15 Septembrie 2023
Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune încrederea în El, scutul meu și tăria salvării mele, turnul meu cel înalt și adăpostul meu. Salvatorul meu, Tu mă salvezi din asuprire!
Eu, Eu sunt Domnul și în afară de Mine nu este Salvator.
Și orice făptură va cunoaște că Eu, Domnul, sunt Salvatorul tău și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.
2 Samuel 22.3; Isaia 43.11; 49.26
Hristos, Mântuitorul nostru (1) – Un Mântuitor minunat
Cât de minunat este faptul că avem un Mântuitor! Cu ajutorul Domnului, vom privi la câteva locuri din Scriptură care vorbesc despre Domnul Isus ca Mântuitor al nostru.
Adesea în Vechiul Testament (precum în primul verset citat mai sus), ideea de mântuire este legată de izbăvirea de vrăjmașii fizici. David – mai întâi când fugea de Saul, apoi ca împărat al lui Israel – cu siguranță s-a putut bucura de Domnul ca Mântuitor al său, în acest fel. Cu toții, fără îndoială, am experimentat astfel de izbăviri. Domnul ne scapă și ne păzește și astăzi de tot felul de accidente, de probleme de sănătate și de alte pericole din această lume.
Din versetele citate din Isaia vedem că Dumnezeu singur este Mântuitorul poporului Său. El îi poate folosi și pe oameni așa cum vedem în cartea Judecători, unde unii dintre judecătorii ridicați de Dumnezeu au fost numiți „salvatori”, precum Otniel și Ehud (Judecători 3.9,15).
În Noul Testament însă vedem că ideea de Mântuitor și de mântuire este legată de mântuirea de păcatele noastre și de vrăjmașii noștri spirituali. Prima vestire cu privire la Domnul Isus, în Matei 1.21, ne spune: „El va mântui pe poporul Său de păcatele lor”. Ce Mântuitor minunat este El!
K. Quartell
Așa vorbește Dumnezeu, Domnul care a creat cerurile și le-a întins, care a așternut pământul și cele de pe el … Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; și slava Mea n-o voi da altuia.
Isaia 42.5,8
Fermoarul
Tehnologia a copiat multe procedee din natură. Un model i-a fost brusturele. Florile sale tubulare de culoare mov-violet, care apar la mijlocul verii, conțin la baza lor frunzișoare curbate sub forma unor cârlige, permițând să se agațe de blana animalelor și să fie cărate pe distanțe mari.
Principiul acestor „cârlige” a fost utilizat de industrie încă din anii ’50, de exemplu pentru încheierea îmbrăcămintei sportive. Cârligele din material plastic și elastic se prind unele de altele, dar pot fi desfăcute din nou, trăgând puternic.
Această soluție practică se numește „fermoar”. Din nefericire, în zilele noastre se vorbește adesea că ea a fost luată din natură, ca și cum natura ar fi o ființă atotputernică și inteligentă, când, de fapt, ea a fost dezvoltată de Creatorul.
Biblia vorbește despre un Creator care ne iubește și care a creat această lume minunată pentru noi. El vrea ca noi să-I dăm Lui și nimănui altcuiva gloria pentru toate minunile Sale, chiar și pentru o minune atât de nebăgată în seamă precum cea a brusturelui.
E-atâta bunătate-n Tine, Stăpâne-atât de scump și bun,
Cât cu-al meu glas n-aș putea spune
Și-n veci eu n-am să pot să spun. —T. Dorz
Citirea Bibliei: Judecători 11.1-22 · 2 Corinteni 10.12-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-ȚI NEGLIJA CREDINȚA! | Fundația S.E.E.R. România
„Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simțiri… potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3)
Dacă faci parte din familia lui Dumnezeu, nu poți sta deoparte, cu mâinile încrucișate, așteptând ca El să facă totul pentru tine. Și tu ai un rol! Apostolul Pavel scrie că Dumnezeu ne dă fiecăruia o „măsură de credință”, iar Iuda spune că ne dezvoltăm spiritual prin „credinţa noastră preasfântă” (Iuda vers. 20). O credință sub asediu este practic o credință în construcție. În luptele vieții descoperim dacă ne-am alimentat credința sau dacă am neglijat-o.
În vremurile biblice, mulți soldați romani foloseau scutul, care îi proteja din cap până-n picioare. Era confecționat din lemn și acoperit cu un strat de bronz. Forma curbată avea rolul de a face ca săgețile aprinse ale dușmanului să ricoșeze și să se stingă înainte de a-l răni pe soldat. Acum înțelegem ce a vrut să spună apostolul Pavel cînd a scris: „luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16). Săgețile lui Satan nu pot pătrunde în inima ta când este curată, saturată de Sfânta Scriptură și întărită prin credință. De aceea, Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta.” (Luca 22:31-32)
Credința este partea expusă atacului! Credința este partea care trebuie alimentată! Credința este partea care te va susține în luptele vieții. Domnul Isus ne-a spus să „avem credință în Dumnezeu” (Marcu 11:22). Să reținem că El nu ne-a spus să avem credință în ceva mai mare decât noi înșine. Nu, El a spus să avem credință în Dumnezeu.
Timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu în rugăciune și în Sfânta Scriptură este ceea ce-ți întărește credința pentru a câștiga bătăliile vieții. Așadar, nu-ți neglija credința!
de Jean Koechlin
2 Tesaloniceni 2:1-17
O întrebare solemnă îi tulbura pe tesaloniceni: oare ziua Domnului nu venise deja? Necazurile lor îi puteau lăsa să creadă, iar falşii învăţători chiar afirmau acest lucru. Nu! răspunde apostolul. În adevăr, această zi trebuia să fie precedată de trei evenimente: 1. strângerea noastră împreună la Domnul; 2. lepădarea de credinţă (gr. „apostazia”) a falsei biserici şi a iudeilor înşişi; 3. apariţia lui Antihrist, numit „omul păcatului”, „fiul pieirii” (v. 3) şi „cel fărădelege” (v. 8). Aceste nume subliniază, prin antiteză, trăsăturile Domnului Isus: dreptate, mântuire, ascultare totală de Dumnezeu.
În această perioadă cumplită, o energie a rătăcirii, trimisă ca pedeapsă, va întuneca minţile oamenilor: n-au crezut adevărul, vor crede minciuna. „Taina fărădelegii lucrează deja”, adaugă apostolul (comp. cu 1 Ioan 2.18). Numai „Cel care opreşte acum”, Duhul Sfânt, pune o barieră în desfăşurarea răului în lume. Când acesta va fi părăsit pământul, împreună cu Biserica, fărădelegea nu va cunoaşte niciun frâu. Ce contrast însă între această putere satanică (v. 1‑12) şi lucrarea Dumnezeului nostru şi Tată (v. 13-17)! El ne-a iubit, ne-a ales pentru mântuire, ne–a chemat la gloria Domnului nostru Isus Hristos. Să nu uităm acum să–I aducem mulţumiri (v. 13; cap. 1.3)!
Mana Zilnica 