20 Septembrie 2023
Preoții, leviții și toată seminția lui Levi nu vor avea parte, nici moștenire în Israel; ei să mănânce jertfele prin foc pentru Domnul, care sunt moștenirea Lui. Nu vor avea moștenire între frații lor; Domnul este moștenirea lor, cum le-a spus.
Deuteronom 18.1,2
Toată seminția lui Levi fusese pusă deoparte de Dumnezeu pentru a se ocupa cu slujirea în sanctuarul Său. În consecință, El Însuși avea să Se îngrijească de ei. Leviților nu li se dăduse o moștenire în țară, ci doar cetăți în care să locuiască. Ei nu aveau pământuri, ci Domnul era moștenirea lor, iar El le purta de grijă prin intermediul rânduielilor care, dacă erau respectate, veneau în întâmpinarea tuturor nevoilor lor. Dumnezeu dorea ca leviții să fie liberi de orice legături pământești și de orice griji, pentru a sluji astfel liberi pentru El. Ei erau chemați să se preocupe cu lucrurile lui Dumnezeu și să facă lucrarea Sa.
La fel este și cu toți cei care sunt în Hristos. Ei nu au nicio parte în lumea aceasta, iar moștenirea lor este în Hristos, „în El, în care am primit și o moștenire” (Efeseni 1.11). Fiind copii ai lui Dumnezeu, ei sunt moștenitori, „moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos” (Romani 8.17).
Cât de important este să avem ochii îndreptați către „lucrurile de sus, unde Hristos este așezat”, fără să ne încurcăm cu „treburile vieții”, astfel încât să-I fim plăcuți Celui „care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor pentru Sine, plin de râvnă pentru fapte bune” (Coloseni 3.1; 2 Timotei 2.4; Tit 2.14)! De aceea ne-a fost dată o moștenire în El, ca să nu tânjim după lucrurile lumii acesteia, ci mai degrabă ca inimile noastre să-și aibă comoara în cer, pentru ca astfel să avem deplină libertate de a-I sluji Domnului, cu pace, cu râvnă și cu bucurie, umblând în „faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte” (Efeseni 2.10). Să fim deci încurajați, să privim în sus și să-I slujim din inimă Domnului, în timp ce așteptăm venirea Lui!
A. Leclerc
Pleacă-ți urechea și ascultă cuvintele înțelepților și îndreaptă-ți inima spre știința mea.
Proverbe 22.17
Ascultă cuvintele înțelepților
Ceea ce gândim trebuie să și spunem. Ceea ce spunem trebuie să și facem. Ceea ce facem trebuie să și știm.
Încearcă să vezi și partea luminoasă a lucrurilor, nu numai cea întunecoasă. Situația ta nu este așa de rea cum spun alții.
Nu-i nevoie să fii mare ca să începi o lucrare, dar trebuie s-o începi, ca să fii mare.
Nu spune nimic bun despre tine, căci nu te va crede nimeni. Nu spune nimic rău despre tine, căci toți te vor crede.
Ceea ce nu vrei să ți se întâmple ție să nu faci altuia.
Dacă-i judeci pe oameni, nu mai ai timp să-i iubești…
Viața este prea scurtă, ca să treci prin ea deprimat și învins. Indiferent de lucrurile care vin împotriva ta sau care te fac să aluneci și să cazi, indiferent de cine sau ce încearcă să te doboare, trebuie să te ridici din nou și din nou.
Învață să păstrezi o atitudine de credință și speranță chiar și atunci când nu mai este nicio scăpare. Învață să fii fericit, chiar dacă lucrurile nu se întâmplă după cum dorești.
Citirea Bibliei: Judecători 14.1-13 · 2 Corinteni 12.11-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREDE ÎN CEEA CE FACI! | Fundația S.E.E.R. România
„Nişte tineri… înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei… în stare să slujească în casa împăratului…” (Daniel 1:4)
Când a ajuns în Babilon, Daniel era rob. Dar a ajuns în vârf, și s-a menținut acolo, datorită calificărilor sale. Iată care erau abilitățile în care se încadra, descrise în Biblie: „Nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească…” Ca să fii promovat într-o slujbă, mai întâi trebuie să dovedești ce știi. Biblia ne spune: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29) Dacă nu crezi în ceea ce faci, nu te vei dedica în totalitate acelui lucru; și de aceea, nu ai niciun drept să te aștepți să reușești. Ți s-a întâmplat vreodată să pășești într-o încăpere și să simți dragoste, energie și entuziasm? Gândurile tale au o prezență; ele sunt asemenea curenților de aer, ele pot atrage oamenii la tine sau îi pot îndepărta de tine. Atitudinea ta se simte întotdeauna!
De aceea, pentru a reuși trebuie să crezi în ceea ce faci. Altfel, mai bine roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să te mute într-un loc unde te poți dedica cu toată inima ta. Domnul Isus a crezut deplin în ce făcea. El i-a spus femeii de la fântână: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete…” (Ioan 4:13-14) Așadar, rezervă-ți timp și străduiește-te să-ți cunoști afacerea, misiunea sau lucrarea. Poate ești nerăbdător să vinzi ca să-ți însușești profitul, sau să-ți împlinești misiunea și să-ți vezi de viață. Dar succesul nu apare așa! Și avem exemplul perfect al Domnului Isus, care a petrecut timp în rugăciune pentru a primi o înțelegere profundă a planului Său. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te și crede în ceea ce faci!
de Jean Koechlin
1 Timotei 3:1-16
Aspirarea la slujba de supraveghere (gr. „episkopos”) trebuie privită ca o dovadă de ataşament faţă de adunare. Pentru a exercita funcţiile de supraveghetor (sau de bătrân) şi de slujitor (diacon), nu se pune problema de studii, nici de examen, ci de condiţii morale.
Acestea sunt privite sub două aspecte: 1. o bună mărturie în adunare şi în afară; 2. o experienţă dobândită în viaţa creştină.
În orice casă există o regulă de comportament, o disciplină colectivă, căreia fiecare i se supune. Aşa este şi în casa Dumnezeului celui viu: adunarea (1 Corinteni 14.40). Nu suntem nicidecum liberi să ne comportăm acolo după bunul nostru plac. Adunarea este stâlpul pe care este înscris Numele lui Hristos, Adevărul, pentru a–L face cunoscut întregii lumi. Mare este taina evlaviei, pentru că mare este Acela pe care se întemeiază relaţiile noastre cu Dumnezeu. Venirea lui Isus ca Om pe pământ, dreptatea perfectă a umblării Sale în puterea Duhului Sfânt şi sub privirea îngerilor, Numele Său predicat şi crezut aici, jos, şi înălţarea Lui în glorie constituie elementele inseparabile ale tainei de nepătruns încredinţate adunării. Aceasta este responsabilă înaintea Domnului de a „susţine” şi de a păzi tot Adevărul (v. 15b: „Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului”).
Mana Zilnica 