12 Septembrie 2023
Nu uitați primirea de oaspeți, pentru că, prin aceasta, unii, fără să știe, au găzduit îngeri.
Evrei 13.2
Practicarea ospitalității este o frumoasă virtute creștină spre care Scripturile ne îndeamnă în mod constant, prin învățături și prin exemple. Ospitalitatea, acel fel de primire generoasă a cuiva sub acoperișul și îngrijirea casei, a fost numită «gloria casei» și «floarea» binecuvântată a ei. Ospitalitatea este un lucru potrivit cu învățătura creștină și trebuie să împodobească doctrina Dumnezeului și Mântuitorului nostru. Însăși esența întregii doctrine a lui Dumnezeu este generozitatea Sa, harul abundent care curge în binecuvântări divine față de omul păcătos. Ospitalitatea creștinului față de cei care sunt împreună-beneficiari cu el ai îndurării lui Dumnezeu este o mică manifestare a aceluiași har care curge prin canalele inimii lui răscumpărate.
Epistolele Noului Testament, care manifestă atât de deplin acest har minunat al lui Dumnezeu, afirmă că ospitalitatea este o parte vitală a vieții practice a creștinului. În rândul primilor creștini, ospitalitatea era o trăsătură caracteristică a lor, în virtutea căreia ei erau admirați până și de păgâni. Privind la îndemnurile Scripturii, vedem în Romani 12.9-21 că unul dintre multele percepte care formează haina sfântă a trăirii creștine este „urmărirea ospitalității”. De asemenea, una dintre trăsăturile pe care un supraveghetor trebuia să le aibă era „primirea de oaspeți” (1 Timotei 3.2; Tit 1.8).
Însă ospitalitatea nu trebuie să fie arătată doar acelora pe care îi cunoaștem și îi iubim; ea trebuie să fie arătată în aceeași măsură și străinilor. Astfel că, în Evrei 13.2, suntem îndemnați: „Nu uitați primirea de oaspeți, pentru că, prin aceasta, unii, fără să știe, au găzduit îngeri”. Aici se face referire la frumosul act de ospitalitate al lui Avraam și al Sarei din Geneza 18, când au pregătit cu rapiditate o masă generoasă pentru cei trei străini care au venit la ușa cortului lor, străini care, după aceea, s-au dovedit a fi doi îngeri veniți împreună cu Iahve Însuși. Prin urmare, ne sunt arătate rezultatele binecuvântate ale primirii de oaspeți, lucru experimentat de mulți alții de atunci și până acum.
R. K. Campbell
Fă-mă să umblu în adevărul Tău și învață-mă: căci tu ești Dumnezeul mântuirii mele.
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
Psalmul 25.5; Psalmul 119.105
Cum citiți Biblia?
Există mai multe moduri de a citi Biblia:
O putem citi ca pe o operă a literaturii antice, pentru a ne satisface curiozitatea.
O putem citi ca pe o carte de istorie, pentru a obține informații despre trecut.
O putem citi intelectual, pentru a analiza și evalua critic afirmațiile sale.
O putem citi cu credința că este mesajul transmis de Dumnezeu către noi astăzi.
Când citim Biblia ca fiind mesajul lui Dumnezeu, atunci dragostea Sa, pe care o vedem în Isus Hristos, vorbește inimilor noastre, iar conștiința noastră este luminată de lumina pe care Isus a arătat-o în acțiunile și în cuvintele Sale.
Scriptura ne spune că suntem pierduți și departe de Dumnezeu. „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu” (Romani 3.10,11). Dar ea ne prezintă și marea mântuire, marea eliberare pentru care a murit Isus și pe care Dumnezeu ne-o oferă acum în dar. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8). Biblia ne arată și viitorul minunat al credincioșilor. „El [Dumnezeu] va șterge orice lacrimă din ochii lor. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere” (Apocalipsa 21.4).
Cum citiți dumneavoastră Biblia?
Citirea Bibliei: Judecători 9.1-25 · 2 Corinteni 8.16-24
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-I DA UITĂRII PE CEI CARE TE-AU AJUTAT! | Fundația S.E.E.R. România
„Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” (Filipeni 1:3)
Apostolul Pavel le-a fost întotdeauna recunoscător celor care l-au ajutat. El spune: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.” (Filipeni 1:3-5). „Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că… nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ceea ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru.” (Filipeni 4:15-17) Apoi le scrie și le mulțumește credincioșilor din Tesalonic: „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine… pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.” (2 Tesaloniceni 1:3-4)
Autoarea Barbara Glanz scrie despre un domn care și-a adus aminte de profesoara sa de literatură din clasa a opta. El i-a scris o scrisoare și a primit acest răspuns: „Nici nu vă dați seama cât de mult a însemnat scrisoarea dumneavoastră pentru mine. Am 83 de ani și locuiesc singură. Prietenii mei au murit. Familia mea a murit. Am fost profesoară timp de 50 de ani și scrisoarea dumneavoastră a fost prima scrisoare de mulțumire pe care am primit-o vreodată de la un elev. Uneori, mă întreb ce am făcut cu viața mea. Voi citi și voi reciti această scrisoare până în ziua în care voi muri!” În mod ironic, fusese profesoara despre care foștii elevii povesteau cel mai mult la aniversările periodice ale clasei, însă nimeni nu-i spusese lucrul acesta! Trist, nu-i așa?
Manifestarea aprecierii costă atât de puțin în materie de timp și bani, dar poate fi mai valoroasă decât toate comorile, pentru acea persoană. Așadar, gândește-te: cui ai putea să-i trimiți un mesaj de apreciere, astăzi?!
de Jean Koechlin
Coloseni 5:1-11
Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26‑30). Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi! În practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede.
Unii „fii ai luminii” şi‑au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? În general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de‑a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului? Noi, care suntem „ai zilei”, „să nu dormim ca ceilalţi” (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă” (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru.
Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?, spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?
Mana Zilnica 