13 Septembrie 2023
După ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit.
Romani 1.21
Drumul care duce departe de Dumnezeu este întotdeauna pavat cu lipsa de recunoștință. Romani 1 descrie un timp când oamenii au recunoscut puterea lui Dumnezeu și natura Lui divină prin intermediul lucrărilor Sale din creație (versetul 20). Două lucruri însă au intervenit: ei au refuzat să-I dea lui Dumnezeu onoarea cuvenită și au refuzat să-I mulțumească pentru tot ceea ce El făcuse. Această atitudine a condus la gânduri nebunești, la închinarea la idoli, la dorințe necurate, la purtare imorală și, în cele din urmă, la o minte cu totul nelegiuită (versetele 22-32).
Duhul de recunoștință are o mare putere. Chiar și în activitățile noastre de zi cu zi este un lucru sănătos să fim recunoscători pentru un lucru sau altul. Recunoștința ne ferește să fim satisfăcuți cu noi înșine și suficienți nouă înșine. Pe cât de mulți oameni nu ne bazăm în fiecare zi! Nimeni nu trăiește o viață complet independentă, iar recunoștința ne va ajuta să ne aducem aminte de acest lucru.
Mai mult decât atât, o atitudine de recunoștință ne va ține într-o stare spirituală viguroasă. Mulțumirea ne aduce aminte că noi suntem cei cărora ni s-a dat și că Cineva mai mare decât noi a lucrat ceva în folosul nostru, nu doar pentru mântuirea noastră, ci și pentru binecuvântările zilnice. Recunoștința noastră va fi de asemenea o bună mărturie pentru cei din jurul nostru, fiindcă vom putea spune nu numai: «Este bine că s-a întâmplat lucrul acesta», ci și: «Sunt recunoscător că s-a întâmplat lucrul acesta».
Recunoștința ne ține smeriți și ne face să vedem că Dumnezeu este Cel care lucrează, că noi nu putem face nimic fără El și că, împreună cu El, toate lucrurile sunt posibile. Creștinii recunoscători se bucură de pacea lui Dumnezeu în inimile lor, atât personal, cât și colectiv, după cum declară Scriptura: „Și pacea lui Hristos, la care ați și fost chemați într-un singur trup, să stăpânească în inimile voastre și fiți mulțumitori” (Coloseni 3.15).
S. Campbell
[Tâlharul] I-a zis lui Isus: „Adu-ți aminte, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!”.
Luca 23.42
În ultima clipă
Pe vremea mătușii mele, la sate nu existau nici mașini și nici telefoane. În jurnalul ei am găsit următoarea însemnare:
„Fratele meu era un băiat harnic și ambițios. Din nefericire, nu avea niciun interes pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru adunările creștine. Într-o dimineață a plecat vesel la muncă. Avea 17 ani. Urma să-l ajute pe maistrul său să transporte căruța cu recipiente în vie. Fratele meu a crezut că se descurcă singur cu căruța la vale. Însă bara de tractare l-a lovit în piept și a căzut la pământ. Înainte de a se putea da la o parte, o roată s-a rostogolit peste el. A fost aruncat în sus, dar apoi a căzut și a rămas nemișcat, fără cunoștință.
Acasă, Dumnezeul iubitor a permis să-și revină. «O, mamă, voi muri și am păcătuit așa de mult împotriva ta și a lui Dumnezeu. Roagă-te pentru mine!» Mama mea văduvă și sora mea i-au vorbit despre Mântuitorul care a murit și pentru el la cruce. Fratele meu avea o hemoragie internă puternică. Dar, înainte să moară, el a înțeles și a crezut această veste salvatoare”.
Ca și tâlharul de pe cruce, acest tânăr a acceptat în ultima clipă oferta de dragoste a Mântuitorului. Astăzi sunteți chemați să vă întoarceți la Dumnezeu. Nu amânați această decizie! Cât despre cei care s-au plecat smeriți la piciorul crucii, de acolo s-au ridicat eliberați și cu inima plină de pace:
Și nu mă tem că voi pieri în marea de păcate,
căci Tu, Preabunul meu Isus, le-ai biruit prin moarte.
—T. Dorz
Citirea Bibliei: Judecători 9.26-57 · 2 Corinteni 9.1-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUVINTE CARE DAU NĂDEJDE | Fundația S.E.E.R. România
„…căci în veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 118:2)
Citește Psalmul 118 astăzi și pune numele tău în fiecare verset de încurajare. În cele ce urmează, vom face referire doar la șapte versete:
1) „În mijlocul strâmtorării, am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg.” (vers. 5). Tu, cu ce te lupți astăzi? Cu un obicei sau cu o boală? Cu sentimentul lipsei de valoare? Dumnezeu dorește să te elibereze!
2) „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic.” (vers. 6) Viitorul tău nu stă în mâinile oamenilor, ci în mâinile lui Dumnezeu, un Dumnezeu bun care are planuri bune pentru tine.
3) „Domnul este ajutorul meu şi mă bucur când îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei.” (vers. 7) Când oamenii vor încerca să te doboare, Dumnezeu te va ridica; când vor încerca să-ți refuze anumite lucruri, Dumnezeu Se va îngriji de toate nevoile tale!
4) „Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului.” (vers. 17) Cu toții vom muri într-o zi; însă nu vei muri până nu-ți vei încheia misiunea pe pământ și până nu I-ai dat lui Dumnezeu toată slava și lauda pe care I le poți da sub soare!
5) „Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morţii.” (vers. 18) Ești mustrat de Dumnezeu? Bucură-te! Mustrarea Sa nu înseamnă respingere, ci ocrotire împotriva greșelilor viitoare.
6) „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (vers. 24) Nu știu cum a fost ziua ta de ieri, un triumf sau o tragedie… dar iată că Dumnezeu îți oferă o nouă zi în dar. Apuc-o, bucură-te de ea și mulțumește-I!
7) „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” (vers. 29). Poate vei experimenta zile în care nu vei avea suficiente resurse, financiare sau fizice, dar nu vei avea nicio zi fără mila lui Dumnezeu! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi – încrede-te în el!
de Jean Koechlin
1 Tesaloniceni 5:12-28
Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toate lucrurile! Credinţa ne permite să-I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându-ne neîncetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2). Cel care ne-a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).
Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să-I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 Ioan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a venirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!
Mana Zilnica 