19 Septembrie 2023
Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.
Ioan 14.9
Cu ani în urmă, dorind să-L cunosc pe Domnul Isus tot mai bine, am început să citesc din Evanghelii. Am petrecut astfel timp privind la felul în care El a interacționat cu alți oameni. Am văzut dependența Lui de Tatăl Său; am văzut compasiunea și grija Lui față de ceilalți; am văzut ura Sa împotriva păcatului și dragostea Sa pentru păcătoși. Pe măsură ce studiem viața Sa, Duhul lui Dumnezeu începe să ne facă asemenea chipului Domnului Isus. De ce să studiem viața Sa? Fiindcă El Însuși a spus: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl”.
În Ioan 1.1,2 citim: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu”. Acest verset este unul extrem de important. El ne vorbește despre relația dintre Domnul Isus și Tatăl și conține gândul că a fi cu Dumnezeu poate însemna «față în față». Domnul Isus, care este Cuvântul Etern, era față în față cu Tatăl!
În Ioan 1.18 citim: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. Dacă privim cu atenție la Cuvântul Etern, care a devenit trup (versetul 14), putem răspunde la vechea întrebare: «Cum arată Dumnezeu?». Viața Domnului Isus ni-L descoperă pe Dumnezeu. Această expresie, «față în față», este folosită în mod figurativ de câțiva oameni în Vechiul Testament. Geneza 32.30 ne spune că „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel: «Pentru că L-am văzut pe Dumnezeu față în față»”. Despre Moise se spune că Îl vedea pe Dumnezeu față în față: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul său” (Exod 33.11). După ce L-au întâlnit pe Dumnezeu „față în față”, viețile acestor doi oameni au fost schimbate pentru totdeauna.
Când ajungem să-L cunoaștem pe Domnul „față în față”, devenim din ce în ce mai asemănători Lui, iar acest lucru ne pregătește pentru ziua când Îl vom vedea așa cum este și vom fi ca El.
T. Hadley, Sr.
Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.
Tit 2.11
Trebuie să știi acestea!
Ai nevoie de salvare! „Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.22,23).
Nu te poți salva singur! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).
Dumnezeu S-a preocupat de salvarea ta! „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).
Fără Isus Hristos ești pierdut pentru totdeauna! „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”; „partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă” (Ioan 3.36; Apocalipsa 21.8).
De aceea: Întoarce-te! „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).
Crede că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a trebuit să sufere pentru păcatele tale și să moară la cruce.
Mărturisește în rugăciune Fiului lui Dumnezeu, cu căință sinceră, păcatele tale.
Atunci vei avea o viață plină de sens și un viitor fericit în cer.
Citirea Bibliei: Judecători 13.11-25 · 2 Corinteni 12.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ASTĂZI, ÎNCURAJEAZĂ-I PE OAMENI! | Fundația S.E.E.R. România
„Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute…” (Proverbele 10:32)
Oare cum te simți când cineva încearcă să te înjosească? Rău, nu-i așa? Atunci, nu le face nici tu asta altora! „Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul” (Proverbele 15:4). Tu poți zdrobi pe cineva prin ceea ce spui, așa că ai grijă. Mulți dintre cei cu care te întâlnești în fiecare zi au nevoie să fie ridicați, din punct de vedere emoțional, așa că încurajează-i. Ascultă sfatul lui Solomon și pune-l în practică: „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi” (Proverbele 10:32). Nu fi acea persoană care se leagă de slăbiciunile altora! Poate o faci pe un ton glumeț, dar tot o faci, iar acest lucru nu produce bucurie. Într-un episod de desene animate, Charlie Brown vorbește la telefon cu o fetiță care îl întreabă: „Ghici pentru ce candidez eu? Să fiu aleasă „Regina lunii mai” la școală mea.” Charlie Brown îi răspunde: „Este foarte interesant. Lucy a fost mereu cea aleasă la școala mea.” Fetița de la telefon îi spune: „Școala ta are standarde destul de joase, nu, Chuck?” După ce Charlie Brown închide telefonul, se uită la Lucy, care era lângă el, și-i spune: „Felicitări de la cutare!” Asta înseamnă să fii diplomat! Și în același timp să fii o persoană încurajatoare.
Tu, cât de mult încurajezi? Dacă Dumnezeu ți-ar da un leu pentru fiecare vorbă bună pe care ai spune-o, și ți-ar lua un leu pentru fiecare vorbă răutăcioasă pe care ai spunea-o, ai fi bogat sau sărac?
Când frații trădători ai lui Iosif au căzut la pământ în fața lui, în palatul lui faraon, Iosif avea putere de viață și de moarte asupra lor. Însă i-a iertat, a fost plin de milă față de ei și a avut grijă de ei. Vorbele încurajatoare pot crea o punte de legătură într-o relație tensionată. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: încurajează-i pe oameni!
de Jean Koechlin
1 Timotei 2:1-15
Apostolul, înainte de toate „acestea” pe care urma să i le spună lui Timotei (cap. 3.14; 4.6,11), numeşte rugăciunea, sub diversele ei forme. De aici începe orice slujire creştină. Voia lui Dumnezeu de a mântui, lucrarea lui Hristos şi rugăciunea noastră îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Datoria noastră este să ne rugăm pentru toţi, fără limite, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi pentru că Hristosul Isus S‑a dat ca răscumpărare pentru toţi. Dacă nu toţi sunt mântuiţi, aceasta nu ţine deci de Dumnezeu, nici de Hristos, ci de duritatea inimii omului. Şi este privilegiul nostru de a ne ruga pentru mulţimile care nu pot s‑o experimenteze.
Depinde de „cei care sunt în poziţii înalte” ca noi să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită. De aceea, să-I cerem lui Dumnezeu să ne-o asigure prin intermediul lor, nu pentru a ne-o irosi spre satisfacerea poftelor noastre, ci pentru a fi mai liberi să ne ocupăm de salvarea celor păcătoşi (Ezra 6.10).
Fraţii, inclusiv cei mai tineri, sunt chemaţi să se roage în orice loc, în mod public în adunare. Surorile, dimpotrivă, să rămână acolo în tăcere; prin atitudinea şi prin ţinuta lor modestă însă, ele pot da o mărturie mai puternică decât prin cuvinte. Consecinţele căderii se menţin pentru femei (Geneza 3.16), dar credinţa, dragostea, sfinţenia şi modestia sunt, chiar pentru pământ, garanţii ale eliberării şi ale binecuvântării.
Mana Zilnica 