Mana Zilnica

28 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus i-a spus: „L-ai și văzut, și Cel care vorbește cu tine, Acela este”.

Ioan 9.37

Domnul Isus i-a spus aceste cuvinte minunate omului care fusese născut orb și pe care îl vindecase. Este evident că acel om nu-L văzuse niciodată pe Domnul până acum, fiindcă fusese orb din naștere. Aceasta era prima dată când Îl întâlnea pe Domnul Isus după ce-și căpătase vederea. Totuși, Domnul îi spune: „L-ai și văzut”. Care este semnificația acestor cuvinte?

Felul în care această afirmație este făcută este important. „L-ai și văzut” implică faptul că, mai înainte de această întâlnire, omul vindecat Îl văzuse cumva pe Domnul, chiar dacă nu cu ochii fizici. Cum s-a întâmplat acest lucru?

Prin mărturia dată vecinilor, iudeilor și fariseilor, acest om a dovedit că putea vedea nu numai cu ochii naturali, ci și cu cei spirituali. El a văzut împotrivirea și ura oamenilor față de Cel care-l vindecase și a crescut în înțelegerea Persoanei Sale: „Un Om numit Isus” (versetul 11); „este un profet” (versetul 17); „Fiul lui Dumnezeu” (versetul 35). El a dat o mărturie din ce în ce mai clară cu privire la unicitatea Persoanei Domnului Isus în fața împotrivirii tot mai mari din partea celor din jurul său.

Cât de bine i se potrivesc acestui om cuvintele scrise de Petru: „Pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; și, crezând în El, deși acum nu-L vedeți, vă bucurați mult, cu bucurie de nespus și glorioasă” (1 Petru 1.8)! Iată un exemplu despre cum trebuie să ne folosim ochii credinței, noi toți cei care-L iubim pe Domnul Isus!

H. Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?”.

2 Samuel 7.18

Cine sunt eu?

Dacă faceți o drumeție la Guarda – un sat pitoresc din Elveția – veți da peste o pictură murală care spune: Da tuot quels chi passan chi est tü? Această întrebare în limba retoromană se traduce în limba română astfel: Dintre toți cei care trec pe aici – cine ești tu? Este o întrebare destul de personală. Cel care a scris-o pe fațada casei lui a fost curajos. Cu atât mai curajos este cel care își pune cu sinceritate această importantă întrebare. Cu cât o face mai repede, cu atât mai bine! La urma urmei, cu toții pășim pe drumul vieții. Însă cum vrem să ajungem la o anumită destinație, dacă nici măcar nu știm cine suntem?

Împăratul David și-a pus și el această întrebare – cu aproximativ 3.000 de ani în urmă. El s-a așezat în fața lui Dumnezeu, deoarece știa că numai Creatorul său îi putea da răspunsul corect. El era gata să se privească pe sine în lumina lui Dumnezeu. Apoi a trebuit să-și dea seama că se născuse ca om păcătos și că nu putea sta în fața lui Dumnezeu cu modul său de viață.

Dumnezeu nu doar ne arată cine suntem, ci El ne iartă, dacă venim cu pocăință înaintea Lui și credem în Fiul Său Isus Hristos. El ne dă o inimă nouă.

Dumnezeu are de asemenea un plan pentru viața noastră. El ne încredințează lucrări care dau sens vieții noastre. El ne călăuzește pe calea Sa pentru a ne duce la destinația cerească.

Citirea Bibliei: Judecători 19.1-30 · Psalmul 75.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂNĂTATEA UNUI GRUP MIC | Fundația S.E.E.R. România

„Toți împreună cu o inimă și cu o gură să slăviți pe Dumnezeu…” (Romani 15:16)

Nu toți oamenii sunt săraci din motive financiare; există o sărăcie spirituală de care suferi atunci când nu ai relații cu oamenii. Pastorul Allen White spunea: „Uneori este logic să-ți dorești ca grupul din care faci parte să rămână mic, însă trebuie să ții cont de următoarele motive:

1) „Noi prețuim părtășia”. Dar prea multă apropiere poate face ca grupul să rămână absorbit de propriile nevoi. Motto-ul grupului devine „doar noi și atât” sau „mergem în cer doar noi.” Ceea ce a fost cândva extraordinar, poate duce la ruperea grupului. Membrii grupului se mută, membrii nu-și mai sincronizează programul, grupul începe să intre în declin cam după doi ani, și este greu să recrutezi membri noi, deoarece prea multe lucruri s-au întâmplat.

2) „Străinii ne pot scoate din ritm.” Oamenii încep să se simtă în largul lor în tipare familiare. Se așază în același loc și fac aceleași glume, dar zona de confort poate deveni rapid o rutină. Persoanele noi „nu pricep” glumele, nu cunosc rutina, și ce e mai rău, ți-au ocupat scaunul!

3) „Confidențialitatea este obligatorie.” De ce? Pentru că „gura slobodă face să piară mari corăbii.” Când se alătură membri noi, revizuiește regulile de bază ale grupului. Conversația ar putea decurge în felul următor: „Pentru că ni s-au alăturat câteva persoane noi, să ne oprim puțin și să revizuim regulile grupului. Noi prețuim confidențialitatea, și tot ce spunem aici, rămâne în acest loc.” Dacă sunt de acord, poți merge mai departe.

4) „Dacă grupul devine prea mare, va trebui împărțit.” Mărimea ideală a unui grup este între 8 și 12 persoane. Atunci lucrurile merg bine. Dar cifrele nu sunt nici pe departe la fel de importante ca ceea ce se petrece în interiorul grupului. Când cifrele urcă, grija personală uneori scade.” În concluzie, gândul zilei: contribuie la sănătatea grupului din care faci parte!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Timotei 3:1-17

Sumbrul portret moral din versetele 2-5 seamănă cu cel din Romani 1.28-32, cu această diferenţă strânsă că aici nu sunt zugrăviţi păgâni, ci oameni care-şi zic creştini. Iar ceea ce îl agravează este că forma de evlavie, ipocrizia, acoperă aceste trăsături înspăimântătoare cu o spoială înşelătoare. „Dar tu”, întrerupe din nou apostolul (v. 10, 14; 4.5). De o parte sunt aceşti oameni imorali, „întotdeauna învăţând şi neputând veni niciodată la cunoştinţa adevărului” (v. 7); de cealaltă parte se află acest tânăr slujitor al lui Dumnezeu, hrănit încă din copilărie cu „sfintele scrieri”, sub influenţa unei mame şi a unei bunici evlavioase (cap. 1.5). Ce fericiţi sunt cei care, încă de la vârstă fragedă, au fost cititori perseverenţi ai Cuvântului lui Dumnezeu! Lor, şi nouă tuturor, se adresează acest îndemn: „rămâi în cele ce ai învăţat” (v. 14).

Versetul 16 stabileşte deplina inspiraţie a tuturor Scripturilor şi, în acelaşi timp, autoritatea lor pentru a învăţa, pentru a convinge, pentru a îndrepta şi pentru a instrui în dreptate. Cuvântul lui Dumnezeu îl hrăneşte şi îl formează pe omul lui Dumnezeu. Timotei era unul dintre aceştia, în pofida tinereţii lui (v. 17; 1 Timotei 6.11). Acest titlu de om al lui Dumnezeu este încă şi mai nobil decât cel de ostaş, de lucrător sau de rob al Domnului (cap. 2.3,15,24). Dumnezeu ne arată aici cum putem deveni astfel. De asemeni, El să ne ajute să dorim să devenim astfel!