23 Septembrie 2023
Când a auzit împăratul cuvintele cărții legii, și-a sfâșiat hainele.
2 Împărați 22.11
Israel căzuse în idolatrie – condus de Manase, de cel care reînființase înălțimile distruse de Ezechia, tatăl său – iar rezultatul a fost că templul lui Dumnezeu a ajuns în paragină. Când Iosia a devenit împărat, s-a apucat să-l repare. Apoi Hilchia a găsit cartea legii, cea care fusese mai degrabă neglijată, decât pierdută, și care se găsea în casa Domnului. Șafan a citit-o înaintea împăratului, iar acesta a fost atât de afectat, încât și-a rupt hainele. Inima și conștiința sa fuseseră atinse de puterea Cuvântului lui Dumnezeu.
Mișcat de ceea ce auzise, Iosia a strâns poporul laolaltă, apoi a citit toate cuvintele cărții legământului în auzul lor. Nu ni se spune că aceste cuvinte au avut același efect asupra celor din popor. Dacă s-ar fi pocăit, Dumnezeu S-ar fi întors de la mânia Sa, despre care spusese că „nu se va stinge” (2 Împărați 22.17). Iosia a făcut mai întâi un legământ cu poporul cu privire la ascultarea de cuvintele legii, apoi s-a apucat să curățească templul și abia după toate acestea a poruncit el poporului să țină Paștele pentru Domnul, așa cum era scris în cartea legământului.
În mod similar, apostolul Pavel a abordat subiectul cu privire la frângerea pâinii doar după ce tratase răul existent în Corint. Să nu neglijăm judecata de sine, „pentru că, dacă ne-am judeca noi înșine, n-am fi judecați” (1 Corinteni 11.31). Devine din ce în ce mai clar faptul că astăzi, în casa lui Dumnezeu, Cuvântul Său este neglijat. Facă Domnul ca acest Cuvânt al Lui să aibă asupra noastră același efect pe care l-a avut asupra lui Iosia, fiindcă nimic altceva n-ar putea avea un asemenea efect! Cuvântul lui Dumnezeu este și astăzi „viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, pătrunde până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și este în stare să judece gândurile și intențiile inimii” (Evrei 4.12)!
R. A. Barnett
Spunând sfârșitul de la început și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare”.
Isaia 46.10
Viitorul
Din ce în ce mai mulți oameni se întreabă ce le rezervă viitorul. Crize economice și monetare, răsturnări de guverne, demonstrații în masă, inflație, insecuritate globală, lipsă de materii prime… Unde vor duce toate acestea? La ce să ne așteptăm? Va veni oare sfârșitul lumii? Sau va fi o victorie finală a ingeniozității umane asupra tuturor problemelor economice, politice și sociale?
Singurul răspuns vrednic de încredere poate fi găsit în Biblie. Numai Dumnezeu poate scrie istoria înainte ca ea să se întâmple. În Cuvântul Său, El ne spune pe scurt următoarele:
De când Isus Hristos a împlinit lucrarea de răscumpărare pe cruce, Dumnezeu a făcut ca evanghelia harului să fie vestită tuturor oamenilor. Oricine o acceptă va fi mântuit. În curând, acest timp de har se va încheia, și anume odată cu răpirea: Domnul Isus va veni din nou și îi va lua la Sine în cer pe toți credincioșii. Apoi va începe o perioadă catastrofală de judecată pe pământ, care va dura șapte ani și se va încheia cu apariția lui Hristos în putere și glorie. El va veni și îi va învinge pe toți dușmanii, iar apoi va domni în dreptate și pace timp de o mie de ani.
După această perioadă va urma judecata necredincioșilor. La marele tron alb, ei vor fi condamnați la pedeapsa veșnică în iazul de foc. În cele din urmă, Dumnezeu va crea un cer nou și un pământ nou, iar toți cei răscumpărați vor fi fericiți pentru totdeauna și El Însuși va fi onorat pentru totdeauna.
Citirea Bibliei: Judecători 16.1-12 · Psalmul 73.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CINE ÎȚI ESTE SFĂTUITOR? (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22)
Un bun sfătuitor face trei lucruri: te analizează, te învață și te motivează. La început, gândul de a avea pe cineva care să te evalueze te poate intimida. Dar, gândește-te puțin: oamenii te văd oricum, deci de ce să nu ai un bun sfătuitor printre ei?
Iată o listă cu anumite domenii în care te-ai putea gândi să inviți un sfătuitor să te evalueze (și-aș zice că nu e opțional, ci mai degrabă obligatoriu): dezvoltare personală, disciplină personală, relații de familie, luarea deciziilor, gestionarea banilor, rezolvarea conflictelor, alegerea persoanelor potrivite, renunțarea la obiceiuri rele și stabilirea unor obiceiuri bune, stabilirea unor scopuri și planificarea pentru viitor.
Dacă ești serios în dorința ta de a reuși în oricare dintre aceste domenii, caută și fă tot posibilul să-ți găsești un mentor. Ce înveți e mai important decât ce câștigi, pentru că ce înveți la început determină cât câștigi mai târziu. Lucrurile pe care nu le știi te pot răni și îți pot stopa potențialul. E o datorie pe care o ai față de tine însuți și față de cei care depind de tine. Și nu te opri la tine! Transmite și altora ce ți s-a dat. Domnul Isus a zis: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (Matei 10:8).
Să nu te gândești că ești prea tânăr, și nimeni n-o să te ia în serios. Apostolul Pavel l-a sfătuit pe ucenicul său, Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă…” (1 Timotei 4:12). Nu ești obligat să știi totul, dar ești responsabil să împărtășești cu ceilalți ceea ce știi! Când torni în ei ceea ce Dumnezeu și alții au turnat în tine, ei vor merge mai departe și vor avansa mai rapid. Așadar, cere-I lui Dumnezeu un bun sfătuitor!
Și fii la rândul tău unul, pentru altcineva!
de Jean Koechlin
1 Timotei 5:17-24; 6:1-10
Pavel continuă să-i expună lui Timotei „cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu” (cap. 3.15). Este o chestiune de o importanţă capitală aceasta şi de ea sunt interesaţi: Dumnezeu Însuşi ~ este Casa Sa; Hristos Isus; de asemenea, îngerii aleşi, chemaţi să privească înţelepciunea lui Dumnezeu în adunare (v. 21; Efeseni 3.10)! Iar această înţelepciune „atât de felurită” trebuie să apară şi în detaliile variate ale vieţii de adunare: în manifestarea exterioară a respectului turmei faţă de bătrânii ei, în comportamentul slujitorului lui Dumnezeu pentru reglementarea cazurilor dificile, în instrucţiunile date robilor (cap. 6.1,2). Câte dezordini apar atunci când nu ne mai supunem cuvintelor sfinte, care sunt nu ale lui Pavel sau ale lui Timotei, ci ale Domnului nostru Isus Hristos (v. 3; 1 Tesaloniceni 4.2,8)!
Evlavia însoţită de mulţumire este în ea însăşi un câştig, un mare câştig la îndemâna tuturor (vezi cap. 4.8). Civilizaţia noastră se bazează pe crearea şi pe satisfacerea nevoilor întotdeauna noi. Cu toate acestea, inima lacomă a omului rămâne nesătulă (comp. v. 9, 10 cu Psalmul 49.16‑20). Să-I mulţumim Domnului că ne asigură necesarul (v. 8). Vom fi întotdeauna satisfăcuţi cu ceea ce ne dă, dacă El Însuşi, Dăruitorul (care este măreţul Obiect al evlaviei), ne satisface deplin inima.
Mana Zilnica 