25 Septembrie 2023
Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, mergi la mare și aruncă o undiță și ia primul pește care vine; și, deschizându-i gura, vei găsi un stater; ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.
Matei 17.27
Acesta nu era birul pentru Cezar, ci taxa pentru templu. Când cei care o strângeau au insinuat că Domnul Isus n-ar fi vrut s-o plătească, Petru s-a grăbit să-i asigure că lucrurile nu stăteau așa (Matei 17.24,25), uitând că Domnul numise templul casa Tatălui Său (Ioan 2.16). Fără îndoială, el dorea să mențină onoarea Stăpânului Său, însă, fără să vrea, a vorbit despre El doar ca despre un iudeu responsabil.
Felul în care Domnul Isus l-a corectat pe Petru ne învață cum să ne purtăm unii cu alții. În acest caz, pentru că nimeni altul nu auzise ce răspuns dăduse Petru, era nevoie de o corectare în public. Așa că Domnul l-a luat pe Petru deoparte, atunci când acesta a intrat în casă, și i-a explicat că împărații și fiii lor sunt scutiți de asemenea taxe (Matei 17.25,26). Acest lucru nu numai că l-a instruit pe Petru, ci l-a și ferit să mai spună altora ceea ce le spusese celor ce strângeau taxa, lucru care ar fi necesitat o intervenție de corectare în public.
Dar cum rămânea cu asigurarea dată de Petru celor care strângeau taxa? Mai degrabă decât să-Și impună drepturile, Domnul Isus a dorit să nu fie o pricină de poticnire și a plătit suma pe care ucenicul său nu și-o putea permite (Matei 19.27). Însă, făcând acest lucru, El i-a arătat măreția Sa, fiindcă a folosit un pește din mare, ca Petru să obțină banii pentru plata taxei necesare pentru două persoane. Ce cuvinte simple și minunate pentru a exprima bunăvoința Domnului de a Se asocia cu noi: „Pentru Mine și pentru tine”! El are primul loc, însă ne asociază și pe noi cu Sine în ceea ce face. Tot ceea ce Petru trebuia să facă era să accepte mustrarea și să-L asculte de Domnul. Ce lecții minunate a învățat el în acea zi, cu privire la sine însuși și cu privire la Domnul! Să le învățăm și noi!
S. Attwood
Noi am cunoscut dragostea, prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi.
1 Ioan 3.16
Mina inundată
Modul lui de viață și cuvintele sale îl făceau să fie diferit de colegii săi de muncă din mină. Ei considerau că este prostuț și râdeau de el: „Încetează cu religia ta! Aceasta este doar pentru femeile în vârstă”, i-au spus ei.
Când s-a produs accidentul, minerul credincios tocmai intra în puț. Deodată a auzit vuietul tot mai puternic al apei care se infiltra. Ce să facă? Era încă în coșul cu care erau transportați și, dacă ar fi mișcat de frânghie, ar fi fost tras în sus imediat. Dar atunci colegii săi ar fi pierit. Iar ei nu erau pregătiți să stea înaintea lui Dumnezeu! Jos, în mină, la locul unde ajungea coșul, stătea un tânăr muncitor necalificat. Fără să ezite, credinciosul l-a împins în coș și i-a spus: „Spune-le celor de sus că încercăm să ne salvăm în tunelul din dreapta”. Apoi a alergat la ceilalți bărbați din echipa lui, i-a avertizat de pericol și le-a cerut să-l urmeze cu cazmalele lor. Cu acestea au săpat un loc în partea superioară a tunelului, unde să se poată refugia și să aștepte ajutorul. Abia cinci zile mai târziu, echipa de salvare a reușit să ajungă la ei și să-i salveze.
Între timp, colegii săi și-au schimbat complet atitudinea față de colegul credincios. Erau foarte impresionați de acțiunea sa altruistă și de încrederea sa în Hristos. Unul dintre ei i-a spus: „Înainte de acest eveniment, am crezut că prin credință devii un om slab. Dar, dacă citirea Bibliei poate face ca o persoană modestă și discretă să-și dea viața pentru alții, atunci trebuie să fie bună pentru noi toți. Acum vreau să am și eu credința ta”.
Citirea Bibliei: Judecători 16.23-31 · Psalmul 73.18-28
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EXISTĂ DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32)
Îți place să strângi promisiuni biblice pentru vremuri tulburi? Când colecția pe care ai strâns-o nu este suficientă, cauți să mai adaugi și altele, gândindu-te: „Încă nu am găsit promisiunea potrivită”? Încrederea în promisiuni, fără înțelegerea atotsuficienței Celui care a făcut promisiunile, te poate dezamăgi. Pentru că la Dumnezeu nu este lipsă, El este tot ceea ce ai nevoie. Și El este tot ce vei avea nevoie vreodată! Biblia spune că El poate să facă „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).
Căutând alinare într-o perioadă grea a vieții sale, Hannah Whitall Smith (militantă și autoare metodistă de la sfârșitul sec. al XIX-lea) a vizitat un respectat învățător biblic, în speranța că va găsi un răspuns. După ce a ascultat-o cu atenție, învățătorul i-a spus: „Da, cred că tot ce mi-ai spui este adevărat, dar în ciuda tuturor acestor lucruri, există Dumnezeu!” Frustrată, Hannah a răspuns: „Cred că n-ați înțeles cât de serioase sunt greutățile mele!” „O, ba da, am înțeles, dar, așa cum îți spun, există Dumnezeu!” După mai multe discuții și vizite de felul acesta, în care tot ce auzea era același răspuns: „Există Dumnezeu!”, a răsărit lumina! Ea și-a dat seama că de fapt acesta era răspunsul de care avea nevoie: Dumnezeu și doar El era îndeajuns pentru toate nevoile ei! Dar pentru ale tale? Ea a scris apoi: „Atotsuficiența lui Dumnezeu trebuie să fie pentru noi la fel cu suficiența unei mame bune pentru copilul ei. Prezența și dragostea ei fac ca toate fricile copilului să dispară. Ea nu trebuie să promită și să explice nimic, pentru că ea singură este tot ce are nevoie copilul!”
Toate binecuvântările lui Dumnezeu vin într-un singur pachet – El Însuși! Apostolul Pavel ne amintește că: „toate sunt ale voastre şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:22-23) Deci, și tu vei primi ce ai nevoie, pentru că ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu!
de Jean Koechlin
2 Timotei 1:1-18
Atât de diferită de prima, această a doua epistolă se destăinuie cu privire la un timp de ruină în care apostolul, întemniţat, la sfârşitul alergării sale, asistă la un declin rapid al mărturiei pentru care lucrase atâta. Dumnezeu însă Se foloseşte de aceste progrese ale răului, deja vizibile în vremea apostolilor, pentru a ne da această epistolă care ne arată calea de urmat şi resursele credinţei în „timpuri grele”, care sunt cele ale noastre, astăzi (cap. 3.1).
„Curaj” îi scrie Pavel „copilului său preaiubit” „nu te înspăimânta!”. Ceea ce posedăm noi este mai departe de cât poate să atingă vrăjmaşul şi este păzit de puterea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt
Acesta rămâne un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă şi locuieşte în noi (v. 14; Ioan 14.17b). „Mântuitorul nostru Isus Hristos” nu S-a schimbat. Victoria câştigată de El asupra morţii este pentru veşnicie (v. 10). Toate punctele de sprijin exterioare s-au prăbuşit, credinţa rămânând să se bizuie numai pe Domnul (v. 12; Psalmul 62.1).
Nu atunci când totul merge bine, ci atunci când totul merge rău este pusă la încercare credinţa fiecăruia (Filipeni 2.22). În faţa împotrivirii, mulţi l–au părăsit pe apostol (v. 15), în timp ce un frate devotat, Onisifor, îl căutase şi‑l vizitase în închisoare. El făcea parte dintre acei milostivi care vor avea parte de îndurare (v. 18; Matei 5.7 şi 25.36b).
Mana Zilnica 