2 Septembrie 2023
Și în același fel și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui, dar Duhul Însuși mijlocește cu suspine de nespus.
Romani 8.26
Ce har minunat! Mai devreme în capitol ni se spune că Duhul locuiește în noi, ne călăuzește și mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu (versetul 16); aici ni se spune că El coboară până la a Se face una cu cel credincios în starea sa prezentă. Suntem oameni din carne și sânge, slabi, cu vedere scurtă, ușor de influențat de lucrurile care acționează asupra noastră din interior sau din exterior, poate suntem fricoși și timizi din fire, obosim repede și apoi ajungem la fel de repede descurajați. Dar, în timp ce mergem astfel prin lume și ne amintim cu dragoste de cei care experimentează aceleași lucruri ca și noi, trebuie să ne bucurăm pe de o parte de compasiunea profundă a Marelui nostru Preot înălțat, care odinioară a fost ispitit în toate asemenea nouă, în afară de păcat, și pe de altă parte de nobilul Oaspete divin, pe care Îl avem în noi și care mijlocește pentru noi întotdeauna cu suspine negrăite.
În lucrurile legate de această creație, în încercări, boli, greutăți pe care le întâmpinăm și noi și frații noștri în drumul prin această lume, chiar și în privința stării de lucruri din jurul nostru nu știm adesea să cerem așa cum ar trebui. Nu știm niciun remediu pentru ele, nici voia sau planul lui Dumnezeu cu privire la aceste lucruri. De aceea putem doar să suspinăm, dar Duhul, care lucrează El Însuși în noi aceste suspine, Se unește cu noi în suspine care nu pot fi exprimate în cuvinte, iar Dumnezeul și Tatăl nostru de sus, care ne vede și ne aude, „știe care este gândirea Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți potrivit cu voia lui Dumnezeu” (versetul 27). Ce har să putem fi siguri că Dumnezeul „care cercetează inimile” – o adăugire foarte importantă! – descoperă în suspinele noastre gândirea Duhului. Pentru că atunci când inimile noastre sunt sincere înaintea lui Dumnezeu, atunci Duhul este Cel care dă glas sentimentelor noastre ca oameni, care încă aparținem acestei creații care suspină și luăm parte la suferințele ei, iar Dumnezeu Îl înțelege.
R. Brockhaus
Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu … Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.
Romani 12.19,21
Răutate biruită (2)
După ce s-au sfătuit cu privire la ce spune Biblia pentru un astfel de caz, au ajuns la un rezultat fericit, exprimat astfel de unul dintre credincioși: „Dacă nu facem decât ceea ce este drept, suntem doar niște sărmani credincioși. Noi trebuie să facem mai mult decât ceea ce este drept”. Cultivatorul de orez a fost impresionat de acele cuvinte, a meditat asupra lor, iar a doua zi a mers la ogoare și toată dimineața a pompat apă în cele două ogoare ale vecinului său. Apoi, la amiază, când ogoarele vecinului au fost pline cu apă, a pompat apă și în ogorul său. Și, începând din acea zi, vecinul nu a mai deschis stăvilarul.
Vecinul a fost uimit de această faptă și a început să-și pună întrebări cu privire la comportamentul acelui bărbat, care era un creștin adevărat.
Natura noastră veche, în care locuiește răzbunarea, trebuie înfrânată. Prin propriile noastre puteri nu putem face nimic. Avem nevoie de o natură nouă, dăruită de Dumnezeu prin pocăință și prin credință. Natura noastră veche, pe care am moștenit-o de la Adam și Eva, se prezintă deseori sub o aparență frumoasă. Mulți oameni gândesc că prin educație putem să fim plăcuți înaintea lui Dumnezeu. Biblia ne arată însă că mântuirea nu se obține prin îmbunătățire, ci printr-o naștere din nou. Viața cea nouă o obținem prin recunoașterea stării noastre păcătoase și prin încrederea în Mântuitorul care ne dăruiește o natură nouă, capabilă să biruiască răul prin bine.
Citirea Bibliei: Judecători 4.1-16 · 2 Corinteni 4.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU POȚI ÎNVINGE ORICE URIAȘ! | Fundația S.E.E.R. România
„Biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:47)
Pentru a învinge uriași precum dependența, ura, teama, pofta, mândria, invidia sau mânia, e bine să asimilezi și să pui în practică și următoarele trei versete din Scriptură:
1) „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13). Goliat a fost un bebeluș, dar a crescut și a devenit un uriaș. Uriașii din viața noastră sunt adesea mici păcate, pe care le trecem cu vederea și în care ne complacem, până când câștigă teren în viața noastră și încep să ne tortureze. Deci, continuând să spui „nu” unor porniri mărunte, vei căpăta puterea de a spune „nu” și unor impulsuri sau presiuni mai mari.
2) „Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului.” (1 Samuel 17:48). David l-a confruntat pe Goliat fără ocolișuri. Tu trebuie să scoți uriașul tău la lumină, nu să-l lași să-și facă cuib în viața ta. Stabilește limite! Dacă este necesar, găsește o persoană căreia să-i dai socoteală, care să te poată întări și încuraja. Ferește-te de tovărășiile nepotrivite! Și mai presus de toate, nu-L privi pe Dumnezeu prin prisma problemei tale, ci examinează-ți problema ta în lumina lui Dumnezeu!
3) „Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” În orice luptă pe care o ai de dus, nu ești singur. Dumnezeu vrea să te ajute să învingi vechile obiceiuri și să deprinzi noi comportamente. Voia Sa pentru tine este „să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o.” (Efeseni 4:1). Când te pocăiești de păcatele tale, acest lucru presupune o schimbare radicală: trebuie să faci stânga-mprejur și să iei hotărârea de a umbla cu Dumnezeu! Și El îți va da puterea să învingi uriașul cu care te confrunți. Dumnezeu nu a pierdut nicio bătălie până acum! Iar dacă-L inviți să-ți stea alături, și tu vei câștiga!
de Jean Koechlin
Coloseni 2:20-23; 3:1-7
Ceea ce trebuie să facem sau ceea ce nu trebuie să facem decurge din ceea ce suntem. Poziţia noastră dublă urmează să fie precizată (v. 12, 13).
1. Noi suntem morţi împreună cu Hristos (v. 20), morţi faţă de cunoştinţele elementare ale lumii; nu mai putem lua ca regulă de viaţă principiile care guvernează lumea, cu pretenţiile ei morale sau religioase şi cu aprecierile ei, deseori false, despre bine şi despre rău.
2. Noi suntem „înviaţi împreună cu Hristos” (cap. 3.1). Fiind oameni de sus, să ne gândim la cele de sus, aplicând principiile de sus în împrejurările noastre cele mai obişnuite.
„Aţi murit”, confirmă versetul 3, iar viaţa nouă, nepieritoare, pe care o aveţi în prezent, este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. „De aceea lumea nu ne cunoaşte” ~ adică nu ne poate înţelege ~ „pentru că nu L-a cunoscut pe El” (1 Ioan 3.1). Dar când Hristos Se va arăta, atunci toţi vor şti care era secretul nostru.
Deşi viaţa noastră este în cer, ne rămân pe pământ „mădulare” morale periculoase, altfel spus, poftele noastre. Să dăm morţii toate aceste manifestări vinovate ale omului vechi. Din pricina lor „vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării”. Din pricina lor, de asemenea, această mânie a căzut asupra Înlocuitorului nostru perfect.
Mana Zilnica 