Mana Zilnica

17 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru.

Ioan 20.17

Cu toții împreună Îl vom întâmpina pe Domnul în văzduh, iar El ne va duce în cer ca frați ai Săi, ne va aduce la Tatăl Său care, pe baza acestei lucrări minunate, a devenit acum Tatăl nostru. Și astfel vom fi veșnic cu El, într-o slavă în care niciodată nu a trăit vreo creatură și pe care nici măcar îngerii nu au văzut-o vreodată și, cu atât mai puțin, nu au primit-o. Noi însă am primit această slavă. De ce? Pentru că Tatăl ne iubește. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3.16).

„Viață veșnică” înseamnă că această viață nu are nici început, nici sfârșit, iar aceasta se potrivește numai pentru viața lui Dumnezeu. Acum, când Domnul Isus a devenit viața noastră, noi putem fi introduși în casa Tatălui și putem să ne desfătăm în casa Tatălui. Calea prin care Dumnezeu a făcut posibil aceasta este Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. El a murit la cruce pentru noi, ca să ne salveze de judecata veșnică; El a luat acolo asupra Sa păcatele noastre și S-a făcut păcat pentru noi: El a purtat judecata păcatelor noastre și a stării noastre. Și, în același timp, El L-a slăvit pe Dumnezeu în dreptatea Sa, iar El I-a dat Lui, ca Om, toate binecuvântările minunate; și El ne dă și nouă, celor pentru care El a săvârșit lucrarea, aceeași slavă.

Cât de minunată este lucrarea Domnului Isus! Cu cât ne ocupăm mai mult cu ea, cu atât mai mult vedem slava Sa și cu atât mai mult vedem cât de mare este harul lui Dumnezeu și cât de mare este dragostea Domnului Isus care a dorit să înfăptuiască această lucrare pentru ca astfel noi să putem primi aceste binecuvântări!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui de nespus.

2 Corinteni 9.15

Darul lui Dumnezeu

Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său ca Miel de jertfă pentru păcatele noastre. Acesta este darul Lui de nespus pentru noi! Cugetând la cât de mult înseamnă Fiul Lui pentru Dumnezeu, înțelegem cât de mare este darul Său:

Dumnezeu Tatăl L-a dat pe singurul Lui Fiu. Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi.

Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul dragostei Sale. Dumnezeu Și-a iubit Fiul din veșnicie și Și-a găsit toată plăcerea în El. Dar aceasta nu L-a oprit să-L dea pentru noi la moarte.

Și preocuparea cu ceea ce este Fiul lui Dumnezeu pentru noi ne arată măreția darului lui Dumnezeu:

Isus Hristos este Unicul care ne poate scăpa de la pierzarea veșnică. Pentru că Și-a dat viața la cruce ca Om fără păcat, noi, cei care credem în El, suntem împăcați cu Dumnezeu și scăpați de pedeapsa divină.

Isus Hristos este Unicul care ne-a putut aduce, prin lucrarea Sa de mântuire, într-o relație fericită cu Dumnezeu. Acum stăm ca și oameni credincioși înaintea lui Dumnezeu și savurăm dragostea Sa.

În fiecare duminică, atunci când suntem strânși să frângem pâinea, avem posibilitatea să ne gândim la Domnul Isus. Astfel vom fi tot mai mult conștienți de cât de mare este darul lui Dumnezeu pentru noi.

Citirea Bibliei: Judecători 12.1-15 · 2 Corinteni 11.16-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII BUN CU CEI DIN JURUL TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu… îmbrăcaţi-vă… cu bunătate…” (Coloseni 3:12)

Dimineața, când te trezești, trebuie să te îmbraci nu numai fizic, ci și spiritual și emoțional.

Trebuie să-ți pui aceste întrebări: „Cu ce atitudine mă voi îmbrăca astăzi? Voi controla sau voi coopera? Voi fi optimist și cu o atitudine pozitivă, sau voi fi negativist? Voi face complimente sau voi critica? Vreau să fiu slujit sau îi voi sluji eu pe alții?”

S-ar putea să spui: „Dar când sunt bun, oamenii profită de mine!” Da, uneori așa este… Dar asta este diferența între umblarea pe calea spre cer și umblarea pe drumul lipsei de etică. Deci, pe care dorești să mergi? În ciuda riscurilor, iată trei motive pentru care trebuie să fii bun:

1) „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8). Harul și bunătatea merg mână-n mână. Întotdeauna! Poetul Robert Burns a spus că inima plină de bunătate se aseamănă cel mai mult cu Dumnezeu!

2) Pentru că vrei ca oamenii să fie buni cu tine și să se poarte frumos cu tine. Domnul Isus a zis: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12). Dacă ești nepoliticos, oamenii vor fi nepoliticoși cu tine. Dar dacă ești bun, majoritatea oamenilor îți vor răspunde cu aceeași monedă. „Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea găseşte viaţă, neprihănire şi slavă.” (Proverbele 21:21)

3) „Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui” (Proverbele 11:17). Așadar, când ești bun cu ceilalți, îți faci ție însuți un bine.

Să citim încă o dată versetul 12 din Coloseni capitolul 3: „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare…” Acum, du-te… și încearcă să-ți trăiești ziua în felul acesta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Timotei 1:1-11

Cu Timotei am făcut cunoştinţă în Fapte 16. Legăturile lui Pavel cu „adevăratul” său „copil în credinţă” erau foarte strânse. Cu toate acestea, el îi scrie în calitate de apostol, pentru a sublinia autoritatea pe care i-o conferea. Acest tânăr ucenic avea o misiune dificilă: de a porunci fiecăruia cum trebuia să se poarte în adunare (cap. 3.15). Îi fusese încredinţată o misiune al cărei sfârşit (ţel) era dragostea.

După cum tribunalele nu sunt pentru oamenii cinstiţi, tot aşa legea nu îi mai priveşte pe cei care sunt îndreptăţiţi (v. 9). Acestora li se potriveşte de acum dragostea, al cărei izvor este în Dumnezeu. Prin Duhul, ea este vărsată în inima noastră (Romani 5.5). Pentru a nu rămâne însă în noi ca o apă stătătoare, ci pentru a ne „străbate” şi a ţâşni spre folosul altora, nicio „conductă” nu trebuie să fie înfundată.

Dragostea vine dintr-o inimă curată: debarasată de orice idol; dintr-o conştiinţă bună: care n-are nimic să-şi reproşeze (Fapte 24.16); dintr-o credinţă neprefăcută: fără nicio formă de ipocrizie (2 Timotei 1.5). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, creştinismul nostru nu va fi altceva decât trăncăneală fără rost („vorbire deşartă”, v. 6). Ce puternic contrast între legea care-l blestemă pe păcătos şi harul care-l transportă în gloria şi fericirea lui Dumnezeu!