3 Septembrie 2023
Și acum glorifică-Mă Tu, Tată, la Tine Însuți cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea.
Ioan 17.5
Aici, Domnul Isus, ca Om, Se roagă pentru aceeași slavă pe care, ca Fiu veșnic, a deținut-o mai înainte de veșnicii. El nu a pierdut această slavă. Da, este adevărat ceea ce ne spune Filipeni 2, că El S-a făcut pe Sine Însuși fără reputație sau că, literal, S-a golit pe Sine. El a renunțat la slava Sa exterioară. El, Cel care era Dumnezeu veșnic, a venit ca Om aici pe pământ, un om ca noi, dar fără păcat (vedeți Evrei 4.15). De aceea nu se putea vedea slava Sa exterioară. El nu S-a născut într-un palat, nu s-a găsit pentru el nici măcar un loc în casa de poposire. Nu a avut o cunună strălucitoare pe cap, așa cum se vede uneori pe unele picturi. Nu, în exterior a fost un simplu om. Când iudeii vorbeau cu El, spuneau: „Nu ai nici cincizeci de ani” – iar Domnul avea aproximativ treizeci de ani! Ei Îl vedeau mult mai în vârstă decât era. Din aceasta se înțelege că El nu avea o înfățișare exterioară deosebită.
Aceasta însă nu a schimbat cu nimic realitatea că El era Dumnezeu veșnic și că nu putea să înceteze niciodată să fie Dumnezeu. Poate Dumnezeu să înceteze să mai fie Dumnezeu? Poate Dumnezeu să înceteze să aibă putere dumnezeiască? Și putea oare Domnul să înceteze a mai avea slava morală a lui Dumnezeu? Imposibil! Atunci când a fost pe pământ, El era „singurul Fiu care este în sânul Tatălui” (nu «care era»), potrivit cu Ioan 1.18. Când vorbește cu Nicodim – în noaptea aceea El era în Ierusalim – El îi spune despre „Fiul Omului, care este în cer” (nu «care a fost în cer»), așa cum citim în Ioan 3.13. În aceleași momente, pe când vorbea cu Nicodim în Ierusalim, El era în cer și putea să-i spună lui Nicodim ce vedea și auzea, în acele momente, în cer. El nu a făcut aceasta, dar îi spune că o poate face: „Noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut”. El era Dumnezeu veșnic. În Evrei 1 ni se spune că El susține toate lucrurile. Și atunci când era Om pe pământ, și atunci când era un Copil în leagăn, și atunci când a murit pe cruce pentru păcatele noastre, El susținea universul, toate lucrurile, prin cuvântul puterii Sale.
H. L. Heijkoop
Hristos … S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora.
Evrei 9.28
Lucrarea desăvârșită a Domnului Isus
Isus Hristos a murit pe cruce la Golgota. Acolo, El a ispășit păcatele tuturor celor care și le mărturisesc înaintea Sa și cred în El ca Mântuitor al lor. Această lucrare de mântuire s-a făcut o dată pentru totdeauna și nu trebuie să fie repetată. Ea a împlinit toate cerințele sfinte ale lui Dumnezeu și este suficientă pentru credință. Numai pe baza ei putem sta înaintea lui Dumnezeu.
Domnul Isus a știut dinainte că trebuie să împlinească această lucrare de mântuire. Deja cu o seară înainte de moartea Sa pe cruce, El Se rugase Tatălui Său: „Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17.4).
Acum lucrarea este împlinită și nu mai trebuie adăugat nimic la ea. Lucrarea de mântuire este unică. De aceea, Isus Hristos a putut spune: „S-a sfârșit!”. Oricine crede cuvintele Sale poate ști că, pe baza lucrării desăvârșite, îi sunt iertate toate păcatele.
Prin moartea Sa pe cruce, Fiul L-a proslăvit pe Tatăl, dezvăluind minunatele Sale trăsături de caracter: dragostea Sa infinită, sfințenia Sa, harul Său nemărginit și îndurarea Sa. Dumnezeu a fost descoperit pe deplin prin lucrarea de mântuire a Fiului Său. Nu L-am fi putut cunoaște pe Dumnezeu Tatăl, dacă nu ni L-ar fi arătat Fiul prin Persoana și prin lucrarea Sa.
Toată adorarea să o aducem și astăzi Fiului și Tatălui!
Citirea Bibliei: Judecători 4.17-5.11 · 2 Corinteni 4.7-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AI INIMA ZDROBITĂ? | Fundația S.E.E.R. România
„Domnul… tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:2-3)
Dacă ești implicat într-o relație sau o situație abuzivă, iată ce-ar trebui să faci:
1) Pune capăt relației, dacă trebuie. Nu este de datoria ta să schimbi cealaltă persoană. Și nu este un eșec pentru tine dacă ea nu se schimbă, atunci când este confruntată cu dragostea și adevărul lui Dumnezeu. Iată o promisiune din Scriptură în care te poți încrede: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme! Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6).
2) Cere ajutor. Înțeleptul Solomon a lăsat scris: „Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” (Eclesiastul 4:12). Dacă ai nevoie de un grup de sprijin în rugăciune sau de un mediator care să intervină, treci la fapte chiar acum, nu mai sta pe gânduri! 3) Roagă-te pentru cealaltă persoană. Sfânta Scriptură așa ne învață: „Faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:27-28). Un studiu referitor la abuz a arătat că aproximativ 35% dintre făptași au fost ei înșiși victime ale abuzului. De multe ori, ei reacționează ca urmare a rănilor nevindecate și a problemelor nerezolvate. Și chiar dacă lucrul acesta nu reprezintă nicidecum o scuză pentru ei, măcar putem înțelege de ce se comportă așa și știm cum să ne rugăm pentru ei. Știm că Satan se folosește de lucruri precum alcoolul, drogurile, mânia, pornografia și altele asemenea ca să distrugă relațiile.
Așadar, roagă-te pentru toți aceia care încearcă să abuzeze de tine – ca să devină persoanele dorite de Dumnezeu. Răspunde Dumnezeu la rugăciunea de mijlocire a copiilor Săi? Sigur! Biblia spune (Psalmul 91:15): „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.”
de Jean Koechlin
Coloseni 3:8-17
Ceea ce a dezbrăcat omul cel vechi se compune din triste zdrenţe, desemnate în versetele 8 şi 9: mânie, răutate, defăimare. Să ne fie ruşine să ne înfăţişăm astfel! Să îmbrăcăm mai degrabă veşmintele luminoase ale omului nou, căruia Hristos îi este Modelul desăvârşit (v. 10). Podoabele Sale sunt descrise: milă, smerenie, blândeţe, îndelungă‑răbdare, iertare Iar mai presus de toate, să ne acoperim cu dragostea, care este însăşi natura Sa, pentru că dragostea ne va face recunoscuţi ca ucenici ai lui Isus (Ioan 13.35).
Starea noastră lăuntrică nu este de mai mică importanţă. În noi trebuie să locuiască: Hristos care este totul (v. 11b), pacea Sa (v. 15), Cuvântul Său (v. 16). Doar a avea Biblia acasă sau chiar la căpătâi nu ne va face nici cel mai mic bine. Bucatele cele mai tonice nu ne hrănesc câtă vreme rămân în farfurie. Cuvântul trebuie să locuiască în noi din belşug (Romani 10.8). Un alt mijloc la care încă nu ne gândim, pentru a fi învăţaţi şi îndemnaţi, sunt cântările cântate lui Dumnezeu de inimile noastre (Psalmul 119.54). Să nu-L privăm de acestea nici pe El, nici pe noi. În fine, pentru fiecare dintre cuvintele sau faptele noastre, o dublă întrebare va servi ca piatră de încercare. Pot eu spune sau face aceasta în Numele Domnului Isus? Pot eu să-I aduc mulţumiri pentru aceasta lui Dumnezeu Tatăl?
Mana Zilnica 