6 Septembrie 2023
Dar vă fac cunoscut, fraților, că evanghelia care a fost vestită de mine nu este în felul omului, pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci am primit-o prin descoperirea lui Isus Hristos.
Galateni 1.11,12
Pavel îi asigură pe galateni că evanghelia predicată de el nu era potrivit omului. Într-adevăr, ea este cu totul contrară gândirii naturale a omului, fiindcă vine de la Cel ale Cărui gânduri sunt infinit mai înalte decât cele ale omului. Isaia 55.8,9 ne reamintește despre acest lucru: „Pentru că gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, nici căile voastre, căile Mele, zice Domnul. Pentru că așa cum cerurile sunt mai înalte decât pământul, tot așa căile Mele sunt mai înalte decât căile voastre, și gândurile Mele decât gândurile voastre”. Dacă este să primească binecuvântarea, omul trebuie să primească adevărul complet și absolut vestit prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Pavel nu primise și nu învățase evanghelia prin intermediul vreunui om. Există multe metode inventate de om prin care intelectul omenesc să fie înarmat pentru a apăra anumite puncte de vedere. Galatenii însă nu puteau să-l acuze pe Pavel de așa ceva, fiindcă el nu învățase evanghelia de la vreun om, ci o primise prin revelație de la Isus Hristos.
Când este vorba de relația sufletului cu Dumnezeu, nu este de niciun folos să instruiești carnea. Lui Pavel îi fusese dată o revelație directă de la Isus Hristos. Exista multă învățătură în vestirea evangheliei de către el, însă ea nu făcea apel la carne pentru a fi recunoscută. Nu este posibil pentru carne să priceapă ceva din lucrurile evangheliei. Mustrarea, corecția și îndemnul apar mai des în această epistolă decât învățătura, astfel încât galatenii să fie treziți cu privire la lucrarea și la prezența Duhului, cu care carnea nu are nimic de-a face. Ea nu poate decât să se împotrivească și nu va accepta niciodată mustrarea. Cel credincios însă, în care locuiește Duhul lui Dumnezeu, va fi întotdeauna receptiv la adevărul conținut de cuvintele Duhului și se va supune lor cu recunoștință.
L. M. Grant
Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? … El le cheamă pe toate pe nume.
Isaia 40.26
Măreția stelelor
Stelele nu pot fi numărate, ci doar estimate! O astfel de estimare științifică din anul 2010 a ajuns la 300 de miliarde de trilioane de stele în universul vizibil – un număr neimaginat de mare, un 3 urmat de 23 de zerouri! Și există estimări și mai mari!
Cu mai mult de 2.500 de ani în urmă, Biblia a afirmat că „oștirea cerurilor nu se poate număra” (Ieremia 33.22). – Cu ochiul liber se pot observa pe cer aproximativ 6.000 de stele. Cu telescopul pe care l-a construit Galileo Galilei acum 400 de ani se puteau detecta 30.000 de stele. Un recent catalog stelar, bazat pe studiile cerului din ultimii 50 de ani, indică peste un miliard de obiecte „numărate”. Cu cât omul consemnează mai multe stele, cu atât se dovedește că el poate număra doar un mic procent din întreg.
Biblia ne vorbește despre Acela care „socotește numărul stelelor și le dă nume la toate” (Psalmul 147.4). Oamenii nu pot număra stelele – însă marele Dumnezeu le poate număra! Și nu doar atât, El „le cheamă pe toate pe nume”. El a creat fiecare stea, El i-a dat fiecăreia un nume, El le numără pe toate și le cheamă pe nume. De neînțeles!
De aceea autorul Psalmului 147 spune: „Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui, înțelepciunea Lui este fără margini”.
Care este răspunsul meu și al tău în fața acestei măreții impresionante și copleșitoare a lui Dumnezeu?
Citirea Bibliei: Judecători 6.11-27 · 2 Corinteni 6.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU CU CE TE CONFRUNȚI? | Fundația S.E.E.R. România
„…Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi.” (Luca 17:14)
În Evanghelia după Luca, capitolul 17, de la versetul 12 citim: „Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.” Există o paralelă spirituală între lepră și viață; ambele te epuizează. Oare treci și tu printr-o asemenea stare, astăzi? Dacă da, iată ce trebuie să faci:
1) Vino cu problema ta la Domnul Isus. El îți poate împlini nevoia și îți poate aduce din nou pacea și bucuria. Imploră-L. Nu te mai gândi că ar trebui să fii respectabil; oamenii disperați fac lucruri disperate și Dumnezeu răspunde rugăciunilor de implorare! Biblia adeverește acest lucru: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13).
2) Fă tot ce-ți va spune El! Nu Îi pune condiții lui Dumnezeu. Și nu căuta o experiență identică cu a altcuiva. Domnul Isus le-a spus celor zece leproși să meargă și să se arate preoților. Oare de ce nu i-a vindecat pe loc, la fel cum a făcut cu alții? Credința nu necesită explicații, nu-i așa?
3) Fii pregătit să pășești prin credință! Când s-a întâmplat minunea cu leproșii? „Pe când se duceau, au fost curăţaţi.” Uneori, Dumnezeu îți dă răspunsul când pășești și pleci prin credință, fiecare pas aducându-te mai aproape de izbăvire. Dar nimic nu se întâmplă, până nu faci acel prim pas! 4) Nu uita să-I mulțumești. Numai unul din cei zece leproși s-a întors să Îi mulțumească Domnului Isus, iar El a subliniat cu tristețe lucrul acesta. Și o face și în dreptul nostru!
Așadar, te poți duce la El să primești următorul răspuns… când îți aduci aminte să Îi mulțumești pentru cel dinainte!
de Jean Koechlin
1 Tesaloniceni 1:1-10
Capitolul 17 din Fapte ne istoriseşte scurta vizită a lui Pavel şi a lui Sila (sau Silvan; v. 1) la Tesalonic. Ei vestiseră şi trăiseră evanghelia (v. 5). Iar tesalonicenii, la rândul lor, o primiseră (v. 6) şi o trăiau şi ei. Lucrarea lor era o dovadă a credinţei lor (comp. cu Iacov 2.18); osteneala lor confirma dragostea lor; răbdarea lor proclama marea lor speranţă, care doar ea îi putea susţine (v. 3). Astfel, toată lumea ştia că la Tesalonic se aflau creştini (v. 7). Ştie fiecare om din cartierul meu sau de la locul meu de muncă faptul că eu sunt creştin? Întoarcerea la Dumnezeu este semnul public al naşterii din nou, schimbarea de direcţie vizibilă, care corespunde vieţii divine primite în inimă. Întorcându-ne, nu mai avem în faţă aceleaşi lucruri (Galateni 4.8,9). Tesalonicenii au întors de atunci spatele idolilor inerţi şi născociţi, pentru a contempla şi a sluji un Dumnezeu viu, un Dumnezeu adevărat.
Idolii de lemn sau de piatră din lumea păgână au făcut loc idolilor foarte rafinaţi ai lumii „creştinate”. Întotdeauna însă este valabil faptul că nu poţi sluji la doi stăpâni (Luca 16.13). Cui slujim noi: lui Dumnezeu, sau poftelor noastre? Şi ce aşteptăm noi? Pe Fiul lui Dumnezeu, sau mânia care vine?
Mana Zilnica 