul acesta, vei avea o sursă de putere din care te poți alimenta pe parcursul întregii zile. Psihologii spun că e nevoie de trei săptămâni ca să te familiarizezi cu un nou obicei și de încă trei săptămâni ca să prindă rădăcină. Asta înseamnă că trebuie să treci de bariera celor șase săptămâni. Așadar, dacă vrei să-ți începi fiecare zi cu Dumnezeu, fă următoarele lucruri:

1) Ia o hotărâre fermă! Dacă începi cu inima împărțită, pe jumătate convins, nu vei reuși niciodată. Biblia spune: „îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi” (Evrei 3:13). Încearcă să dai socoteală cuiva dacă crezi că acest lucru te-ar ajuta. Roagă acea persoană să te încurajeze și să-ți amintească de promisiunea pe care I-ai făcut-o lui Dumnezeu.

2) Nu admite nicio excepție! Obiceiul este ca un ghem de sfoară: de fiecare dată când îl scapi, sfoara se desface. Așadar, nu lăsa să se strecoare gândul: „Fac o excepție, doar de data aceasta…” Orice împrejurare în care cedezi îți slăbește voința și te face să pierzi teren.

3) Folosește fiecare ocazie ca să pui în aplicare noul obicei! Chiar și atunci când nu simți vreun îndemn de a citi Biblia și de a te ruga, fă-o! Nu aștepta; folosește acel moment pentru a fixa obiceiul. Și, știi ceva? Nu te îmbolnăvești și nici nu-ți face vreun rău „exagerând” cu noul obicei, atunci când ești la început!

4) Încrede-te în puterea lui Dumnezeu! Tu ești într-o luptă spirituală, pe care o poți câștiga numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Fii dependent de ajutorul Lui în dezvoltarea obiceiului tău spre slava Sa. Scrie următoarele cuvinte pe o hârtie, trece-ți numele la sfârșit și păstreaz-o mereu la îndemână: „Doamne, mă angajez să încep fiecare zi cu Tine, indiferent cu ce cost. Și depind de Tine și de ajutorul Tău constant!” Cu siguranță, El va răspunde unui astfel de angajament!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 12:18-29

Aici este prezentat încă un contrast între ceea ce oferea legea şi ceea ce posedă de acum creştinul în Hristos. În locul Sinaiului îngrozitor, Dumnezeu va da harul în Sion în timpul domniei viitoare a lui Mesia (Psalmul 2.6). Copilul lui Dumnezeu vine deja spre binecuvântări de un ordin şi mai înalt. El este invitat să escaladeze versanţii acestui munte al harului, să intre prin credinţă în „cetatea Dumnezeului celui viu”, Ierusalimul ceresc (v. 22), şi să-i salute pe locuitorii ei. El întâlneşte miriadele de îngeri, apoi adunarea întâilo-‑născuţi, adică Biserica. În vârf este Însuşi Dumnezeu, „Judecătorul tuturor”, însă care îl primeşte ca un răscumpărat al Fiului Său. Coborând la poale, la temelia divină a tuturor acestor glorii, el găseşte „duhurile celor neprihăniţi făcuţi desăvârşiţi” (v. 23) ale celor din capitolul 11 şi pe Isus, Mijlocitorul unui nou legământ, pecetluit cu propriul Lui sânge.

„Acolo-i casa mea”, spune o cântare. Dacă toate lucrurile schimbătoare vor trece curând, eu voi căpăta o împărăţie neclătinată; numele meu este scris în ceruri (Luca 10.20). Şi acelaşi har îmi dă acces acolo şi îmi permite să slujesc acestui Dumnezeu sfânt, nu în felul în care mi-ar place mie, ci cum îi este plăcut Lui. Respectul şi teama de a nu-I plăcea Lui mă vor ţine pe calea voii Sale!

24 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel care nu are acestea este orb, cu vederea scurtă, și a uitat curățirea de vechile lui păcate. De aceea, cu atât mai mult, fraților, străduiți-vă să întăriți chemarea voastră și alegerea voastră, pentru că, făcând acestea, nu veți cădea niciodată; pentru că astfel vi se va da din belșug intrarea în Împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

2 Petru 1.9-11

Dacă aceste lucruri (2 Petru 1.5-7) nu se găsesc în sufletul nostru, cât de jalnică va fi starea noastră morală: orbi, incapabili să deosebim lucrurile cerești, trecând printr-un deșert moral, uitând că am beneficiat cândva, prin har, de curățirea păcatelor! Într-o astfel de situație trebuie cu atât mai mult să ne străduim să întărim ceea ce stă la baza întregii noastre fericiri: chemarea noastră și alegerea noastră (conform cu 1 Petru 1.2). Iar acestea nu ne-au venit oare doar prin harul lui Dumnezeu, care n-a căutat decât în dragostea Lui un motiv pentru a ne câștiga pentru Sine? Din momentul în care am adăugat, unul după altul, lucrurile menționate în versetele 5-8, chemarea noastră și alegerea noastră dobândesc o cu totul altă valoare; ele devin o bază solidă și neclintită pentru sufletele noastre. Făcând aceste lucruri, adică adăugându-le unul după altul, nu vom eșua niciodată, adică vom fi întotdeauna scutiți de cădere.

Astfel ni „se va da din belșug intrarea în Împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”. Această împărăție eternă aparține tuturor celor chemați și tuturor celor aleși. Ea nu le va fi niciodată închisă. Dar câte deosebiri sunt între cei care au parte de ea! Unii părăsesc această lume îndoindu-se că această „împărăție eternă” le va fi vreodată deschisă. Ei au trăit pentru a se bucura de lume și de lucrurile pământești. Să părăsești toate aceste lucruri ca să intri unde? Speranța lor nu s-a legat niciodată de locul de dincolo. Necredința lor, îndoielile și neliniștile lor vor schimba oare ceva din planul lui Dumnezeu cu privire la ei? Cu siguranță că nu; dar ușa nu le este larg deschisă; dimpotrivă, pe aceștia îi poți auzi mereu spunând: „Cerul este de plumb pentru mine, fără nicio rază de lumină”. Această stare sufletească este mult mai frecventă decât ne putem închipui. Sunt relativ rare cazurile în care creștinii părăsesc această lume fără să fi căutat sau dorit nimic din ea, pentru a merge în împărăția eternă, în care vor avea o intrare din belșug, când vor trece prin porțile ei!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărata Lumină era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om.

Ioan 1.9

În lumina lui Dumnezeu

Se întunecase deja când o tânără i-a dus vecinei o vază cu ​​flori de ziua ei de naștere. Dorea să pună discret cadoul în fața ușii și să plece din nou acasă. Dar în colțul casei era un detector de mișcare și, brusc, o lampă puternică a luminat totul. Apoi ușa s-a deschis și vecina i s-a adresat cu cuvinte prietenoase.

Ceea ce i s-a întâmplat ei i se întâmplă, în sens figurat, fiecărui om care ajunge în contact cu Isus Hristos. Acel om este pus în lumina divină.

Așa a fost când Mântuitorul a trăit pe pământ. Oricine intra în contact cu El era cercetat de lumina divină și aceasta descoperea tot ce era în viața sa.

Așa este și astăzi, când un om citește Biblia și Îl cunoaște astfel pe Domnul Isus. Întreaga sa viață este luminată și deodată observă cum gândește Dumnezeu despre comportamentul său. Ceea ce omul respectiv a considerat a fi o greșeală măruntă este, în lumina curată a lui Dumnezeu, un păcat.

Dumnezeu nu a schimbat de-a lungul timpului etalonul despre bine și rău, însă El oferă tuturor oamenilor harul Său. Dacă ne recunoaștem sincer vina, El ne iartă, ne curăță de toate nedreptățile și astfel putem să rămânem nestingheriți în lumina divină.

„Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca faptele să-i fie arătate, întrucât sunt făcute în Dumnezeu” (Ioan 3.21).

Citirea Bibliei: 1 Cronici 16.23-43 · Psalmul 89.11-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTATA NĂDEJDE | Fundația S.E.E.R. România

„Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” (Tit 2:13)

Credința în a doua venire a lui Hristos și în biruința finală, este ceea ce ne susține în aceste zile în care unii dintre conducătorii noștri naționali sunt o dezamăgire, banii se devalorizează și războaiele care au loc pe mai multe continente odată sunt devastatoare. Așadar, nu lăsa ca moderatorii emisiunilor de la televizor să se joace cu fricile tale, doar ca să le crească audiența.

Domnul Isus a zis: „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.” (Matei 24:42).

Amiralul James Stockdale a petrecut opt ani infernali, ca prizonier de război într-un lagăr din Vietnam. Ce l-a făcut să reziste? El a spus: „Nu mi-am pierdut niciodată credința că totul se va termina. Nu m-am îndoit niciodată că nu voi ieși, că nu voi fi triumfător la sfârșit, și că nu voi transforma această experiență în evenimentul definitoriu al vieții mele, pe care, privind în urmă, nu l-aș da pe nimic în lume!”

Când a fost întrebat „Cine nu a supraviețuit?” Stockdale a răspuns: „O, cei care au zis „Până la Crăciun vom scăpa.” Și Crăciunul a venit și a plecat. Apoi ei au spus: „Până la Paști vom scăpa.” Și Paștele a venit și a plecat. Și apoi Ziua Recunoștinței și apoi a venit iar Crăciunul. Și au murit de inimă rea!” Curajul necesar pentru a rezista între cele două extreme, necazul actual și triumful final, se află în cuvintele acestui verset: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Cel care ți-a dat suflare ți-a garantat un final glorios, și tu trebuie să te bazezi pe asta, în fiecare zi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 12:4-17

Un copil este supus în familia lui educaţiei părinţilor. Aceasta îl va face să verse câteva lacrimi, dar, ajuns mare, va fi un lucru pentru care el le va putea mulţumi părinţilor. Dacă suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, este imposibil să nu avem de-a face cu disciplina Lui (v. 8), pentru că Dumnezeul sfânt doreşte să-Şi formeze copiii după imaginea Lui (v. 10). Totuşi, această disciplină ne-ar putea conduce la două reacţii opuse:

Mai întâi s-o dispreţuim, nesocotind-o; dar trebuie să fim „exersaţi de ea”, adică să ne judecăm înaintea Domnului, cercetând pentru ce motiv ne–a trimis El această încercare (Iov 5.17).

Celălalt pericol este ca noi să pierdem curajul (v. 5; Efeseni 3.13). Să ne amintim atunci de numele dat credinciosului sub disciplină: „acela pe care-l iubeşte Domnul” (v. 6). Să urmărim pacea cu toţi, însă fără ca aceasta să fie în dauna sfinţeniei (v. 14). Să nu uităm că noi înşine suntem obiecte ale harului şi să alungăm din inimile noastre rădăcinile de amărăciune (literal: germenii de otravă).

La început ascunse, acestea se vor manifesta, mai devreme sau mai târziu, dacă nu sunt imediat judecate (Deuteronom 29.18).

Esau, care n-a putut fi numit în capitolul precedent alături de membrii familiei lui, este pomenit aici spre ruşinea lui veşnică. Fie ca niciunul dintre noi să nu-i semene!

23 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și am văzut cerul deschis: și iată un cal alb și Cel care ședea pe el este numit Credincios și Adevărat.

Apocalipsa 19.11

Cerul deschis (4) – Isus, Împăratul împăraților și Domnul domnilor

Cerul L-a primit pe Domnul Isus Hristos (Fapte 3.21). Într-un anumit sens, El este ascuns acolo de privirile omului, însă, bineînțeles, nu și de cele ale credinței: „Pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5.7).

În viitor însă, la un moment cunoscut doar de Dumnezeu Tatăl, Hristos Se va arăta lumii (Fapte 1.7,11; Matei 24.36,44). Lumea nu-L va aștepta, iar El va veni „ca un hoț în noapte” (1 Tesaloniceni 5.1,2). Aceasta este exact ceea ce avem în Apocalipsa 19, doar că acolo lucrurile sunt privite din perspectiva cerului. «El vine să judece și să facă război împotriva oamenilor disprețuitori, care resping autoritatea Lui și asupresc pământul» (J. N. Darby).

Înainte de aceasta, Hristos va fi venit pentru noi, la răpire; după aceea ne vom arăta împreună cu El în glorie, așa cum vedem clar în Apocalipsa 19.14: „Și oștirile din cer Îl urmau pe cai albi, îmbrăcate în in subțire, alb și curat” (vedeți și Coloseni 3.4). Cerul va fi deschis pentru a-L arăta pe Împăratul împăraților și Domnul domnilor. El va fi Centrul și Obiectul cerului și al pământului.

Lucrul nespus de minunat însă este că noi, Adunarea, vom fi arătați ca identificați cu El la venirea Sa. El va fi „glorificat în sfinții Săi” (2 Tesaloniceni 1.10). Când El Se va arăta în glorie, ne vom arăta și noi împreună cu El (Coloseni 3.4), iar lumea ne va vedea în aceeași glorie cu a Lui (Ioan 17.22,23).

Mai există o menționare a cerului deschis atunci când citim despre „o ușă deschisă în cer” (Apocalipsa 4.1). Aceasta însă a fost o viziune. Când Ioan a auzit chemarea „Suie-te aici”, aceasta a constituit o imagine a răpirii. Ușa este deschisă pentru a ne permite să privim în cer. Binecuvântată speranță! În Apocalipsa 19 însă, noi vom veni din cerul deschis împreună cu Domnul.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.

Fapte 17.30

Să nu uităm!

Să nu uităm că există un Dumnezeu. El este un Dumnezeu al dragostei, dar și un Judecător drept, în fața Căruia va trebui să dăm curând socoteală de viața noastră.

Să nu uităm că suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu. Toți oamenii au păcătuit și nu-I sunt plăcuți lui Dumnezeu (Romani 3.22,23).

Să nu uităm că moartea este inevitabilă. În afara poverii păcatelor noastre, dacă ele nu ne-au fost iertate, nu putem lua nimic cu noi. După moarte urmează judecata divină (Evrei 9.27).

Să nu uităm că Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor să se pocăiască. Acest lucru trebuie să-l facem astăzi. Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

Să nu uităm că, mai presus de toate, Dumnezeu ne iubește și că L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru păcatele noastre pe cruce. El ne iubește așa cum suntem, oricât de mare este vina noastră și oricât de mult ne-am împotrivit față de harul Său.

Să nu uităm deci să acceptăm mântuirea în Isus Hristos. Două lucruri se cer din partea noastră pentru a fi mântuiți și pentru a deveni astfel copii ai lui Dumnezeu: să ne recunoaștem vina și să credem în Isus Hristos și în lucrarea Sa pe cruce.

Să nu uităm, ca oameni mântuiți, să-I mulțumim lui Dumnezeu, să ne închinăm înaintea Lui și să le spunem oamenilor din jurul nostru despre Mântuitorul și Domnul nostru.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 16.7-22 · Psalmul 89.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI PENTRU CĂSNICIA TA | Fundația S.E.E.R. România

„Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea.” (Proverbele 18:13)

Cineva a spus: „A te căsători este ca și cum ai cumpăra ceva ce ai admirat multă vreme într-o vitrină. Îți place, iei… dar când ajungi acasă, constați că nu se potrivește cu nimic!” Biblia ne dă un îndemn profund și esențial pentru zidirea unei căsnicii fericite: „să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii.” (Romani 15:5) Iar asta înseamnă că trebuie să ții cont și de următoarele:

1) Să fii mereu cu mintea deschisă. Biblia ne avertizează că: „Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea.” Așadar, nu da un răspuns câtă vreme soțul sau soția ta încă vorbește. Și nu fi niciodată prea înțepenit pe poziția ta, încât să nu fii dispus să iei în considerare și punctul de vedere al celuilalt. Ascultarea înseamnă să te conectezi și să conștientizezi argumentele pe care le aduce celălalt în discuție. Biblia ne îndeamnă să nu facem „nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4)

2) Învață să râzi! „O inimă veselă înseninează faţa, dar, când inima este tristă, duhul este mâhnit.” (Proverbele 15:13). Când treci prin probleme financiare, probleme familiale, boală sau epuizare, zâmbetul poate ușura tensiunea și te poate ajuta să recapeți o perspectivă corectă.

3) Scoate cuvântul „divorț” din vocabularul tău. Deși Biblia admite despărțirea în anumite circumstanțe, acest cuvânt nu a făcut niciodată parte din planul lui Dumnezeu. Așa cum a spus un cuplu care a trecut peste problemele maritale: „Ne bucurăm că nu am renunțat în anii dificili. Am rezistat suficient de mult ca să ne dăm seama că lucrurile se pot într-adevăr îmbunătăți cu timpul!” Când îți iei angajamentul de-a lucra la zidirea relației tale de căsnicie, indiferent cum se rezolvă lucrurile în final, nu vei regreta niciodată eforturile pe care le-ai făcut!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 11:32-40; 12:1-3

Începând cu versetul 32 ne aflăm în ţara Canaan. Şi îi găsim acolo pe judecători, pe împăraţi, pe profeţi, un mare nor de martori care ne înconjoară, care au fost înaintea noastră şi care ne aşteaptă pentru a intra în posesia lucrurilor promise (v. 39, 40). Traversând timpurile cele mai întunecate, flacăra credinţei, trecută din mână în mână, nu se stinge niciodată. Numai Dumnezeu cunoaşte lista acestor martiri uitaţi şi o ţine la zi.

„Fiecare are propria lui pagină în volumul credincioşiei” (T.A.P.). Armata credinţei numără cercetaşi (cap. 11), un Comandant renumit (cap. 12); noi suntem ariergarda. Acum este rândul nostru să ne angajăm în această „cursă-ştafetă”. Ce ne trebuie ca să alergăm bine? Să nu fim încărcaţi, nici împiedicaţi. Să începem prin a ne debarasa de orice povară sau bagaj inutil. Să aruncăm de asemenea păcatul, această plasă care ne împiedică atât de uşor! Dar aceasta nu este totul. Trebuie ca un obiect, ca un magnet irezistibil, să ne atragă înainte. Să ne aţintim ochii asupra lui Isus, Călăuza şi Modelul vieţii de credinţă, Căpetenia şi Împlinitorul ei. Şi El a avut un obiect înaintea Lui, mai puternic decât crucea, decât ruşinea, decât toată suferinţa. Aceasta era „plinătatea bucuriei” care trebuia să încununeze viaţa omului credinţei, potrivit Psalmului 16 (v. 11).

22 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, după cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit.

Romani 5.12

Ciuma bubonică, Ebola, SARS și, mai recent, virusul Covid-19 au curmat nenumărate vieți de-a lungul anilor. Totuși, aceste boli au afectat doar un procent din populația totală a lumii. Există însă o altă boală, mai rea decât toate celelalte luate împreună, fiindcă ea afectează fiecare persoană de pe acest pământ. Iar ea aduce moartea. Nu poate fi identificată într-un laborator, nici nu poate fi văzută la microscop și nu există niciun remediu pe pământ pentru ea. Biblia este singura sursă sigură de informații cu privire la această boală, pe care a identificat-o, a descris-o și pentru care a prescris un remediu. Boala este numită păcat. Ea a pornit de la un singur om, de la Adam. Prin neascultarea lui, păcatul a pătruns în lume, iar Biblia ne spune că, în consecință, toți oamenii se află sub condamnare.

Dumnezeu a prescris însă un remediu venit printr-un alt Om. Ioan Botezătorul a dat mărturie despre El, atunci când a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29). Hristos a murit pentru păcatele noastre pe cruce, iar sângele Său a fost vărsat; și acest sânge este cel care ne curățește de orice păcat (1 Ioan 1.7). Trebuie însă ca toți să ia pentru ei acest remediu – „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața eternă. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Cine crede în El nu este judecat” (Ioan 3.16-18). Această boală va fi pentru totdeauna eradicată din lume atunci când Dumnezeu va introduce cerul nou și pământul nou, în care dreptatea va locui (vedeți 2 Petru 3.13).

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și în mijlocul scaunului de domnie și al celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat.

Apocalipsa 5.6

Isus în mijloc

În viziunea sa, Ioan a văzut un Miel ce părea înjunghiat. Este vorba despre Isus Hristos, care a suferit și a murit pe crucea de la Golgota ca Mielul lui Dumnezeu. Acolo a împlinit lucrarea de mântuire cu efecte veșnice. După trei zile, El a înviat victorios. Domnul Isus va purta însă pentru totdeauna semnele morții Sale pe cruce. De aceea, în Apocalipsa 5, este prezentat ca un Miel ce părea înjunghiat. Unde L-a văzut Ioan pe acest Miel?

În mijlocul „scaunului de domnie” și al celor „patru făpturi vii”. După împlinirea lucrării, Isus Hristos stă în centrul autorității și al puterii lui Dumnezeu (reprezentate de scaunul de domnie, de tron). În curând, El va fi punctul central al acțiunii lui Dumnezeu în guvernare și în judecată (reprezentate de cele patru făpturi vii).

În mijlocul „bătrânilor”. Aceștia îi reprezintă pe cei mântuiți începând de la Adam până la răpire, care vor sta în cer înaintea tronului lui Dumnezeu. Astfel, Domnul Isus va fi punctul central al tuturor credincioșilor cerești. Ei Îl vor înconjura și Îi vor aduce adorare.

Isus Hristos dorește să fie deja astăzi punctul central al celor mântuiți. Când ne strângem pentru Numele Său, El este prezent acolo și ne îndreaptă privirea credinței spre Sine. Fie că suntem preocupați cu viața, cu moartea, cu învierea Lui sau cu locul Său la dreapta lui Dumnezeu, gloria Sa ne va umple mereu inimile și ne va conduce spre adorare.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 15.25-16.6 · Psalmul 88.11-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI DESPRE CURTARE | Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Nu există niciun test definitoriu care să poată prezice cum va decurge o relație după perioada de curtare, dar iată cinci întrebări pe care trebuie să ți le pui întotdeauna:

1) Care este prima mea impresie despre această persoană? De exemplu, e bine să știi ce fel de prieteni are, la ce evenimente participă, ce fel de caracter are… Consumă alcool? Astfel de informații te vor scuti de multe dureri de cap, pe parcurs. Și pentru că nu este corect să critici o carte după copertă, tot la fel, până nu ajungi să cunoști acea persoană, fii atent la aceste gânduri pe care le-ai putea lua în considerare.

2) Cât de bine o cunosc? Nu-i așa că este mai înțelept să intri într-o relație de prietenie cu o persoană pe care o cunoști, decât cu una despre care nu știi nimic?

3) Este o persoană bună cu ceilalți? Nimic nu este mai rău decât un bărbat care se laudă cu cuceririle sale anterioare sau o femeie care critică mereu fostul prieten. Ai avea încredere într-o astfel de persoană când te gândești la reputația ta și la inima ta?

4) Împărtășim aceleași valori? Biblia spune: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” E adevărat că polii opuși se atrag, dar nu este o regulă sănătoasă atunci când vorbim despre valori. Trebuie să știi dacă persoana cu care te întâlnești este un creștin dedicat care își pune în aplicare convingerile. Care îi sunt standardele în privința banilor, moralității și filmelor?

5) Pot avea încredere că-și va ține promisiunea? În relațiile anterioare avea obiceiul să dea speranțe false, să înșele sau să rămână fidel? Este un lucru cert faptul că acela care-și încalcă promisiunea va deveni o persoană care frânge inimi. Dacă te afli într-o relație de prietenie, astăzi, iată un sfat sănătos din Scriptură (Proverbele 3:6): „Recunoaşte-L (pe Dumnezeu) în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 11:17-31

Jertfirea lui Isaac dovedeşte că Avraam credea în înviere (comp. cu Romani 4.17) şi că-L iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe unicul lui fiu. Lunga istorie a lui Iacov este relatată prin toiagul lui, rând pe rând instrument de păstor, sprijin al călătorului, al şchiopului şi în final al adoratorului (v. 21). Despre Isaac am putea gândi că discernământul lui a fost prea târziu, iar despre Iosif, că ar fi fost mult mai multe lucruri de spus despre el decât această simplă cerere legată de osemintele lui. Fiecare însă dintre aceşti patriarhi îşi proclamă într-un mod propriu siguranţa în lucrurile viitoare pe care le aşteptau. Moise refuză, alege, socoteşte, pentru că priveşte spre răsplătire (vezi cap. 10.35). Părăseşte, nu se teme, rămâne neclintit, pentru că Îl vede pe Cel care este nevăzut.

Credinţa este singura piatră de încercare care permite aprecierea justei valori şi durata relativă a oricărui lucru. În acelaşi timp, este energia lăuntrică prin care pot fi învinse atâtea piedici ~ mânia lui Faraon, Marea Roşie, Ierihonul ~ dar şi pofte: plăcerile păcatului sau bogăţiile Egiptului. Da, credinţa este energică şi îndrăzneaţă. Iar dacă exemplul lui Moise ne-ar părea prea înalt, să fim încurajaţi de cel al Rahavei. Oricare ar fi împrejurările, Dumnezeu aşteaptă un rod vizibil al credinţei noastre.

21 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini.

Matei 4.3

De ce nu? El era Fiul lui Dumnezeu și era înfometat. Cu siguranță că ar fi fost un prilej potrivit pentru a-Și dovedi misiunea divină și, de asemenea, pentru a-Și satisface o cerință naturală a trupului. Nu putea El oare să preschimbe pietrele în pâini? Această ispită constituie ceea ce am putea numi tentația naturală. Cea de-a doua (cel puțin în Evanghelia lui Luca, a celui care a fost inspirat să prezinte ispitirile în ordinea lor morală, indiferent dacă se mai păstra sau nu ordinea lor cronologică) a fost tentația lumească – oferirea tuturor împărățiilor lumii, cu condiția ca Hristos să Se închine diavolului. Cea de-a treia (privită în Luca, fiindcă Matei păstrează aici ordinea simplă a evenimentelor și arată că, din punct de vedere cronologic, era a doua) a fost tentația spirituală, numită așa nu din pricina templului și a streașinei lui, ci pentru că în ea s-a făcut uz de Cuvântul lui Dumnezeu. Însă în toate acestea, Sfântul lui Dumnezeu l-a biruit pe Satan prin același Cuvânt, folosit în ascultare.

Domnul Se opune în totul ispitei de a face pâine din pietre. Era sugestia diavolului de a face așa ceva, nu un cuvânt al lui Dumnezeu, care el însuși, nu pâinea, este adevărata hrană pentru viața celui credincios. Cu o perfecțiune de nezdruncinat, Hristos trăiește ca Om prin cuvântul divin, El, Fiul lui Dumnezeu pe pământ. Se închină Domnului Dumnezeului Său și numai Lui Îi slujește, ca Fiu al Omului; ca Mesia, El Se încrede în Iahve, fără să-L ispitească așa cum a făcut poporul din vechime, în pustie. Remarcați aici, în această împrejurare, o trăsătură care-L distinge pe Hristos de alții care par să se apropie de El, cel puțin în ce privește circumstanțele. Moise și Ilie au postit și ei patruzeci de zile. Însă Moise era în prezența lui Dumnezeu, susținut de El în tot acest timp, iar Ilie fusese în chip miraculos hrănit de un înger înainte de a intra într-o perioadă similară de abstinență. Nu așa au stat însă lucrurile cu Domnul Isus, care a fost în prezența lui Satan, spre deosebire de Moise, și fără să beneficieze de vreun mijloc prealabil de subzistență, cum a beneficiat Ilie.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit … Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să distrugă.

Ioan 10.9,10

Omul în cușcă – leul liber

În grădina zoologică a unui oraș californian s-a petrecut un eveniment deosebit. Un angajat nu a închis ușa cuștii unui leu, iar acesta a evadat. O panică groaznică i-a cuprins pe vizitatori, care alergau în toate părțile. Un tânăr, care se afla în apropierea cuștii, era în cel mai mare pericol. Cu prezență de spirit, a găsit o cale de salvare: a sărit el în cușcă și a închis ușa de fier. Acum era în siguranță.

Nu sunt oare mulți oameni într-o astfel de situație periculoasă? În orice clipă, situația noastră se poate schimba. Dar ușa, în spatele căreia ne putem pune în siguranță, stă deschisă în fața noastră. În versetul citat, Domnul Isus nu spune: Eu sunt o ușă, ca și cum ar exista mai multe uși spre Dumnezeu și spre cer pentru noi, oamenii pierduți. El spune foarte clar: Eu sunt Ușa. Așa cum există un singur Dumnezeu, există o singură ușă și o singură cale spre El. Domnul Isus este „Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.5,6). Această ușă este deschisă pentru oricine își recunoaște starea sa. În fața ușii este moartea, în spatele ei este viața.

L-ați cunoscut personal pe Domnul Isus și ați venit la El cu păcatele voastre? Ați exclamat ca acel vameș din Luca 18: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”?

Citirea Bibliei: 1 Cronici 15.1-24 · Psalmul 88.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA – TEMELIA RELAȚIILOR SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii…” (1 Tesaloniceni 3:12)

Una dintre cele mai profitabile companii de telefonie din America a creat o reclamă TV folosind sloganul: „Mă auzi acum?” În reclamă apare un bărbat care vorbește la telefon, dar persoana de la capătul celălalt nu îl poate auzi. Așa că el întreabă în mod repetat: „Mă auzi acum?” Reclama a fost concepută ca să arate că această companie de telefonie transmite un semnal de înaltă calitate și convorbirile nu se întrerup.

Ce putem învăța de-aici? Când convorbirea ta cu oamenii se întrerupe, tu simți lucrul acesta. Și care este reacția ta imediată? Supărare? Frustrare? Mânie? În cartea sa „Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații”, John C. Maxwell scrie: „Când interacționez cu oamenii, știu că am stabilit o relație atunci când am depus un efort în plus – oamenii își dau mai mult silința; fac aprecieri nesolicitate – spun lucruri pozitive; au o deschidere spontană – dau dovadă de încredere; se observă mai multă comunicare – se exprimă cu mai multă ușurință; vorbesc despre experiențe plăcute – le place ceea ce fac; stabilesc legături emoționale; au energie pozitivă – „bateriile” lor emoționale se încarcă atunci când sunt împreună; manifestă o dragoste necondiționată – acceptă fără rezerve. De fiecare dacă când interacționez cu oamenii și văd dovezi ale acestor semnale, știu că stabilesc relații.

Am învățat ce înseamnă să stabilești relații și îmi dau seama când reușesc. Tu cum te descurci la capitolul acesta? Când interacționezi unu-la-unu cu o persoană importantă din viața ta, primești aceste semnale? Chiar dacă în momentul de față nu ești foarte priceput să stabilești relații, poți învăța cum s-o faci și să devii tot mai priceput mâine!” Dar mai întâi, trebuie să-ți pese cu adevărat de persoana cu care dorești să stabilești o relație. De aceea apostolul Pavel scrie: „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii.” Amin!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 11:8-16

Încă o dată în Biblie, Avraam şi ai lui sunt aleşi de Dumnezeu pentru a ne învăţa ce este credinţa. „Avraam, când a fost chemat, a ascultat”. Când asculţi de cineva fără a-i cunoaşte intenţiile înseamnă că ai încredere deplină în el. Atunci când Dumnezeu porunceşte, credinţa ştie să meargă (v. 8) şi, de asemenea, ştie să locuiască (v. 9). Patriarhului i s-a întâmplat să locuiască în Haran, când el trebuia să meargă până în Canaan (Fapte 7.4) şi, de asemenea, i s-a întâmplat să meargă în Egipt, când ar fi trebuit să locuiască în ţară (Geneza 12.10). Aici însă, Dumnezeu găseşte plăcerea să acopere paşii greşiţi, aşa cum şi trece sub tăcere râsul Sarei, tristul sfârşit al istoriei lui Isaac şi tristul început al celei a lui Iacov; El reţine din viaţa alor Săi numai ceea ce-L glorifică şi singură credinţa Îl poate glorifica.

În principiu nu este posibil să ai în acelaşi timp două patrii. Promisiunea unei cetăţi cereşti făcuse din Avraam şi din ai lui nişte străini pe pământ, lucru pe care ei nu s-au temut să-l proclame (v. 13; Geneza 23.4) şi pe care l-au şi arătat în mod clar locuind în corturi (2 Corinteni 4.18; 5.1). Pentru că lor nu le-a fost ruşine de Dumnezeul lor, de aceea nici Lui nu-i este ruşine de ei. El Îşi revendică acest nume de Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. Poate fiecare dintre noi să-L numească „Dumnezeul meu”?