Mana Zilnica

19 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.

Ioan 14.9

Cu ani în urmă, dorind să-L cunosc pe Domnul Isus tot mai bine, am început să citesc din Evanghelii. Am petrecut astfel timp privind la felul în care El a interacționat cu alți oameni. Am văzut dependența Lui de Tatăl Său; am văzut compasiunea și grija Lui față de ceilalți; am văzut ura Sa împotriva păcatului și dragostea Sa pentru păcătoși. Pe măsură ce studiem viața Sa, Duhul lui Dumnezeu începe să ne facă asemenea chipului Domnului Isus. De ce să studiem viața Sa? Fiindcă El Însuși a spus: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl”.

În Ioan 1.1,2 citim: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu”. Acest verset este unul extrem de important. El ne vorbește despre relația dintre Domnul Isus și Tatăl și conține gândul că a fi cu Dumnezeu poate însemna «față în față». Domnul Isus, care este Cuvântul Etern, era față în față cu Tatăl!

În Ioan 1.18 citim: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. Dacă privim cu atenție la Cuvântul Etern, care a devenit trup (versetul 14), putem răspunde la vechea întrebare: «Cum arată Dumnezeu?». Viața Domnului Isus ni-L descoperă pe Dumnezeu. Această expresie, «față în față», este folosită în mod figurativ de câțiva oameni în Vechiul Testament. Geneza 32.30 ne spune că „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel: «Pentru că L-am văzut pe Dumnezeu față în față»”. Despre Moise se spune că Îl vedea pe Dumnezeu față în față: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul său” (Exod 33.11). După ce L-au întâlnit pe Dumnezeu „față în față”, viețile acestor doi oameni au fost schimbate pentru totdeauna.

Când ajungem să-L cunoaștem pe Domnul „față în față”, devenim din ce în ce mai asemănători Lui, iar acest lucru ne pregătește pentru ziua când Îl vom vedea așa cum este și vom fi ca El.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

Tit 2.11

Trebuie să știi acestea!

Ai nevoie de salvare! „Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.22,23).

Nu te poți salva singur! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).

Dumnezeu S-a preocupat de salvarea ta! „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

Fără Isus Hristos ești pierdut pentru totdeauna! „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”; „partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă” (Ioan 3.36; Apocalipsa 21.8).

De aceea: Întoarce-te! „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).

Crede că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a trebuit să sufere pentru păcatele tale și să moară la cruce.

Mărturisește în rugăciune Fiului lui Dumnezeu, cu căință sinceră, păcatele tale.

Atunci vei avea o viață plină de sens și un viitor fericit în cer.

Citirea Bibliei: Judecători 13.11-25 · 2 Corinteni 12.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASTĂZI, ÎNCURAJEAZĂ-I PE OAMENI! | Fundația S.E.E.R. România

„Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute…” (Proverbele 10:32)

Oare cum te simți când cineva încearcă să te înjosească? Rău, nu-i așa? Atunci, nu le face nici tu asta altora! „Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul” (Proverbele 15:4). Tu poți zdrobi pe cineva prin ceea ce spui, așa că ai grijă. Mulți dintre cei cu care te întâlnești în fiecare zi au nevoie să fie ridicați, din punct de vedere emoțional, așa că încurajează-i. Ascultă sfatul lui Solomon și pune-l în practică: „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi” (Proverbele 10:32). Nu fi acea persoană care se leagă de slăbiciunile altora! Poate o faci pe un ton glumeț, dar tot o faci, iar acest lucru nu produce bucurie. Într-un episod de desene animate, Charlie Brown vorbește la telefon cu o fetiță care îl întreabă: „Ghici pentru ce candidez eu? Să fiu aleasă „Regina lunii mai” la școală mea.” Charlie Brown îi răspunde: „Este foarte interesant. Lucy a fost mereu cea aleasă la școala mea.” Fetița de la telefon îi spune: „Școala ta are standarde destul de joase, nu, Chuck?” După ce Charlie Brown închide telefonul, se uită la Lucy, care era lângă el, și-i spune: „Felicitări de la cutare!” Asta înseamnă să fii diplomat! Și în același timp să fii o persoană încurajatoare.

Tu, cât de mult încurajezi? Dacă Dumnezeu ți-ar da un leu pentru fiecare vorbă bună pe care ai spune-o, și ți-ar lua un leu pentru fiecare vorbă răutăcioasă pe care ai spunea-o, ai fi bogat sau sărac?

Când frații trădători ai lui Iosif au căzut la pământ în fața lui, în palatul lui faraon, Iosif avea putere de viață și de moarte asupra lor. Însă i-a iertat, a fost plin de milă față de ei și a avut grijă de ei. Vorbele încurajatoare pot crea o punte de legătură într-o relație tensionată. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: încurajează-i pe oameni!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Timotei 2:1-15

Apostolul, înainte de toate „acestea” pe care urma să i le spună lui Timotei (cap. 3.14; 4.6,11), numeşte rugăciunea, sub diversele ei forme. De aici începe orice slujire creştină. Voia lui Dumnezeu de a mântui, lucrarea lui Hristos şi rugăciunea noastră îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Datoria noastră este să ne rugăm pentru toţi, fără limite, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi pentru că Hristosul Isus S‑a dat ca răscumpărare pentru toţi. Dacă nu toţi sunt mântuiţi, aceasta nu ţine deci de Dumnezeu, nici de Hristos, ci de duritatea inimii omului. Şi este privilegiul nostru de a ne ruga pentru mulţimile care nu pot s‑o experimenteze.

Depinde de „cei care sunt în poziţii înalte” ca noi să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită. De aceea, să-I cerem lui Dumnezeu să ne-o asigure prin intermediul lor, nu pentru a ne-o irosi spre satisfacerea poftelor noastre, ci pentru a fi mai liberi să ne ocupăm de salvarea celor păcătoşi (Ezra 6.10).

Fraţii, inclusiv cei mai tineri, sunt chemaţi să se roage în orice loc, în mod public în adunare. Surorile, dimpotrivă, să rămână acolo în tăcere; prin atitudinea şi prin ţinuta lor modestă însă, ele pot da o mărturie mai puternică decât prin cuvinte. Consecinţele căderii se menţin pentru femei (Geneza 3.16), dar credinţa, dragostea, sfinţenia şi modestia sunt, chiar pentru pământ, garanţii ale eliberării şi ale binecuvântării.

18 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar noi suntem datori să-I mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, frați preaiubiți de Domnul, că Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire în sfințirea Duhului și în credința adevărului, la care v-a chemat prin evanghelia noastră, ca să dobândiți gloria Domnului nostru Isus Hristos.

2 Tesaloniceni 2.13,14

Acești credincioși erau frați preaiubiți de Domnul. Dragostea lui Hristos se afla la temelia a tot ceea ce se făcuse cu privire la ei. Dumnezeu îi alesese de la început. Care era acest început, dacă nu acela care ne cufundă în eternitatea infinită, în care Cuvântul era deja (Ioan 1.1)? În momentul în care totul încă urma să fie creat, acești tesaloniceni erau deja obiecte ale alegerii lui Dumnezeu; iar aceasta, în ce scop? Pentru mântuire. Mântuirea era scopul pe care Și-l propusese pentru ei, în opoziție cu omul păcatului, care se așezase pe sine însuși pe calea pierzării și îi antrenase în ea pe toți cei care „n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți”, căci n-au voit.

Prin urmare, ce este această mântuire? În primul rând, este eliberarea absolută de păcat și de toate consecințele acestuia. Înainte ca păcatul să fi fost introdus în lume, Dumnezeu Se ocupase deja de această problemă; iar când Satan părea să fi câștigat partida, toate planurile și intențiile sale erau deja sortite nimicirii. Dumnezeu hotărâse să desființeze toate consecințele păcatului: moartea, mânia lui Dumnezeu, judecata, astfel încât cei răscumpărați, eliberați din această cumplită robie, să se poată bucura, în deplină libertate înaintea lui Dumnezeu, de viață, de favoarea lui Dumnezeu, de glorie! – Dar, în al doilea rând, mântuirea înseamnă introducerea în lumina desăvârșită a prezenței lui Dumnezeu, potrivit cu deplina acceptare a lui Hristos. Aceasta nu putea să aibă loc decât dacă Hristos lua mai întâi locul meu și apoi mi-l dădea pe al Său.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm și preamărim Numele Tău cel slăvit. … Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce Îți aducem.

1 Cronici 29.13,14

Îmbogățire prin dăruire

Versetul de astăzi este ilustrat prin următoarea întâmplare: În anul 1698, predicatorul german August H. Francke a pus piatra de temelie a unui orfelinat pentru copiii abandonați. În perioada construcției, Francke a ajuns într-o mare dificultate: nu mai avea fonduri, deși avea nevoie stringentă de ele pentru continuarea lucrării. Într-una din zile, o văduvă creștină, săracă, a venit la ușa lui și l-a rugat să o ajute cu un ducat (o monedă de aur). Din cauza situației financiare precare, Francke a fost nevoit să-i spună, cu părere de rău, că nu o poate ajuta. Descurajată, femeia a început să plângă. Mișcat de lacrimile ei, Francke a rugat-o să aștepte acolo cât timp el se va ruga în camera alăturată. Cu încredere că Dumnezeu va purta de grijă pentru nevoile lui, i-a dat văduvei ultimii săi bani, căci „cine are milă de sărac împrumută pe Domnul și El îi va răsplăti binefacerea” (Proverbe 19.17).

După două zile, Francke a primit doisprezece ducați de la o doamnă bogată și alți doi de la un prieten din Suedia. Deja considera că a fost prea mult răsplătit pentru gestul său, însă nu a trecut mult timp și i s-a comunicat că urma să primească 500 de ducați din veniturile proprietății unui prinț pentru continuarea lucrărilor la orfelinat. La auzul acestei vești, Francke a fost copleșit de lacrimi de recunoștință. Prin sacrificiul făcut pentru a ajuta o văduvă nevoiașă, Francke nu a sărăcit nicidecum, ci a primit cu mult mai mult. El a putut spune ca și David: „Doamne Dumnezeul nostru, din mâna Ta este tot acest belșug … și ale Tale sunt toate” (1 Cronici 29.16).

Citirea Bibliei: Judecători 13.1-10 · 2 Corinteni 11.22-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII SENSIBIL FAȚĂ DE CEILALȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

Deseori, într-o relație sau într-o prietenie, nu suntem conștienți de nevoile celuilalt. Ajungem să fim împietriți. Încetăm să mai ascultăm. Uităm de presiunile la care este supus celălalt. Simplu spus, cauza multor probleme dintr-o relație este insensibilitatea.

Toți oamenii cu care te întâlnești au nevoie de bunătate. Cei ce stau lângă tine în biserică au suferințe mari, iar tu adesea nu-ți dai seama de ele. Un exemplu foarte bun de sensibilitate găsim în viața regelui David, după ce Ionatan, prietenul său – fiul lui Saul – a fost ucis. Ajuns pe tron de câțiva ani, David a avut o dorință neobișnuită. A întrebat dacă mai există cineva din familia lui Saul căruia să-i facă bine din pricina lui Ionatan. Și astfel l-a descoperit pe Mefiboșet, nepotul lui Saul și fiul lui Ionatan. Când David a trimis să fie adus la el, mai mult ca sigur că Mefiboșet, care era olog, s-a gândit: „Voi fi ucis, pentru că fac parte din vechea dinastie.”

Să reținem, însă, cuvintele împăratului David: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, şi vei mânca totdeauna la masa mea.” (2 Samuel 9:7). Reacția lui Mefiboșet este interesantă. El a respectat protocolul palatului regal, s-a închinat, și a spus: „Cine este robul tău, ca să te uiţi la un câine mort ca mine?” (vers. 8)

Evreii îi considerau, atât pe câini cât și pe cei dintre neamuri – necurați. Mefiboșet se simțea ca un câine și se aștepta să fie tratat ca atare. Dar iată ce trebuie să reținem și să învățăm și noi: David și-a luat timp, a depus efort și a fost sensibil la nevoile lui Mefiboșet.

Unul dintre pericolele succesului este acela că te poate face insensibil față de ceilalți. Așadar, care este persoana față de care ai putea, sau ar trebui, să fii sensibil astăzi?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Timotei 1:12-20

Dacă cineva putea face o comparaţie între robia legii şi evanghelia harului, acesta era fariseul Saul din Tars, devenit apostolul Pavel. Fidelitatea lui faţă de lege nu-l împiedicase cu nimic să ajungă cel dintâi dintre păcătoşi. Nu-L prigonise el chiar pe Isus, în timp ce îi persecuta cu înverşunare pe ai Săi? Fără falsă smerenie, el se declara mai rău decât toţi păcătoşii enumeraţi în versetele 9 şi 10. Dar tocmai pe aceşti vinovaţi, şi nu pe cei drepţi, a venit Hristos Isus să-i mântuiască (Matei 9.13). Şi, pentru că a putut fi mântuit chiar cel dintâi dintre păcătoşi, nimeni nu-şi poate spune că este prea păcătos pentru a putea beneficia de har.

„Mi s-a arătat îndurare”, strigă apostolul în două rânduri (v. 13, 16). El măsoară grandoarea acestei îndurări în raport cu grozăvia propriei mizerii şi imediat adorarea se înalţă din inima lui (v. 17). Dacă adesea ne bucurăm atât de puţin de har, aceasta este poate pentru că nu a fost suficient de profundă convingerea noastră de păcat. „Cel căruia i se iartă puţin” ~ sau mai puţin decât gândeşte ~ „iubeşte puţin” (Luca 7.47).

Prietene încă indiferent, răbdarea Domnului s-a manifestat şi înspre tine, până acum. Nu-L mai lăsa să aştepte!

Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

17 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru.

Ioan 20.17

Cu toții împreună Îl vom întâmpina pe Domnul în văzduh, iar El ne va duce în cer ca frați ai Săi, ne va aduce la Tatăl Său care, pe baza acestei lucrări minunate, a devenit acum Tatăl nostru. Și astfel vom fi veșnic cu El, într-o slavă în care niciodată nu a trăit vreo creatură și pe care nici măcar îngerii nu au văzut-o vreodată și, cu atât mai puțin, nu au primit-o. Noi însă am primit această slavă. De ce? Pentru că Tatăl ne iubește. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3.16).

„Viață veșnică” înseamnă că această viață nu are nici început, nici sfârșit, iar aceasta se potrivește numai pentru viața lui Dumnezeu. Acum, când Domnul Isus a devenit viața noastră, noi putem fi introduși în casa Tatălui și putem să ne desfătăm în casa Tatălui. Calea prin care Dumnezeu a făcut posibil aceasta este Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. El a murit la cruce pentru noi, ca să ne salveze de judecata veșnică; El a luat acolo asupra Sa păcatele noastre și S-a făcut păcat pentru noi: El a purtat judecata păcatelor noastre și a stării noastre. Și, în același timp, El L-a slăvit pe Dumnezeu în dreptatea Sa, iar El I-a dat Lui, ca Om, toate binecuvântările minunate; și El ne dă și nouă, celor pentru care El a săvârșit lucrarea, aceeași slavă.

Cât de minunată este lucrarea Domnului Isus! Cu cât ne ocupăm mai mult cu ea, cu atât mai mult vedem slava Sa și cu atât mai mult vedem cât de mare este harul lui Dumnezeu și cât de mare este dragostea Domnului Isus care a dorit să înfăptuiască această lucrare pentru ca astfel noi să putem primi aceste binecuvântări!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui de nespus.

2 Corinteni 9.15

Darul lui Dumnezeu

Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său ca Miel de jertfă pentru păcatele noastre. Acesta este darul Lui de nespus pentru noi! Cugetând la cât de mult înseamnă Fiul Lui pentru Dumnezeu, înțelegem cât de mare este darul Său:

Dumnezeu Tatăl L-a dat pe singurul Lui Fiu. Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi.

Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul dragostei Sale. Dumnezeu Și-a iubit Fiul din veșnicie și Și-a găsit toată plăcerea în El. Dar aceasta nu L-a oprit să-L dea pentru noi la moarte.

Și preocuparea cu ceea ce este Fiul lui Dumnezeu pentru noi ne arată măreția darului lui Dumnezeu:

Isus Hristos este Unicul care ne poate scăpa de la pierzarea veșnică. Pentru că Și-a dat viața la cruce ca Om fără păcat, noi, cei care credem în El, suntem împăcați cu Dumnezeu și scăpați de pedeapsa divină.

Isus Hristos este Unicul care ne-a putut aduce, prin lucrarea Sa de mântuire, într-o relație fericită cu Dumnezeu. Acum stăm ca și oameni credincioși înaintea lui Dumnezeu și savurăm dragostea Sa.

În fiecare duminică, atunci când suntem strânși să frângem pâinea, avem posibilitatea să ne gândim la Domnul Isus. Astfel vom fi tot mai mult conștienți de cât de mare este darul lui Dumnezeu pentru noi.

Citirea Bibliei: Judecători 12.1-15 · 2 Corinteni 11.16-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII BUN CU CEI DIN JURUL TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu… îmbrăcaţi-vă… cu bunătate…” (Coloseni 3:12)

Dimineața, când te trezești, trebuie să te îmbraci nu numai fizic, ci și spiritual și emoțional.

Trebuie să-ți pui aceste întrebări: „Cu ce atitudine mă voi îmbrăca astăzi? Voi controla sau voi coopera? Voi fi optimist și cu o atitudine pozitivă, sau voi fi negativist? Voi face complimente sau voi critica? Vreau să fiu slujit sau îi voi sluji eu pe alții?”

S-ar putea să spui: „Dar când sunt bun, oamenii profită de mine!” Da, uneori așa este… Dar asta este diferența între umblarea pe calea spre cer și umblarea pe drumul lipsei de etică. Deci, pe care dorești să mergi? În ciuda riscurilor, iată trei motive pentru care trebuie să fii bun:

1) „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8). Harul și bunătatea merg mână-n mână. Întotdeauna! Poetul Robert Burns a spus că inima plină de bunătate se aseamănă cel mai mult cu Dumnezeu!

2) Pentru că vrei ca oamenii să fie buni cu tine și să se poarte frumos cu tine. Domnul Isus a zis: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12). Dacă ești nepoliticos, oamenii vor fi nepoliticoși cu tine. Dar dacă ești bun, majoritatea oamenilor îți vor răspunde cu aceeași monedă. „Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea găseşte viaţă, neprihănire şi slavă.” (Proverbele 21:21)

3) „Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui” (Proverbele 11:17). Așadar, când ești bun cu ceilalți, îți faci ție însuți un bine.

Să citim încă o dată versetul 12 din Coloseni capitolul 3: „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare…” Acum, du-te… și încearcă să-ți trăiești ziua în felul acesta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Timotei 1:1-11

Cu Timotei am făcut cunoştinţă în Fapte 16. Legăturile lui Pavel cu „adevăratul” său „copil în credinţă” erau foarte strânse. Cu toate acestea, el îi scrie în calitate de apostol, pentru a sublinia autoritatea pe care i-o conferea. Acest tânăr ucenic avea o misiune dificilă: de a porunci fiecăruia cum trebuia să se poarte în adunare (cap. 3.15). Îi fusese încredinţată o misiune al cărei sfârşit (ţel) era dragostea.

După cum tribunalele nu sunt pentru oamenii cinstiţi, tot aşa legea nu îi mai priveşte pe cei care sunt îndreptăţiţi (v. 9). Acestora li se potriveşte de acum dragostea, al cărei izvor este în Dumnezeu. Prin Duhul, ea este vărsată în inima noastră (Romani 5.5). Pentru a nu rămâne însă în noi ca o apă stătătoare, ci pentru a ne „străbate” şi a ţâşni spre folosul altora, nicio „conductă” nu trebuie să fie înfundată.

Dragostea vine dintr-o inimă curată: debarasată de orice idol; dintr-o conştiinţă bună: care n-are nimic să-şi reproşeze (Fapte 24.16); dintr-o credinţă neprefăcută: fără nicio formă de ipocrizie (2 Timotei 1.5). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, creştinismul nostru nu va fi altceva decât trăncăneală fără rost („vorbire deşartă”, v. 6). Ce puternic contrast între legea care-l blestemă pe păcătos şi harul care-l transportă în gloria şi fericirea lui Dumnezeu!

16 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar unul dintre ei, Caiafa, … le-a spus: „Voi nu știți nimic, nici nu gândiți că este de folos pentru noi să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea”. Dar aceasta n-a spus-o de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus urma să moară pentru națiune; și nu numai pentru națiune, ci și ca să-i adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

Ioan 11.49-52

Din acest pasaj vedem că, în ciuda tuturor răutăților intenționate ale oamenilor, Dumnezeu are grijă să-Și împlinească planurile; și, pentru împlinirea acestor planuri, Isus trebuia să moară. Dumnezeu folosește răutatea marelui preot pentru a anunța profetic moartea lui Hristos. Caiafa, lăsând deoparte orice pretenție de dreptate, lucrând doar în spiritul pragmatismului, susține că, în ciuda tuturor minunilor făcute de Isus și în ciuda a tot ceea ce credeau mulți din popor despre El, este mai bine ca El să moară, decât să piară întreaga națiune. În cazul lui Caiafa, ca și în cazul politicienilor acestei lumi, atenția este îndreptată nu spre ceea ce este drept, ci spre ceea ce este profitabil. Caiafa este gata să crucifice un Om drept, pentru a salva, dacă este posibil, o națiune vinovată.

Sfatul oamenilor răi a fost că „Isus trebuie să moară pentru națiune”. Însă acest lucru a fost și în acord cu sfatul bine stabilit și potrivit cunoștinței mai dinainte a lui Dumnezeu, că El trebuia să moară, deși din motive cu totul diferite de cele avansate de egoismul omului. Dacă Isus trebuia să moară, acest lucru nu era pentru a scăpa o generație rea de la împrăștiere, ci ca „să-i adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți”.

Deci era adevărat că Isus avea să moară, dar „nu numai pentru națiune”, ci pentru orice copil din familia lui Dumnezeu. Oile lui Hristos nu se limitează la cele scoase din staulul iudaic, copiii lui Dumnezeu neaflându-se doar în națiunea lui Israel. Prin moartea lui Hristos va exista o mare grupare de păcătoși, formată din cei dintre iudei și dintre națiuni, convertiți și făcuți copii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus; aceștia nu sunt lăsați ca indivizi izolați, ci sunt strânși împreună pentru a forma o singură familie a lui Dumnezeu. Așa cum face întotdeauna, Ioan îi prezintă pe creștini ca pe o turmă dependentă de Păstor și ca pe o familie cu un Tată. Pavel îi prezintă pe creștini ca formând un singur Trup, al cărui Cap este Hristos, și ca pe o părtășie de care Domnul este legat.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu, când te rogi, intră în cămăruța ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.

Matei 6.5,6

Rugăciunea

Ce pot învăța din aceste cuvinte ale Domnului Isus despre rugăciune?

Rugăciunea mea I se adresează lui Dumnezeu, Tatăl meu, sau Domnului Isus. El este destinatarul rugăciunilor și al mulțumirilor mele.

Rugăciunea mea nu trebuie să fie tulburată. Prin urmare, am nevoie de un loc potrivit, de posibilitatea de a mă retrage (așa-numita cămăruță).

Rugăciunea mea este ca o „conversație” intimă între mine și Dumnezeu. Rugăciunea îmi oferă posibilitatea de a discuta personal cu Dumnezeu despre întrebări și nevoi importante și de a I le prezenta. În rugăciune, Îi pot cere lui Dumnezeu ajutorul Său, binecuvântarea Sa, mila Sa. Acest lucru mă face să mă simt foarte mic în fața mea și a celorlalți.

Nu trebuie să mă rog doar atunci când sunt singur în cămăruță, ci mă pot ruga și în timp ce conduc mașina sau sunt la serviciu. Mă pot ruga oriunde și oricând.

Rugăciunea este recunoașterea faptului că am nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas. Iar această conștientizare este răsplătită de Tatăl meu din ceruri, care răspunde la rugăciunea mea.

Ce dar măreț este rugăciunea! Să o folosim!

Citirea Bibliei: Judecători 11.23-40 · 2 Corinteni 11.1-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU POATE! | Fundația S.E.E.R. România

„El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu… deplin încredinţat că El, ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.” (Romani 4:20-21)

Motivul pentru care nu venim întotdeauna cu problemele noastre la Dumnezeu este acela că nu suntem „deplin încredințați” că El poate și că este dispus să acționeze în locul nostru. Este o dovadă de smerenie, să poți recunoaște lucrul acesta; în același timp este și punctul în care îți dai seama de lipsa de credință în Dumnezeu. Niciun lucru din viața ta nu se va schimba până nu recunoști și nu te rogi: „Doamne, ajută-mă! Spun lucruri cu gura mea, dar nu le pun în practică în trăire!” După ce te-ai rugat în felul acesta, te vei întoarce la Scriptură și vei redescoperi că „Dumnezeu poate.”

El poate să-ți poarte de grijă când ești în pustie.

El poate învinge uriașii care-ți ies în cale.

El poate merge cu tine prin încercări de foc și te poate scoate din ele teafăr și nevătămat.

El poate să te promoveze când ai fost trecut cu vederea sau când ai experimentat împotrivire.

De ce? Pentru că Biblia ne asigură că El „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Trebuie doar să crezi că Dumnezeu poate! Așa că, străduiește-te și însușește-ți cuvintele „Dumnezeu poate”! Altfel, nu vei reuși să te rogi cu credință. Vei aduce doar câteva dorințe pe genunchi, dar nu vei putea persevera în rugăciune până nu vei ști în adâncul inimii tale că Dumnezeu poate – și că El dorește! Nimic nu este prea greu pentru El! El așteaptă doar ca tu să recunoști lucrul acesta și să vii la El prin credință, cerându-I ajutorul. Vei face așa!?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Tesaloniceni 3:1-18

Pavel invocă sprijinul sfinţilor prin rugăciunile lor (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.25); la rândul său, el însuşi nu înceta să se roage pentru ei (cap. 1.11). Conta pe Domnul cel credincios pentru a-i întări şi a-i păzi de cel Rău. De asemenea, conta pe ascultarea lor, iar aceasta cuprindea împlinirea în toată simplitatea a îndatoririlor lor zilnice. Unii din Tesalonic încetaseră orice muncă. ŤPentru că vine Domnulť, estimaseră ei, „atunci la ce bun cultivarea pământului şi preocuparea cu treburile acestei vieţi?” Şi, ca o tristă consecinţă, ei se amestecau în toate (v. 11; vezi 1 Timotei 5.13). Pavel protestează cu vehemenţă. Nimic din învăţătura lui nu putea fi luat ca pretext pentru o asemenea neorânduială (v. 6, 7, 11; comp. cu 1 Tesaloniceni 4.11). Dimpotrivă, el însuşi dăduse exemplu, muncind cu mâna lui pentru a nu fi povară nimănui. Iar exemplul suprem este „răbdarea lui Hristos” în aşteptarea momentului să Se înfăţişeze iubitei Sale adunări (v. 5).

Odată cu scrisorile către Tesaloniceni ajungem la sfârşitul epistolelor pe care Pavel le-a scris celor şapte adunări atât de diferite. În acestea sunt tratate multiple aspecte ale vieţii şi învăţăturii creştine, de la căpătarea mântuirii, în Epistola către Romani, până la gloria viitoare. Toate aceste învăţături sunt de o valoare inestimabilă pentru noi. Domnul să ne ajute să le reţinem, pentru a rămâne tari (cap. 2.15)!

15 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune încrederea în El, scutul meu și tăria salvării mele, turnul meu cel înalt și adăpostul meu. Salvatorul meu, Tu mă salvezi din asuprire!

Eu, Eu sunt Domnul și în afară de Mine nu este Salvator.

Și orice făptură va cunoaște că Eu, Domnul, sunt Salvatorul tău și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.

2 Samuel 22.3; Isaia 43.11; 49.26

Hristos, Mântuitorul nostru (1) – Un Mântuitor minunat

Cât de minunat este faptul că avem un Mântuitor! Cu ajutorul Domnului, vom privi la câteva locuri din Scriptură care vorbesc despre Domnul Isus ca Mântuitor al nostru.

Adesea în Vechiul Testament (precum în primul verset citat mai sus), ideea de mântuire este legată de izbăvirea de vrăjmașii fizici. David – mai întâi când fugea de Saul, apoi ca împărat al lui Israel – cu siguranță s-a putut bucura de Domnul ca Mântuitor al său, în acest fel. Cu toții, fără îndoială, am experimentat astfel de izbăviri. Domnul ne scapă și ne păzește și astăzi de tot felul de accidente, de probleme de sănătate și de alte pericole din această lume.

Din versetele citate din Isaia vedem că Dumnezeu singur este Mântuitorul poporului Său. El îi poate folosi și pe oameni așa cum vedem în cartea Judecători, unde unii dintre judecătorii ridicați de Dumnezeu au fost numiți „salvatori”, precum Otniel și Ehud (Judecători 3.9,15).

În Noul Testament însă vedem că ideea de Mântuitor și de mântuire este legată de mântuirea de păcatele noastre și de vrăjmașii noștri spirituali. Prima vestire cu privire la Domnul Isus, în Matei 1.21, ne spune: „El va mântui pe poporul Său de păcatele lor”. Ce Mântuitor minunat este El!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa vorbește Dumnezeu, Domnul care a creat cerurile și le-a întins, care a așternut pământul și cele de pe el … Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; și slava Mea n-o voi da altuia.

Isaia 42.5,8

Fermoarul

Tehnologia a copiat multe procedee din natură. Un model i-a fost brusturele. Florile sale tubulare de culoare mov-violet, care apar la mijlocul verii, conțin la baza lor frunzișoare curbate sub forma unor cârlige, permițând să se agațe de blana animalelor și să fie cărate pe distanțe mari.

Principiul acestor „cârlige” a fost utilizat de industrie încă din anii ’50, de exemplu pentru încheierea îmbrăcămintei sportive. Cârligele din material plastic și elastic se prind unele de altele, dar pot fi desfăcute din nou, trăgând puternic.

Această soluție practică se numește „fermoar”. Din nefericire, în zilele noastre se vorbește adesea că ea a fost luată din natură, ca și cum natura ar fi o ființă atotputernică și inteligentă, când, de fapt, ea a fost dezvoltată de Creatorul.

Biblia vorbește despre un Creator care ne iubește și care a creat această lume minunată pentru noi. El vrea ca noi să-I dăm Lui și nimănui altcuiva gloria pentru toate minunile Sale, chiar și pentru o minune atât de nebăgată în seamă precum cea a brusturelui.

E-atâta bunătate-n Tine, Stăpâne-atât de scump și bun,

Cât cu-al meu glas n-aș putea spune

Și-n veci eu n-am să pot să spun. —T. Dorz

Citirea Bibliei: Judecători 11.1-22 · 2 Corinteni 10.12-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-ȚI NEGLIJA CREDINȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simțiri… potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3)

Dacă faci parte din familia lui Dumnezeu, nu poți sta deoparte, cu mâinile încrucișate, așteptând ca El să facă totul pentru tine. Și tu ai un rol! Apostolul Pavel scrie că Dumnezeu ne dă fiecăruia o „măsură de credință”, iar Iuda spune că ne dezvoltăm spiritual prin „credinţa noastră preasfântă” (Iuda vers. 20). O credință sub asediu este practic o credință în construcție. În luptele vieții descoperim dacă ne-am alimentat credința sau dacă am neglijat-o.

În vremurile biblice, mulți soldați romani foloseau scutul, care îi proteja din cap până-n picioare. Era confecționat din lemn și acoperit cu un strat de bronz. Forma curbată avea rolul de a face ca săgețile aprinse ale dușmanului să ricoșeze și să se stingă înainte de a-l răni pe soldat. Acum înțelegem ce a vrut să spună apostolul Pavel cînd a scris: „luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16). Săgețile lui Satan nu pot pătrunde în inima ta când este curată, saturată de Sfânta Scriptură și întărită prin credință. De aceea, Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta.” (Luca 22:31-32)

Credința este partea expusă atacului! Credința este partea care trebuie alimentată! Credința este partea care te va susține în luptele vieții. Domnul Isus ne-a spus să „avem credință în Dumnezeu” (Marcu 11:22). Să reținem că El nu ne-a spus să avem credință în ceva mai mare decât noi înșine. Nu, El a spus să avem credință în Dumnezeu.

Timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu în rugăciune și în Sfânta Scriptură este ceea ce-ți întărește credința pentru a câștiga bătăliile vieții. Așadar, nu-ți neglija credința!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Tesaloniceni 2:1-17

O întrebare solemnă îi tulbura pe tesaloniceni: oare ziua Domnului nu venise deja? Necazurile lor îi puteau lăsa să creadă, iar falşii învăţători chiar afirmau acest lucru. Nu! răspunde apostolul. În adevăr, această zi trebuia să fie precedată de trei evenimente: 1. strângerea noastră împreună la Domnul; 2. lepădarea de credinţă (gr. „apostazia”) a falsei biserici şi a iudeilor înşişi; 3. apariţia lui Antihrist, numit „omul păcatului”, „fiul pieirii” (v. 3) şi „cel fărădelege” (v. 8). Aceste nume subliniază, prin antiteză, trăsăturile Domnului Isus: dreptate, mântuire, ascultare totală de Dumnezeu.

În această perioadă cumplită, o energie a rătăcirii, trimisă ca pedeapsă, va întuneca minţile oamenilor: n-au crezut adevărul, vor crede minciuna. „Taina fărădelegii lucrează deja”, adaugă apostolul (comp. cu 1 Ioan 2.18). Numai „Cel care opreşte acum”, Duhul Sfânt, pune o barieră în desfăşurarea răului în lume. Când acesta va fi părăsit pământul, împreună cu Biserica, fărădelegea nu va cunoaşte niciun frâu. Ce contrast însă între această putere satanică (v. 1‑12) şi lucrarea Dumnezeului nostru şi Tată (v. 13-17)! El ne-a iubit, ne-a ales pentru mântuire, ne–a chemat la gloria Domnului nostru Isus Hristos. Să nu uităm acum să–I aducem mulţumiri (v. 13; cap. 1.3)!

14 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dragostea lui Hristos ne constrânge, judecând: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci erau morți; și El a murit pentru toți, astfel încât cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru ei.

2 Corinteni 5.14,15

Izvorul și sursa oricărui devotament adevărat îl constituie dragostea divină care umple inimile noastre și lucrează în ele, așa cum spune Pavel: „Dragostea lui Hristos ne constrânge”. Forma și caracterul ei trebuie extrase din acțiunile lui Hristos. Prin urmare, mai întâi trebuie ca eu însumi să cunosc harul, căci astfel ajung să cunosc dragostea. În felul acesta este turnată dragostea în inimă.

Cunoaștem dragostea divină văzând-o manifestată în răscumpărarea divină. Remarcați că această răscumpărare ne așază, de asemenea, în dreptate divină înaintea lui Dumnezeu. Astfel, orice chestiune de merit, de dreptate proprie, este înlăturată, iar căutarea folosului personal în lucrarea noastră este dată la o parte. „Harul”, după cum știm, „domnește prin dreptate, dând viața veșnică prin Isus Hristos”. Dragostea perfectă și infinită a lui Dumnezeu față de noi a lucrat, iar aceasta pe când eram încă niște păcătoși; s-a gândit la nevoia noastră, ne-a dat viața veșnică în Hristos Isus atunci când eram morți în păcate, ne-a oferit iertarea și îndreptățirea divină când eram vinovați. Iar acum ne oferă putința să ne bucurăm de dragostea divină, de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi, dându-ne de asemenea îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă așa cum este Hristos, Judecătorul, așa suntem și noi în lumea aceasta.

Este adevărat că dragostea de care vorbim n-ar fi putut fi divină fără dreptate. Aceasta din urmă este în mod glorios satisfăcută prin Hristos, iar inima este liberă să se bucure de dragostea fără stavilă a lui Dumnezeu: o dragoste arătată oamenilor în Om. Căci chiar îngerii învață despre „bogățiile harului Său, în bunătatea Lui față de noi, în Hristos Isus”. Acest lucru leagă inima de Hristos, aducând-o înaintea lui Dumnezeu manifestat în El, manifestat față de noi. Așa cum obișnuim să spunem, nimic nu ne poate despărți de această dragoste.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să se apere prin cuvinte care nu ajută la nimic și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

Iov 15.3

Ce ai făcut cu Fiul Meu?

Cândva, în viitor, vei sta în fața unui tron mare și alb, pe care va ședea Dumnezeu. El îți va pune multe întrebări despre viața ta, despre păcatele tale, despre vorbirea ta, despre gândurile tale și despre Însuși Dumnezeu. Dar nu vei avea niciun răspuns la niciuna din nenumăratele întrebări. După aceea vei începe să te aperi, să vorbești despre faptele tale bune, despre donații, despre mersul tău în fiecare duminică la biserică, despre respectarea poruncilor și, și, și…

Dumnezeu te va asculta și nu va spune nimic. Apoi îți va pune o ultimă întrebare, dar cea decisivă: „Ce ai făcut cu Fiul Meu?”. – Nu vei ști ce să răspunzi. Desigur, ai admirat viața lui Isus, dar nu ai înțeles niciodată de ce a trebuit să moară pe o cruce. Dar tocmai la moartea Lui se referă ultima întrebare a lui Dumnezeu: „Ce înseamnă pentru tine moartea Fiului lui Dumnezeu?”.

Atunci vei înțelege că Fiul lui Dumnezeu a murit să-i salveze pe păcătoși, ca ei să aibă viață! Fără moartea Lui, ei sunt pierduți! Ai știut de fapt aceasta, dar niciodată n-ai luat în seamă… și atunci vei sta în fața tronului de judecată, pentru că nu ai crezut niciodată că Isus Hristos a trebuit să moară pentru tine, un păcătos! Ai fi putut avea viața veșnică în fericire, în cer! Acum însă vei avea parte de focul veșnic al judecății în iad!

Fiindcă mai ești în viață, lasă-te atenționat! Poți să scapi de judecată!

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

Citirea Bibliei: Judecători 10.1-18 · 2 Corinteni 10.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IMPORTANȚA SOMNULUI | Fundația S.E.E.R. România

„La aceste lucruri m-am trezit şi am privit, şi somnul îmi fusese dulce.” (Ieremia 31:26)

Uneori, lucrul cel mai spiritual pe care-l poți face este să te culci mai devreme și să te trezești odihnit ca să fii gata să împlinești planul lui Dumnezeu pentru acea zi! Când în mod constant funcționezi cu bateriile aproape descărcate, lucrul acesta se vede în atitudinile tale, în relațiile tale, în rezultatele tale și în sănătatea ta. De aceea Biblia vorbește despre importanța somnului:

1) „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere, căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2)

2) „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8) Putem spune că somnul este un act al încrederii: când mergi la culcare, recunoști că lumea se află în mâinile lui Dumnezeu, nu ale tale. Și lumea va funcționa foarte bine, chiar dacă tu nu vei fi treaz pentru a controla lucrurile. Și când te vei trezi mâine dimineață, Dumnezeu îți va da și ție ce ai nevoie pentru acea zi, la fel cum le-a dat zilnic mană proaspătă iudeilor.

Ieremia a zis: „M-am trezit şi am privit, şi somnul îmi fusese dulce.” Ai încercat vreodată să te rogi când ai o lipsă de somn? E greu. Înainte ca Ilie să poată sta un timp îndelungat în rugăciune, îngerul Domnului l-a pus să doarmă – și nu o dată, ci de două ori. Lucrul acesta este în antiteză cu ucenicii din grădina Ghetsimani, care nu s-au putut ruga pentru că le picau ochii de somn. E greu să gândești, să simți și să te porți ca Domnul Isus, când duci lipsă de somn. De aceea, Biblia spune (Psalmul 127:2): „preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” Deci, nu-ți neglija somnul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Tesaloniceni 1:1-12

Persecuţiile cărora tesalonicenii le erau victime le măriseră credinţa, le sporiseră dragostea, făcuseră să se arate răbdarea lor. Ce le lipsea deci şi pentru ce apostolul consideră necesar să le adreseze şi această a doua epistolă? Speranţa, de astă dată, nu mai este numită, cu atât mai mult nu se spune nimic despre bucuria Duhului Sfânt (comp. cu 1 Tesaloniceni 1.3,6b). Pavel aşază înaintea lor adevăruri menite să le reanimeze aceste sentimente în inimi. Triumful prigonitorilor şi propriile lor suferinţe nu sunt decât pentru o vreme.

„Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreşit” (Ieremia 51.56). Şi această răsplătire, a credincioşilor precum şi a celor răi, va avea loc în ziua Domnului. Ea este legată de manifestarea Sa glorioasă. Aceeaşi pedeapsă, „pieirea eternă”, îi va ajunge atât pe păgânii care au rămas de bunăvoie în ignoranţă faţă de Dumnezeu, cât şi pe creştinii de nume, „care nu ascultă de evanghelie” (v. 8), în timp ce sfinţii, „toţi cei care au crezut”, vor fi văzuţi însoţindu–L pe Domnul, asociaţi în gloria Lui admirabilă (v. 10; Matei 13.43)!

Însă buna plăcere a lui Dumnezeu, şi rugăciunea apostolului, este ca, de acum, Numele Domnului Isus Hristos să fie glorificat în fiecare dintre cei care Îi aparţin.

13 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit.

Romani 1.21

Drumul care duce departe de Dumnezeu este întotdeauna pavat cu lipsa de recunoștință. Romani 1 descrie un timp când oamenii au recunoscut puterea lui Dumnezeu și natura Lui divină prin intermediul lucrărilor Sale din creație (versetul 20). Două lucruri însă au intervenit: ei au refuzat să-I dea lui Dumnezeu onoarea cuvenită și au refuzat să-I mulțumească pentru tot ceea ce El făcuse. Această atitudine a condus la gânduri nebunești, la închinarea la idoli, la dorințe necurate, la purtare imorală și, în cele din urmă, la o minte cu totul nelegiuită (versetele 22-32).

Duhul de recunoștință are o mare putere. Chiar și în activitățile noastre de zi cu zi este un lucru sănătos să fim recunoscători pentru un lucru sau altul. Recunoștința ne ferește să fim satisfăcuți cu noi înșine și suficienți nouă înșine. Pe cât de mulți oameni nu ne bazăm în fiecare zi! Nimeni nu trăiește o viață complet independentă, iar recunoștința ne va ajuta să ne aducem aminte de acest lucru.

Mai mult decât atât, o atitudine de recunoștință ne va ține într-o stare spirituală viguroasă. Mulțumirea ne aduce aminte că noi suntem cei cărora ni s-a dat și că Cineva mai mare decât noi a lucrat ceva în folosul nostru, nu doar pentru mântuirea noastră, ci și pentru binecuvântările zilnice. Recunoștința noastră va fi de asemenea o bună mărturie pentru cei din jurul nostru, fiindcă vom putea spune nu numai: «Este bine că s-a întâmplat lucrul acesta», ci și: «Sunt recunoscător că s-a întâmplat lucrul acesta».

Recunoștința ne ține smeriți și ne face să vedem că Dumnezeu este Cel care lucrează, că noi nu putem face nimic fără El și că, împreună cu El, toate lucrurile sunt posibile. Creștinii recunoscători se bucură de pacea lui Dumnezeu în inimile lor, atât personal, cât și colectiv, după cum declară Scriptura: „Și pacea lui Hristos, la care ați și fost chemați într-un singur trup, să stăpânească în inimile voastre și fiți mulțumitori” (Coloseni 3.15).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Tâlharul] I-a zis lui Isus: „Adu-ți aminte, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!”.

Luca 23.42

În ultima clipă

Pe vremea mătușii mele, la sate nu existau nici mașini și nici telefoane. În jurnalul ei am găsit următoarea însemnare:

„Fratele meu era un băiat harnic și ambițios. Din nefericire, nu avea niciun interes pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru adunările creștine. Într-o dimineață a plecat vesel la muncă. Avea 17 ani. Urma să-l ajute pe maistrul său să transporte căruța cu recipiente în vie. Fratele meu a crezut că se descurcă singur cu căruța la vale. Însă bara de tractare l-a lovit în piept și a căzut la pământ. Înainte de a se putea da la o parte, o roată s-a rostogolit peste el. A fost aruncat în sus, dar apoi a căzut și a rămas nemișcat, fără cunoștință.

Acasă, Dumnezeul iubitor a permis să-și revină. «O, mamă, voi muri și am păcătuit așa de mult împotriva ta și a lui Dumnezeu. Roagă-te pentru mine!» Mama mea văduvă și sora mea i-au vorbit despre Mântuitorul care a murit și pentru el la cruce. Fratele meu avea o hemoragie internă puternică. Dar, înainte să moară, el a înțeles și a crezut această veste salvatoare”.

Ca și tâlharul de pe cruce, acest tânăr a acceptat în ultima clipă oferta de dragoste a Mântuitorului. Astăzi sunteți chemați să vă întoarceți la Dumnezeu. Nu amânați această decizie! Cât despre cei care s-au plecat smeriți la piciorul crucii, de acolo s-au ridicat eliberați și cu inima plină de pace:

Și nu mă tem că voi pieri în marea de păcate,

căci Tu, Preabunul meu Isus, le-ai biruit prin moarte.

—T. Dorz

Citirea Bibliei: Judecători 9.26-57 · 2 Corinteni 9.1-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVINTE CARE DAU NĂDEJDE | Fundația S.E.E.R. România

„…căci în veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 118:2)

Citește Psalmul 118 astăzi și pune numele tău în fiecare verset de încurajare. În cele ce urmează, vom face referire doar la șapte versete:

1) „În mijlocul strâmtorării, am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg.” (vers. 5). Tu, cu ce te lupți astăzi? Cu un obicei sau cu o boală? Cu sentimentul lipsei de valoare? Dumnezeu dorește să te elibereze!

2) „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic.” (vers. 6) Viitorul tău nu stă în mâinile oamenilor, ci în mâinile lui Dumnezeu, un Dumnezeu bun care are planuri bune pentru tine.

3) „Domnul este ajutorul meu şi mă bucur când îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei.” (vers. 7) Când oamenii vor încerca să te doboare, Dumnezeu te va ridica; când vor încerca să-ți refuze anumite lucruri, Dumnezeu Se va îngriji de toate nevoile tale!

4) „Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului.” (vers. 17) Cu toții vom muri într-o zi; însă nu vei muri până nu-ți vei încheia misiunea pe pământ și până nu I-ai dat lui Dumnezeu toată slava și lauda pe care I le poți da sub soare!

5) „Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morţii.” (vers. 18) Ești mustrat de Dumnezeu? Bucură-te! Mustrarea Sa nu înseamnă respingere, ci ocrotire împotriva greșelilor viitoare.

6) „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (vers. 24) Nu știu cum a fost ziua ta de ieri, un triumf sau o tragedie… dar iată că Dumnezeu îți oferă o nouă zi în dar. Apuc-o, bucură-te de ea și mulțumește-I!

7) „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” (vers. 29). Poate vei experimenta zile în care nu vei avea suficiente resurse, financiare sau fizice, dar nu vei avea nicio zi fără mila lui Dumnezeu! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi – încrede-te în el!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Tesaloniceni 5:12-28

Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toate lucrurile! Credinţa ne permite să-I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându-ne neîncetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2). Cel care ne-a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).

Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să-I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 Ioan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a venirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!

12 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu uitați primirea de oaspeți, pentru că, prin aceasta, unii, fără să știe, au găzduit îngeri.

Evrei 13.2

Practicarea ospitalității este o frumoasă virtute creștină spre care Scripturile ne îndeamnă în mod constant, prin învățături și prin exemple. Ospitalitatea, acel fel de primire generoasă a cuiva sub acoperișul și îngrijirea casei, a fost numită «gloria casei» și «floarea» binecuvântată a ei. Ospitalitatea este un lucru potrivit cu învățătura creștină și trebuie să împodobească doctrina Dumnezeului și Mântuitorului nostru. Însăși esența întregii doctrine a lui Dumnezeu este generozitatea Sa, harul abundent care curge în binecuvântări divine față de omul păcătos. Ospitalitatea creștinului față de cei care sunt împreună-beneficiari cu el ai îndurării lui Dumnezeu este o mică manifestare a aceluiași har care curge prin canalele inimii lui răscumpărate.

Epistolele Noului Testament, care manifestă atât de deplin acest har minunat al lui Dumnezeu, afirmă că ospitalitatea este o parte vitală a vieții practice a creștinului. În rândul primilor creștini, ospitalitatea era o trăsătură caracteristică a lor, în virtutea căreia ei erau admirați până și de păgâni. Privind la îndemnurile Scripturii, vedem în Romani 12.9-21 că unul dintre multele percepte care formează haina sfântă a trăirii creștine este „urmărirea ospitalității”. De asemenea, una dintre trăsăturile pe care un supraveghetor trebuia să le aibă era „primirea de oaspeți” (1 Timotei 3.2; Tit 1.8).

Însă ospitalitatea nu trebuie să fie arătată doar acelora pe care îi cunoaștem și îi iubim; ea trebuie să fie arătată în aceeași măsură și străinilor. Astfel că, în Evrei 13.2, suntem îndemnați: „Nu uitați primirea de oaspeți, pentru că, prin aceasta, unii, fără să știe, au găzduit îngeri”. Aici se face referire la frumosul act de ospitalitate al lui Avraam și al Sarei din Geneza 18, când au pregătit cu rapiditate o masă generoasă pentru cei trei străini care au venit la ușa cortului lor, străini care, după aceea, s-au dovedit a fi doi îngeri veniți împreună cu Iahve Însuși. Prin urmare, ne sunt arătate rezultatele binecuvântate ale primirii de oaspeți, lucru experimentat de mulți alții de atunci și până acum.

R. K. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fă-mă să umblu în adevărul Tău și învață-mă: căci tu ești Dumnezeul mântuirii mele.

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.

Psalmul 25.5; Psalmul 119.105

Cum citiți Biblia?

Există mai multe moduri de a citi Biblia:

O putem citi ca pe o operă a literaturii antice, pentru a ne satisface curiozitatea.

O putem citi ca pe o carte de istorie, pentru a obține informații despre trecut.

O putem citi intelectual, pentru a analiza și evalua critic afirmațiile sale.

O putem citi cu credința că este mesajul transmis de Dumnezeu către noi astăzi.

Când citim Biblia ca fiind mesajul lui Dumnezeu, atunci dragostea Sa, pe care o vedem în Isus Hristos, vorbește inimilor noastre, iar conștiința noastră este luminată de lumina pe care Isus a arătat-o în acțiunile și în cuvintele Sale.

Scriptura ne spune că suntem pierduți și departe de Dumnezeu. „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu” (Romani 3.10,11). Dar ea ne prezintă și marea mântuire, marea eliberare pentru care a murit Isus și pe care Dumnezeu ne-o oferă acum în dar. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8). Biblia ne arată și viitorul minunat al credincioșilor. „El [Dumnezeu] va șterge orice lacrimă din ochii lor. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere” (Apocalipsa 21.4).

Cum citiți dumneavoastră Biblia?

Citirea Bibliei: Judecători 9.1-25 · 2 Corinteni 8.16-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-I DA UITĂRII PE CEI CARE TE-AU AJUTAT! | Fundația S.E.E.R. România

„Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” (Filipeni 1:3)

Apostolul Pavel le-a fost întotdeauna recunoscător celor care l-au ajutat. El spune: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.” (Filipeni 1:3-5). „Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că… nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ceea ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru.” (Filipeni 4:15-17) Apoi le scrie și le mulțumește credincioșilor din Tesalonic: „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine… pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.” (2 Tesaloniceni 1:3-4)

Autoarea Barbara Glanz scrie despre un domn care și-a adus aminte de profesoara sa de literatură din clasa a opta. El i-a scris o scrisoare și a primit acest răspuns: „Nici nu vă dați seama cât de mult a însemnat scrisoarea dumneavoastră pentru mine. Am 83 de ani și locuiesc singură. Prietenii mei au murit. Familia mea a murit. Am fost profesoară timp de 50 de ani și scrisoarea dumneavoastră a fost prima scrisoare de mulțumire pe care am primit-o vreodată de la un elev. Uneori, mă întreb ce am făcut cu viața mea. Voi citi și voi reciti această scrisoare până în ziua în care voi muri!” În mod ironic, fusese profesoara despre care foștii elevii povesteau cel mai mult la aniversările periodice ale clasei, însă nimeni nu-i spusese lucrul acesta! Trist, nu-i așa?

Manifestarea aprecierii costă atât de puțin în materie de timp și bani, dar poate fi mai valoroasă decât toate comorile, pentru acea persoană. Așadar, gândește-te: cui ai putea să-i trimiți un mesaj de apreciere, astăzi?!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Coloseni 5:1-11

Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26‑30). Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi! În practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede.

Unii „fii ai luminii” şi‑au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? În general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de‑a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului? Noi, care suntem „ai zilei”, „să nu dormim ca ceilalţi” (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă” (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru.

Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?, spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?

11 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și celelalte fapte ale lui Iotam și toate războaiele sale și căile sale, iată, sunt scrise în cartea împăraților lui Israel și ai lui Iuda.

2 Cronici 27.7

Lecții din viața lui Iotam (4) – Domnul ia seama la orice lucru

În scurta relatare despre domnia lui Iotam putem identifica multe lucruri bune pe care el le-a făcut: a învățat din greșelile tatălui său, I-a rămas credincios lui Dumnezeu, în ciuda stricăciunii poporului, și și-a rânduit căile înaintea Dumnezeului său. Uneori însă anumite detalii sunt mai greu de observat, iar aici avem un astfel de exemplu, un detaliu care poate fi văzut numai după o studiere atentă a cronologiilor. Când Ozia a fost lovit cu lepră, Iotam a început să domnească alături de tatăl său vreme de doisprezece ani; după aceea a domnit doar patru ani singur. Apoi fiul său Ahaz a domnit împreună cu el vreme de patru ani, până când Iotam a murit. De aceea citim în 2 Împărați 15.30 despre al douăzecilea an al domniei sale, acești patru ani din urmă nefiindu-i socotiți lui Iotam.

Prin urmare, o perioadă de trei sferturi din domnia sa – așa cum Duhul lui Dumnezeu o prezintă – a fost petrecută în umbra tatălui său, Ozia. Toți acești ani însă au avut o bună influență pentru el: Iotam a stăruit în căile tatălui său. Și chiar dacă a domnit în umbra tatălui său, Dumnezeu a văzut ceea ce el a făcut și a relatat totul în cartea Sa, unde vedem o descriere pozitivă a domniei sale, iar ultimii patru ani ai ei, când fiul său nelegiuit Ahaz a devenit co-regent, nu îi sunt socotiți. Duhul lui Dumnezeu ne-a lăsat un rezumat plin de har al domniei sale.

Acest lucru este spre încurajarea noastră. Domnul ia seama la tot ceea ce facem pentru El și nu uită nimic. Orice lucrare, chiar dacă nimeni n-a observat-o, își va primi răsplata atunci când „ne vom arăta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (2 Corinteni 5.10). Chiar dacă lucrăm în umbra altcuiva sau chiar dacă nimeni nu pare să observe, nici să aprecieze ceea ce facem, să nu ne preocupăm cu aceasta, ci mai degrabă să ne continuăm lucrarea cu bucurie, ca pentru Domnul. El vede, ia seama și înregistrează totul, iar într-o zi El Însuși va face publică aprobarea Sa, atunci când ne va spune: „Bine, rob bun și credincios!” (Matei 25.21).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul.

Psalmul 46.1,2

Cine crede în Isus nu trebuie să se teamă de nimic

Teama nu este răspândită în lumea întreaga doar începând cu 11 Septembrie 2001 sau odată cu pandemia de coronavirus. De când a fost alungat din grădina Eden, omul este însoțit de teamă. Zilnic suntem confruntați cu temeri și cu amenințări. Răspândirea razantă a coronavirusului ne-a arătat încă o dată cât de vulnerabilă este lumea globalizată. Poate ne-am gândit că am fi cât de cât în siguranță în locuințele și în orașele noastre. Dar a trebuit să înțelegem că nu este așa.

Dumnezeu vrea să ne amintească încă o dată cât de trecător este totul pe pământ. Prin aceste lucruri, Dumnezeu ne vorbește pentru a ne aminti că trebuie să ne punem viața în rânduială cu El, deoarece a hotărât o zi în care va judeca lumea prin Isus Hristos și atunci nu va mai fi posibilă nicio întoarcere.

Discutând cu o familie de oameni mai în vârstă despre acest subiect, doi credincioși mai tineri și-au exprimat temerile pentru viitorul acestei omeniri. Deodată soțul a spus: „Cine crede în Isus nu trebuie să se teamă de nimic. Domnul nu ne părăsește”. El credea cu tărie aceasta.

Cel care se știe în siguranță în Domnul Isus Hristos nu are de ce să se teamă. El poate spune împreună cu David: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23.4).

Citirea Bibliei: Judecători 8.18-35 · 2 Corinteni 8.9-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ AI O GÂNDIRE CORECTĂ (3) | Fundația S.E.E.R. România

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbele 23:7)

Fiecare familie are anumite probleme care au fost transmise din generație în generație. Există unele aspecte pe care părinții și bunicii noștri ni le-au transmis, cum ar fi dependența, abuzul, mânia, anxietatea, pofta, teama etc. Noi spunem adesea: „Le moștenesc din familie, nu pot face nimic în această privință.” Ba da, poți! Probabil nu poți face nimic legat de trecutul familiei tale, dar prin harul lui Dumnezeu, tu poți schimba viitorul pentru tine și pentru copiii tăi.

Biblia afirmă: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Să reținem cuvintele „în Hristos”; de unul singur, nu poți schimba disfuncția familiei tale, dar „în Hristos” – primești puterea necesară s-o apuci într-o altă direcție. Dacă un computer poate fi programat, la fel și mintea ta. Sfânta Scriptură spune: „Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2) (adică „să vă lăsați transformați”) Cum poți să-ți înnoiești mintea? Cufundând-o în Sfintele Scripturi! La fel cum, prin înmuierea trupului în apă, îndepărtăm mirosurile neplăcute și mizeria, cufundarea minții în Sfânta Scriptură ne curăță și ne corectează gândirea.

Există un vechi proverb chinezesc care spune: „Ai grijă ce gânduri ai, căci ele devin cuvinte. Ai grijă ce cuvinte rostești, căci ele devin fapte. Ai grijă ce fapte faci, căci ele devin obiceiuri. Ai grijă ce obiceiuri ai, căci ele devin caracter. Ai grijă ce caracter ai, căci el devine destinul tău.”

Dumnezeu i-a zis lui Ghedeon: „Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău!” (Judecători 6:25) Ghedeon a ascultat de Dumnezeu și a zidit un altar nou, închinat Domnului, iar viața sa și a întregii sale familii a fost schimbată pentru totdeauna.

Când îți programezi gândirea prin Cuvântul lui Dumnezeu, și tu poți face la fel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Coloseni 4:9-18

Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat” (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11). Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ! La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de‑al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El Însuşi vine să-i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie ~ bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă”. Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de‑a dreptul „adormiţi” (v. 13, 14, 15; comp. cu Ioan 11.11‑13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într–o ordine desăvârşită, cum şi El Însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să-L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20).

Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii? Toate ne permit s–o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?

10 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum glorifică-Mă Tu, Tată, la Tine Însuți, cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea.

Ioan 17.5

Ca Om, Isus Hristos – Cel care a săvârșit lucrarea în viața Sa, pe pământ, și în moartea Sa, prin care L-a descoperit pe Dumnezeu și L-a slăvit atât de mult – Îl roagă pe Dumnezeu: „Acum glorifică-Mă Tu, Tată, la Tine Însuți, cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea”. Minunată realitate! El avea totuși slava! El a avut-o, însă acum o primește a doua oară, dar ca Om, drept răsplată pentru lucrarea Sa. Și de ce Se roagă Domnul pentru aceasta? Nu era de ajuns pentru El că o avea în Sine Însuși? Da, pentru Sine Însuși era de ajuns; însă, dacă citim mai departe acest capitol, vedem de ce Domnul, ca Om, Se roagă în felul acesta. În versetul 22, El spune: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, ca ei să fie una, cum și Noi suntem una”.

Aici avem explicația. Aceeași slavă, pe care El o avea din veșnicie ca Fiu veșnic al lui Dumnezeu, El a primit-o acum ca Om, drept răsplată pentru lucrarea Sa, prin care L-a slăvit atât de mult pe Dumnezeu. Și El voia să le dea oamenilor această slavă – tuturor oamenilor care, în timpul lepădării Lui, Îl vor primi, și ale căror păcate El le-a purtat în trupul Său pe lemn. Ei trebuiau să primească împreună cu El ceea ce era partea Lui și aceasta înseamnă că trebuia ca ei să intre împreună cu El în casa Tatălui, acolo unde n-a intrat niciodată vreo făptură. Nu este vorba doar de cer, ci de casa Tatălui, care este caracterizată prin dragostea Tatălui față de Fiul Său și de dragostea Fiului față de Tatăl. Acolo noi putem intra numai fiind copii ai Săi. După ce Domnul a săvârșit lucrarea pe cruce, i-a spus Mariei: „Du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul nostru” (Ioan 20.17). El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, spune că ai Săi, care au fost răscumpărați prin El, sunt acum frați ai Săi și că Tatăl Său a devenit Tatăl lor. Iar în Ioan 14, El spune că va merge în casa Tatălui, după care adaugă: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus, căci Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu.

Efeseni 5.2

Isus Hristos a murit din dragoste

Acest text biblic vorbește despre lucrarea de mântuire a Domnului Isus pe cruce și ne prezintă două aspecte care umplu inimile noastre cu mulțumire și cu admirație:

Dragostea Sa față de noi până la moarte: Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. Astfel, s-a împlinit ceea ce le-a spus ucenicilor Săi: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi” (Ioan 15.13). Dragostea Sa față de noi a fost pură. Deși n-a găsit în noi nimic vrednic de iubit, nimic care să-L determine să moară pentru noi la cruce, El totuși ne-a iubit și Și-a dat viața acolo, ca să ne salveze.

Dragostea Sa față de Dumnezeu până la moarte: Cât de mare a fost dăruirea Sa față de Dumnezeu când a suferit și a murit pe cruce! Din dragoste pentru Dumnezeu, Isus Hristos Și-a dat viața la cruce pentru a împlini cerințele divine și pentru a permite harului divin să triumfe asupra păcatului. Dumnezeu a fost onorat nespus de mult prin jertfa Sa, pentru că Isus Hristos a împlinit până la capăt voia lui Dumnezeu și a fost ascultător de El până la moarte. Dragostea Sa față de Dumnezeu a fost nobilă și măreață, pentru că Dumnezeu, Destinatarul acestei afecțiuni, este desăvârșit.

„Dragostea este tare ca moartea și gelozia este neînduplecată ca Șeolul; jarul ei este jar de foc, flăcări ale Domnului” (Cântarea Cântărilor 8.6).

Citirea Bibliei: Judecători 8.1-17 · 2 Corinteni 8.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ AI O GÂNDIRE CORECTĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

Cum te-ai descrie?

Ești o persoană cu o gândire pozitivă sau negativă? Hotărârile tale sunt ghidate de credința în Dumnezeu sau de teama de eșec, de respingere sau de lipsă? Ai o părere bună despre tine sau te desconsideri și te simți un nimeni în drum? Oricare ar fi răspunsul tău, un lucru e sigur: tiparele și atitudinile care îți stăpânesc viața nu s-au format peste noapte – așa că nu aștepta un tratament peste noapte. Însă poți începe dând ascultare acestui verset: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2).

Biblia se referă la viața de creștin ca la o „umblare.” „Să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o” (Efeseni 4:1). „Umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7); „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25); „Trăiţi în dragoste…” (Efeseni 5:2). Să reținem că mersul pe jos este cel mai lent mijloc de transport! Dumnezeu nu te invită să zbori împreună cu El, ci să umbli cu El. Pune un picior în fața celuilalt și continuă să mergi zi după zi, împreună cu Dumnezeu.

Când ești cel mai predispus să aluneci și să cazi? Când înveți să umbli; când te găsești în situații pe care nu tu le-ai creat și asupra cărora nu ai niciun control, cum ar fi gheața, zăpada, ploaia; când te simți secătuit, obosit și slăbit; când devii indiferent, când nu ai ochii deschiși și îți pierzi concentrarea. Ce trebuie să faci în asemenea situații? Să adopți mentalitatea corectă, și s-o păstrezi! Dacă Îl cauți pe Dumnezeu cu credincioșie, El te va ajuta să reușești în ambele aspecte!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Coloseni 3:11-13;3; 4:1-8

Nu încercările ar trebui să ne poarte spre a-L aştepta pe Domnul, ci dragostea! Venirea Sa „cu toţi sfinţii Săi” este măreţul gând care ar trebui să ne conducă întregul nostru comportament. Sfinţi suntem deja înaintea lui Dumnezeu, prin lucrarea perfectă a lui Hristos (Evrei 10.10), dar, în acelaşi timp, suntem îndemnaţi să ne întărim inimile în sfinţenie practică (cap. 3.13); este voia specială a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ai Săi (cap. 4.3). Un tânăr creştin va trebui mai ales să vegheze să se păstreze curat (v. 4). Considerându-şi trupul ca un instrument de plăcere, el păcătuieşte în primul rând împotriva lui însuşi: îşi ruinează uneori sănătatea, însă întotdeauna conştiinţa (aceasta îşi pierde sensibilitatea faţă de rău şi se dereglează precum acul unui aparat de măsură care a fost forţat).

De asemenea, el poate face cea mai mare nedreptate altuia (v. 6; Evrei 13.4). Câte vieţi ruinate, câte duhuri şi trupuri pângărite şi câte cămine distruse nu au plătit deşertăciunea unei cuceriri şi a unei plăceri de câteva clipe! În sfârşit, necurăţia, sub toate formele ei, este un păcat împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51.4). Trupul nostru nu ne mai aparţine; a devenit templul Duhului pe care Dumnezeu ni L-a dat (v. 8; 1 Corinteni 6.18‑20). Duhul Sfânt cere o locuinţă sfântă.

A ne păstra trupul fără vină (cap. 5.23) înseamnă a-L onora pe Acela care locuieşte în el.