11 Septembrie 2023
Și celelalte fapte ale lui Iotam și toate războaiele sale și căile sale, iată, sunt scrise în cartea împăraților lui Israel și ai lui Iuda.
2 Cronici 27.7
Lecții din viața lui Iotam (4) – Domnul ia seama la orice lucru
În scurta relatare despre domnia lui Iotam putem identifica multe lucruri bune pe care el le-a făcut: a învățat din greșelile tatălui său, I-a rămas credincios lui Dumnezeu, în ciuda stricăciunii poporului, și și-a rânduit căile înaintea Dumnezeului său. Uneori însă anumite detalii sunt mai greu de observat, iar aici avem un astfel de exemplu, un detaliu care poate fi văzut numai după o studiere atentă a cronologiilor. Când Ozia a fost lovit cu lepră, Iotam a început să domnească alături de tatăl său vreme de doisprezece ani; după aceea a domnit doar patru ani singur. Apoi fiul său Ahaz a domnit împreună cu el vreme de patru ani, până când Iotam a murit. De aceea citim în 2 Împărați 15.30 despre al douăzecilea an al domniei sale, acești patru ani din urmă nefiindu-i socotiți lui Iotam.
Prin urmare, o perioadă de trei sferturi din domnia sa – așa cum Duhul lui Dumnezeu o prezintă – a fost petrecută în umbra tatălui său, Ozia. Toți acești ani însă au avut o bună influență pentru el: Iotam a stăruit în căile tatălui său. Și chiar dacă a domnit în umbra tatălui său, Dumnezeu a văzut ceea ce el a făcut și a relatat totul în cartea Sa, unde vedem o descriere pozitivă a domniei sale, iar ultimii patru ani ai ei, când fiul său nelegiuit Ahaz a devenit co-regent, nu îi sunt socotiți. Duhul lui Dumnezeu ne-a lăsat un rezumat plin de har al domniei sale.
Acest lucru este spre încurajarea noastră. Domnul ia seama la tot ceea ce facem pentru El și nu uită nimic. Orice lucrare, chiar dacă nimeni n-a observat-o, își va primi răsplata atunci când „ne vom arăta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (2 Corinteni 5.10). Chiar dacă lucrăm în umbra altcuiva sau chiar dacă nimeni nu pare să observe, nici să aprecieze ceea ce facem, să nu ne preocupăm cu aceasta, ci mai degrabă să ne continuăm lucrarea cu bucurie, ca pentru Domnul. El vede, ia seama și înregistrează totul, iar într-o zi El Însuși va face publică aprobarea Sa, atunci când ne va spune: „Bine, rob bun și credincios!” (Matei 25.21).
A. Leclerc
Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul.
Psalmul 46.1,2
Cine crede în Isus nu trebuie să se teamă de nimic
Teama nu este răspândită în lumea întreaga doar începând cu 11 Septembrie 2001 sau odată cu pandemia de coronavirus. De când a fost alungat din grădina Eden, omul este însoțit de teamă. Zilnic suntem confruntați cu temeri și cu amenințări. Răspândirea razantă a coronavirusului ne-a arătat încă o dată cât de vulnerabilă este lumea globalizată. Poate ne-am gândit că am fi cât de cât în siguranță în locuințele și în orașele noastre. Dar a trebuit să înțelegem că nu este așa.
Dumnezeu vrea să ne amintească încă o dată cât de trecător este totul pe pământ. Prin aceste lucruri, Dumnezeu ne vorbește pentru a ne aminti că trebuie să ne punem viața în rânduială cu El, deoarece a hotărât o zi în care va judeca lumea prin Isus Hristos și atunci nu va mai fi posibilă nicio întoarcere.
Discutând cu o familie de oameni mai în vârstă despre acest subiect, doi credincioși mai tineri și-au exprimat temerile pentru viitorul acestei omeniri. Deodată soțul a spus: „Cine crede în Isus nu trebuie să se teamă de nimic. Domnul nu ne părăsește”. El credea cu tărie aceasta.
Cel care se știe în siguranță în Domnul Isus Hristos nu are de ce să se teamă. El poate spune împreună cu David: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23.4).
Citirea Bibliei: Judecători 8.18-35 · 2 Corinteni 8.9-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ AI O GÂNDIRE CORECTĂ (3) | Fundația S.E.E.R. România
„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbele 23:7)
Fiecare familie are anumite probleme care au fost transmise din generație în generație. Există unele aspecte pe care părinții și bunicii noștri ni le-au transmis, cum ar fi dependența, abuzul, mânia, anxietatea, pofta, teama etc. Noi spunem adesea: „Le moștenesc din familie, nu pot face nimic în această privință.” Ba da, poți! Probabil nu poți face nimic legat de trecutul familiei tale, dar prin harul lui Dumnezeu, tu poți schimba viitorul pentru tine și pentru copiii tăi.
Biblia afirmă: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Să reținem cuvintele „în Hristos”; de unul singur, nu poți schimba disfuncția familiei tale, dar „în Hristos” – primești puterea necesară s-o apuci într-o altă direcție. Dacă un computer poate fi programat, la fel și mintea ta. Sfânta Scriptură spune: „Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2) (adică „să vă lăsați transformați”) Cum poți să-ți înnoiești mintea? Cufundând-o în Sfintele Scripturi! La fel cum, prin înmuierea trupului în apă, îndepărtăm mirosurile neplăcute și mizeria, cufundarea minții în Sfânta Scriptură ne curăță și ne corectează gândirea.
Există un vechi proverb chinezesc care spune: „Ai grijă ce gânduri ai, căci ele devin cuvinte. Ai grijă ce cuvinte rostești, căci ele devin fapte. Ai grijă ce fapte faci, căci ele devin obiceiuri. Ai grijă ce obiceiuri ai, căci ele devin caracter. Ai grijă ce caracter ai, căci el devine destinul tău.”
Dumnezeu i-a zis lui Ghedeon: „Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău!” (Judecători 6:25) Ghedeon a ascultat de Dumnezeu și a zidit un altar nou, închinat Domnului, iar viața sa și a întregii sale familii a fost schimbată pentru totdeauna.
Când îți programezi gândirea prin Cuvântul lui Dumnezeu, și tu poți face la fel!
de Jean Koechlin
Coloseni 4:9-18
Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat” (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11). Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ! La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de‑al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El Însuşi vine să-i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie ~ bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă”. Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de‑a dreptul „adormiţi” (v. 13, 14, 15; comp. cu Ioan 11.11‑13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într–o ordine desăvârşită, cum şi El Însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să-L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20).
Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii? Toate ne permit s–o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?
Mana Zilnica 