14 Septembrie 2023
Dragostea lui Hristos ne constrânge, judecând: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci erau morți; și El a murit pentru toți, astfel încât cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru ei.
2 Corinteni 5.14,15
Izvorul și sursa oricărui devotament adevărat îl constituie dragostea divină care umple inimile noastre și lucrează în ele, așa cum spune Pavel: „Dragostea lui Hristos ne constrânge”. Forma și caracterul ei trebuie extrase din acțiunile lui Hristos. Prin urmare, mai întâi trebuie ca eu însumi să cunosc harul, căci astfel ajung să cunosc dragostea. În felul acesta este turnată dragostea în inimă.
Cunoaștem dragostea divină văzând-o manifestată în răscumpărarea divină. Remarcați că această răscumpărare ne așază, de asemenea, în dreptate divină înaintea lui Dumnezeu. Astfel, orice chestiune de merit, de dreptate proprie, este înlăturată, iar căutarea folosului personal în lucrarea noastră este dată la o parte. „Harul”, după cum știm, „domnește prin dreptate, dând viața veșnică prin Isus Hristos”. Dragostea perfectă și infinită a lui Dumnezeu față de noi a lucrat, iar aceasta pe când eram încă niște păcătoși; s-a gândit la nevoia noastră, ne-a dat viața veșnică în Hristos Isus atunci când eram morți în păcate, ne-a oferit iertarea și îndreptățirea divină când eram vinovați. Iar acum ne oferă putința să ne bucurăm de dragostea divină, de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi, dându-ne de asemenea îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă așa cum este Hristos, Judecătorul, așa suntem și noi în lumea aceasta.
Este adevărat că dragostea de care vorbim n-ar fi putut fi divină fără dreptate. Aceasta din urmă este în mod glorios satisfăcută prin Hristos, iar inima este liberă să se bucure de dragostea fără stavilă a lui Dumnezeu: o dragoste arătată oamenilor în Om. Căci chiar îngerii învață despre „bogățiile harului Său, în bunătatea Lui față de noi, în Hristos Isus”. Acest lucru leagă inima de Hristos, aducând-o înaintea lui Dumnezeu manifestat în El, manifestat față de noi. Așa cum obișnuim să spunem, nimic nu ne poate despărți de această dragoste.
J. N. Darby
Să se apere prin cuvinte care nu ajută la nimic și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
Iov 15.3
Ce ai făcut cu Fiul Meu?
Cândva, în viitor, vei sta în fața unui tron mare și alb, pe care va ședea Dumnezeu. El îți va pune multe întrebări despre viața ta, despre păcatele tale, despre vorbirea ta, despre gândurile tale și despre Însuși Dumnezeu. Dar nu vei avea niciun răspuns la niciuna din nenumăratele întrebări. După aceea vei începe să te aperi, să vorbești despre faptele tale bune, despre donații, despre mersul tău în fiecare duminică la biserică, despre respectarea poruncilor și, și, și…
Dumnezeu te va asculta și nu va spune nimic. Apoi îți va pune o ultimă întrebare, dar cea decisivă: „Ce ai făcut cu Fiul Meu?”. – Nu vei ști ce să răspunzi. Desigur, ai admirat viața lui Isus, dar nu ai înțeles niciodată de ce a trebuit să moară pe o cruce. Dar tocmai la moartea Lui se referă ultima întrebare a lui Dumnezeu: „Ce înseamnă pentru tine moartea Fiului lui Dumnezeu?”.
Atunci vei înțelege că Fiul lui Dumnezeu a murit să-i salveze pe păcătoși, ca ei să aibă viață! Fără moartea Lui, ei sunt pierduți! Ai știut de fapt aceasta, dar niciodată n-ai luat în seamă… și atunci vei sta în fața tronului de judecată, pentru că nu ai crezut niciodată că Isus Hristos a trebuit să moară pentru tine, un păcătos! Ai fi putut avea viața veșnică în fericire, în cer! Acum însă vei avea parte de focul veșnic al judecății în iad!
Fiindcă mai ești în viață, lasă-te atenționat! Poți să scapi de judecată!
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).
Citirea Bibliei: Judecători 10.1-18 · 2 Corinteni 10.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IMPORTANȚA SOMNULUI | Fundația S.E.E.R. România
„La aceste lucruri m-am trezit şi am privit, şi somnul îmi fusese dulce.” (Ieremia 31:26)
Uneori, lucrul cel mai spiritual pe care-l poți face este să te culci mai devreme și să te trezești odihnit ca să fii gata să împlinești planul lui Dumnezeu pentru acea zi! Când în mod constant funcționezi cu bateriile aproape descărcate, lucrul acesta se vede în atitudinile tale, în relațiile tale, în rezultatele tale și în sănătatea ta. De aceea Biblia vorbește despre importanța somnului:
1) „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere, căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2)
2) „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8) Putem spune că somnul este un act al încrederii: când mergi la culcare, recunoști că lumea se află în mâinile lui Dumnezeu, nu ale tale. Și lumea va funcționa foarte bine, chiar dacă tu nu vei fi treaz pentru a controla lucrurile. Și când te vei trezi mâine dimineață, Dumnezeu îți va da și ție ce ai nevoie pentru acea zi, la fel cum le-a dat zilnic mană proaspătă iudeilor.
Ieremia a zis: „M-am trezit şi am privit, şi somnul îmi fusese dulce.” Ai încercat vreodată să te rogi când ai o lipsă de somn? E greu. Înainte ca Ilie să poată sta un timp îndelungat în rugăciune, îngerul Domnului l-a pus să doarmă – și nu o dată, ci de două ori. Lucrul acesta este în antiteză cu ucenicii din grădina Ghetsimani, care nu s-au putut ruga pentru că le picau ochii de somn. E greu să gândești, să simți și să te porți ca Domnul Isus, când duci lipsă de somn. De aceea, Biblia spune (Psalmul 127:2): „preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” Deci, nu-ți neglija somnul!
de Jean Koechlin
2 Tesaloniceni 1:1-12
Persecuţiile cărora tesalonicenii le erau victime le măriseră credinţa, le sporiseră dragostea, făcuseră să se arate răbdarea lor. Ce le lipsea deci şi pentru ce apostolul consideră necesar să le adreseze şi această a doua epistolă? Speranţa, de astă dată, nu mai este numită, cu atât mai mult nu se spune nimic despre bucuria Duhului Sfânt (comp. cu 1 Tesaloniceni 1.3,6b). Pavel aşază înaintea lor adevăruri menite să le reanimeze aceste sentimente în inimi. Triumful prigonitorilor şi propriile lor suferinţe nu sunt decât pentru o vreme.
„Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreşit” (Ieremia 51.56). Şi această răsplătire, a credincioşilor precum şi a celor răi, va avea loc în ziua Domnului. Ea este legată de manifestarea Sa glorioasă. Aceeaşi pedeapsă, „pieirea eternă”, îi va ajunge atât pe păgânii care au rămas de bunăvoie în ignoranţă faţă de Dumnezeu, cât şi pe creştinii de nume, „care nu ascultă de evanghelie” (v. 8), în timp ce sfinţii, „toţi cei care au crezut”, vor fi văzuţi însoţindu–L pe Domnul, asociaţi în gloria Lui admirabilă (v. 10; Matei 13.43)!
Însă buna plăcere a lui Dumnezeu, şi rugăciunea apostolului, este ca, de acum, Numele Domnului Isus Hristos să fie glorificat în fiecare dintre cei care Îi aparţin.
Mana Zilnica 