26 Septembrie 2023
Într-una din zile, Elisei a trecut pe la Sunem, unde era o femeie cu vază; și ea a stăruit de el să mănânce pâine. Și a fost așa: ori de câte ori trecea el, se abătea pe acolo să mănânce pâine.
2 Împărați 4.8
Când profetul Elisei a trecut pe acolo, sunamita a insistat ca el să intre în casa ei și să mănânce pâine. Apoi ea a vorbit soțului ei să facă o cameră mică pentru profet și să o mobileze cu minimul necesar, ca el să aibă unde să găzduiască oricând urma să aibă drum pe acolo. Ei au făcut acest lucru, iar profetul, care a beneficiat de dragostea lor plină de ospitalitate, fiind foarte mișcat de grija pe care au avut-o față de el, a spus: „Iată, tu ai arătat pentru noi toată această grijă; ce este de făcut pentru tine?”.
Observați simplitatea camerei de musafiri și a ospitalității sunamitei. Ea conținea doar necesarul pentru odihna fizică, pentru comuniunea spirituală și pentru reîmprospătare. Un pat pentru odihnă, o masă pentru citit sau scris, un scaun pe care să stea și un sfeșnic pentru iluminat: aceasta era toată mobila din cameră. Nu este aceasta o încurajare pentru aceia care nu au foarte mari posibilități, ca și ei să practice ospitalitatea în același fel? Nu se manifestă adesea mândria vieții, căreia îi place să afișeze lucruri scumpe față de musafiri și să se compare cu alții? Și nu tocmai faptul că nu se pot ridica deasupra altora este motivul lipsei de ospitalitate?
Fie ca noi toți să învățăm din comportarea plină de simplitate a acestei femei cu vază din Sunem și să fim găsiți în „simplitatea față de Hristos” (2 Corinteni 11.3)! „Pentru că omul se uită la înfățișare, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16.7), de aceea, în ospitalitate contează bunătatea și iubirea din inimă, nu abundența și lucrurile scumpe pe care cineva poate sau nu să le pună la dispoziție. Acest lucru este subliniat prin cuvintele: „Fiți primitori de oaspeți unii față de alții, fără murmur”. Orice are cineva, fie puțin, fie mult, poate să împartă cu alții de bunăvoie. Duhul în care sunt făcute acele lucruri este mai important decât valoarea lor propriu-zisă.
Cuvintele Domnului din Matei 10.42 exprimă foarte clar acest adevăr: „Și oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din micuții aceștia, în numele unui ucenic, adevărat vă spun, nicidecum nu-și va pierde răsplata”. Aici ne este prezentată promisiunea sigură a răsplătirii pentru ospitalitatea arătată ca pentru Domnul, chiar și pentru dăruirea unui simplu pahar de apă.
R. K. Campbell
Domnul dă îndurare și slavă. … Ferice de omul care se încrede în Tine!
Psalmul 84.11,12
Fericire?
Filozoful francez Jean-Jacques Rousseau a spus cândva: „Fericirea constă într-un frumușel cont bancar, într-o bucătăreasă bună și o digestie impecabilă”.
Dacă ar fi așa, atunci oamenii bogați ar trebui să fie cei mai fericiți oameni. Însă mulți oameni înstăriți și renumiți nu știu ce să mai facă cu viața lor și recurg la droguri. Mulți oameni sunt perfect sănătoși și totuși sunt nefericiți. Cota mare de divorț ne arată că nici relațiile nu ne fac fericiți.
Fericirea vieții nu depinde nici de bogăție, nici de sănătate, nici de iubire. Fiecare om se confruntă cu îngrijorări și probleme. Pe pământ nu vom găsi o fericire definitivă, statornică. Dar o putem găsi la Dumnezeu, pentru că El are viața noastră în mâna Sa.
Dumnezeu dorește să ne facă fericiți. El însă cunoaște și care este problema pentru care oamenii nu sunt fericiți. Pentru a rezolva această problemă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, pe pământ. Isus a devenit Om, dar fără păcat și a plătit cu moartea la cruce pentru vina pe care noi, oamenii, am acumulat-o înaintea lui Dumnezeu prin viața noastră păcătoasă. „Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).
Cine își recunoaște vina și crede în Domnul Isus și în lucrarea Sa de răscumpărare este mântuit și primește în dar gloria veșnică în cer. Mâine vom vedea ce reprezintă această glorie.
Citirea Bibliei: Judecători 17.1-13 · Psalmul 74.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LASĂ RĂZBUNAREA ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu…” (Romani 12:19)
Când cineva te-a rănit sau te-a trădat, este aproape imposibil să reziști pornirii de a te răzbuna, mai ales dacă ai ocazia să rezolvi acea problemă odată pentru totdeauna, iar prietenii te sfătuiesc s-o fructifici și-ți spun: „Așa e corect!” Înainte de-a lua o asemenea decizie, gândește-te la istoria din 1 Samuel 24. Regele Saul, muncit de gelozie, profita de fiecare ocazie pentru a-l amenința și persecuta pe David, succesorul rânduit de Dumnezeu la tron. Mânat de dorința de a-l ucide, Saul a luat cu el 3.000 de soldați hotărât să-l găsească și să nimicească pe David. Saul s-a oprit să se odihnească la gura unei peșteri… înăuntrul căreia se ascundeau David și oamenii săi! Aceștia i-au spus: „Acum e ocazia perfectă de a-l ucide și de a pune mâna pe tron!” Dar David nu a făcut decât să taie un colț al hainei lui Saul și să i-l arate mai târziu ca dovadă a faptului că a cruțat viața regelui. Oamenii lui David au considerat strategia sa drept ridicolă, însă David trăia după alte principii – ale Dumnezeului său! Și tot David i-a spus lui Abișai, cu altă ocazie: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?” (1 Samuel 26:9). Și Dumnezeu nu S-a răzgândit.
Biblia ne învață să nu ne răzbunăm. Acesta este domeniul lui Dumnezeu – nu intra pe el! (vezi Romani 12:17-21). Așadar, ce trebuie să faci? Fii pregătit să acționezi împotriva instinctelor tale! Biblia spune: „Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea… biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:20-21) Lucrul acesta îl va schimba pe dușmanul tău? Poate da, poate nu… Dar, cu siguranță, îți va schimba ție atitudinea, și Dumnezeu te va binecuvânta pentru asta!
de Jean Koechlin
2 Timotei 2:1-13
„Întăreşte-te în har” (v. 1), îi recomandă apostolul iubitului său ucenic. El însuşi aflase acest secret din gura Domnului: „Harul Meu îţi este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).
Trei exemple, cel al ostaşului, al atletului şi al plugarului, ilustrează renunţarea, ascultarea şi răbdarea creştinului.
Observăm ceea ce îl caracterizează pe un bun ostaş: nu se încarcă cu bagaje inutile; este disciplinat, cu scopul de a plăcea superiorilor; ştie că profesiunea de ostaş implică inevitabil suferinţe, pericole şi lovituri de primit, dar de asemenea ştie că acestea sunt urmate de aprecieri, de medalii şi de defilări în zilele glorioase. Acest cuvânt este sigur, toată Scriptura îl confirmă: purtarea noastră de acum îşi va regăsi eternul contrariu: astăzi suferinţe şi moartea cu Hristos; mâine viaţa împreună cu El, domnia şi gloria veşnică.
Dragi prieteni credincioşi, Isus Hristos ne-a înrolat sub steagul Său! Într-o armată însă se pot afla dezertori, care‑şi reneagă drapelul şi comandantul (v. 12b; Iuda 4b). Există mii de modalităţi, chiar şi pe tăcute, de a ne trăda Căpetenia. Fie ca dorinţa de a avea aprobarea Lui, astăzi tăinuită, mâine afirmată, să facă din noi buni ostaşi, apţi să lupte lupta cea bună! (cap. 4.7,8; 1 Timotei 6.12).
Mana Zilnica 