4 Septembrie 2023
Și, după acestea, plecând din Atena, el a venit la Corint. Și, găsind pe un iudeu cu numele Acuila … și pe Priscila, soția lui, … a venit la ei; și, fiindcă erau de aceeași meserie, a rămas cu ei și lucrau: pentru că meseria lor era facerea corturilor.
Fapte 18.1-3
În Acuila și în Priscila avem un exemplu remarcabil al unei influențe puternice și al unei slujiri binecuvântate pe care un cuplu, care acționează în unitate pentru interesele lui Hristos, le poate exercita și împlini.
Când apostolul Pavel a venit la Corint, ei l-au găzduit în casa lor și au lucrat împreună la facerea corturilor, timp de optsprezece luni. În acest fel i-a fost pregătită o casă devotatului apostol, care „pribegea fără casă” (1 Corinteni 4.11), în timpul lucrării lui pentru Domnul; iar ei, în schimb, au fost fără îndoială îmbogățiți spiritual de marele învățător al neamurilor, poate chiar prin el au fost mântuiți. Din puținele mențiuni pe care apostolul le face cu privire la acest cuplu, chiar la sfârșitul alergării sale pe acest pământ, putem vedea cât de dragi i-au fost și cât de mult a prețuit el bunătatea lor.
Mai târziu vedem această familie evlavioasă mutându-se cu apostolul la Efes, iar curând după acest lucru, elocventul și înflăcăratul Apolo a venit în cetatea lor și le-a vorbit în sinagogă lucruri privitoare la Hristos. Observând limitele cunoașterii lui despre mântuirea lui Dumnezeu în Hristos, Acuila și Priscila, cu tact și politețe, l-au invitat în casa lor și, în evlavioasa atmosferă a acelui cămin creștin, el a învățat de la ei calea lui Dumnezeu mai în amănunt, așa cum este ea revelată în creștinism.
Prin faptul că și-au deschis casa față de slujitorii Domnului și au manifestat ospitalitate, ei au învățat adevărurile minunate ale creștinismului de la Pavel și au avut privilegiul să fie folosiți de Dumnezeu în mod particular, pentru a le încredința mai departe lui Apolo, spre binecuvântarea acestuia, dar și spre binecuvântarea tuturor acelora care au beneficiat de slujba lui, pentru că, după această profitabilă și instructivă ședere în casa lor, Apolo a mers la frații din Ahaia și i-a ajutat foarte mult. Așa sunt binecuvântările rezultate din faptul că cineva are casa deschisă pentru Domnul și pentru interesele Lui.
R. K. Campbell
Și acum, Stăpâne Doamne, Tu ești Dumnezeu și cuvintele Tale sunt adevăr.
2 Samuel 7.28
Să profităm de promisiunile lui Dumnezeu
De ani de zile, un bătrân indian umbla din loc în loc pentru a-și cerși pâinea zilnică. Într-o zi, pe jumătate înfometat, a ajuns într-un sat și a înghițit în grabă pâinea care i-a fost înmânată. Cineva l-a întrebat ce avea în punguța murdară, care îi atârna de o panglică colorată la gât. Bătrânul a spus că ar fi un farmec, care i-a fost dat în urmă cu mulți ani, după ce s-a întors din război. A scos o hârtie împăturită și a întins-o celui care l-a întrebat.
Hârtia respectivă era un document oficial de eliberare primit din partea Armatei Federale Americane, semnat de însuși generalul George Washington. Documentul respectiv îi garanta indianului o pensie pe viață. Dacă sărmanul om ar fi profitat de această pensie, ar fi dus de multă vreme o viață mai bună, în loc să îndure atâta foame și să stea fără adăpost.
Mulți oameni sunt ca acest indian. În Biblie, ei au promisiunile lui Dumnezeu și totuși mor de foame.
Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul veșnic și toate promisiunile Sale sunt autentice. Omul trebuie să primească ceea ce Dumnezeu îi oferă: iertarea păcatelor, pacea cu Dumnezeu, viața veșnică și gloria eternă cu El în ceruri! Cum putem primi toate acestea? Venind la Dumnezeu, recunoscând sincer că nu am trăit o viață conform voii Sale și mărturisind înaintea Lui faptele greșite de care suntem conștienți. Apoi, prin credință, putem ști că Dumnezeu ne-a iertat vinovăția, pentru că Fiul Său Isus Hristos a murit pe cruce pentru aceasta.
Citirea Bibliei: Judecători 5.12-31 · 2 Corinteni 5.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU FACE COMPROMISURI CU PRIVIRE LA SCRIPTURĂ! | Fundația S.E.E.R. România
„Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)
Noi trebuie să susținem cu tărie și să proclamăm adevărurile Scripturii. Care sunt adevărurile fundamentale pe care este clădită Biserica lui Isus Hristos?
Caracterul infailibil al Bibliei; nașterea lui Hristos din fecioara Maria; viața Sa neatinsă de păcat, moartea Sa ispășitoare; învierea Sa în trup și lucrarea Sa de mijlocire pentru noi; nevoia noastră de a fi mântuiți, botezați și umpluți de Duhul Sfânt; porunca de a duce Evanghelia până la marginile pământului; proclamarea revenirii iminente a Domnului Isus Hristos, ca să domnească și să stăpânească. Aceste adevăruri nu se pot negocia!
Poate că te întrebi: „Dar nu vom fi percepuți ca fiind înguști la minte?” Tot ce se poate, dar și legea gravitației este limitată! Și legile matematicii de asemenea. Dar ce spui de apostolul Pavel? A fost și el îngust la minte, când a scris (Galateni 1:8): „Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”? Cancerul începe cu o celulă neidentificată, dar care poate ajunge să distrugă tot trupul. De aceea, apostolul Iuda scrie: „vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.” (Iuda 3-4). Să reținem cuvintele: „credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.”
Metodele de proclamare a Evangheliei se pot schimba, însă mesajul nostru nu trebuie să se schimbe niciodată. Noi nu trebuie să facem compromisuri cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Amin?
de Jean Koechlin
Coloseni 3:1825; 4:1-6
Capitolul 3.10,11 ştergea toate diferenţele dintre creaturile lui Dumnezeu, pentru a nu menţine decât distincţia fundamentală dintre omul cel vechi şi omul cel nou (comp. cu Galateni 3.27,28). Aici însă creştinul, în care coexistă cele două firi, este examinat în relaţiile sale cu alţii şi în acelaşi timp cu Dumnezeu. Spre deosebire de restul epistolei, unde avem de-a face cu Hristos („Viaţa noastră”), aici El este numit Domnul, pentru a sublinia drepturile Sale şi autoritatea Sa. Copii, femei, soţi, slujbaşi sau stăpâni, fiecare, la locul său şi în felul său, slujeşte „Domnului Hristos”. Iar „faţă de cei de afară” (v. 5), care trebuie să fie atitudinea noastră? În primul rând o umblare înţeleaptă, ilustrând adevărul! Apoi un limbaj plin de har şi de fermitate, potrivit situaţiei şi stării fiecăruia! De asemenea, rugăciuni (v. 3)! Pavel le solicită pentru el însuşi. Şi remarcăm că nu uşa închisorii doreşte el să o vadă deschisă, ci uşa evangheliei.
Aceste versete corespund celor din Efeseni 5.22 ~ 6.9. „În aceste două pasaje este foarte frumos de văzut în ce fel doctrina divină pătrunde în toate detaliile vieţii şi răspândeşte parfumul perfecţiunii sale peste toate relaţiile.”
Mana Zilnica 