1 Septembrie 2023
Isus i-a spus: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”.
Ioan 11.40
În răspunsul Domnului către Marta avem unele dintre cele mai binecuvântate cuvinte auzite vreodată de urechea omului: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”. Ce adâncime, ce putere divină, ce prospețime și ce mângâiere există în aceste cuvinte! Ele ne prezintă principiul esențial al vieții divine. Doar ochiul credinței poate vedea gloria lui Dumnezeu. Necredința vede doar dificultăți, întuneric și moarte. Credința privește deasupra acestor lucruri și se bucură de razele binecuvântate ale gloriei divine.
Sărmana Marta nu vedea decât un trup omenesc în descompunere, din cauză că era sub un nor întunecos al necredinței și al deprimării. Dacă ar fi fost însuflețită de o credință simplă, ar fi mers la mormânt în compania Domnului, care este învierea și viața, fiind sigură că, în loc de moarte și de putrezire, avea să vadă gloria lui Dumnezeu.
Acesta este un principiu important, pe care trebuie să-l înțelegem. Este cu totul imposibil pentru limbajul omenesc să-i exprime pe deplin valoarea și importanța. Credința nu privește niciodată la dificultăți, nici la lucrurile care se văd, ci la lucrurile care nu se văd. Ea stăruie ca văzându-L pe Cel care este nevăzut și se apucă strâns de Dumnezeul viu, se sprijină pe brațul Lui, se folosește de puterea Lui, se bucură de bogățiile Lui, umblă în lumina feței Sale binecuvântate și vede gloria Sa strălucind peste cele mai întunecate scene ale vieții omenești.
C. H. Mackintosh
Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.
Romani 12.17,18
Răutate biruită (1)
Un chinez, cultivator de orez, a învățat o mare lecție.
El își avea ogorul undeva la mijlocul unui deal, iar puțin mai jos, la poalele dealului, curgea un râu. Pentru a-și cultiva orezul, fermierul folosea o pompă manuală, cu ajutorul căreia pompa apă din acel râu și își iriga astfel ogorul. A făcut lucrul acesta ani de zile.
Într-o vară însă, pe când era în toiul lucrărilor de irigare, venind dimineața la ogorul său, a observat că vecinul său, proprietarul celor două ogoare de la poalele dealului, venise în timpul nopții și deschisese stăvilarul, permițând apei să se scurgă din ogorul său pe cele două ogoare ale lui. Astfel, ogorul său era uscat, pe când ogoarele vecinului erau pline cu apă.
Nu a știut ce să facă. A acceptat situația, iar a doua zi și-a irigat din nou ogorul. S-a întâmplat însă același lucru. Vecinul a deschis stăvilarul și a furat apa. S-a întâmplat așa de trei ori.
În cele din urmă, cultivatorul de orez, care era om credincios, s-a dus la alți credincioși și le-a spus: „Ce să fac? Am încercat să fiu răbdător. Am încercat să procedez corect. Acum, cu siguranță, nu voi obține nicio recoltă. Răutatea vecinului este cunoscută de toți”. Credincioșii s-au rugat lui Dumnezeu pentru acea situație nefericită din viața fratelui lor de credință.
Citirea Bibliei: Judecători 3.12-31 · 2 Corinteni 3.7-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
REAPRINDE-ȚI DRAGOSTEA PENTRU HRISTOS! | Fundația S.E.E.R. România
„Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apocalipsa 2:4)
În scrisoarea adresată prin apostolul Ioan, Domnul Isus a spus bisericii din Efes să facă trei lucruri:
1) „Adu-ți aminte!” „Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut…” (Apocalipsa 2:5). În loc să te concentrezi asupra gropii în care ai căzut, gândește-te la înălțimea pe care ai experimentat-o la începutul credinței tale. Nu te gândi la perioadele cele mai rele, ci la cele mai bune. Adu-ți aminte de vremea când timpul petrecut în rugăciune și în Scriptură era cel mai important moment al zilei, pentru tine. Ce făceai atunci, și nu mai faci acum?!
2) „Pocăiește-te!” Acest cuvânt te îndeamnă să-ți schimbi mintea, direcția și faptele. Nu vei putea rezolva o problemă cu aceeași gândire și același comportament care au cauzat-o; este nevoie de o gândire nouă și de fapte noi. Când fiul risipitor a ajuns în cocina porcilor, și-a dat seama că mai jos de atât nu se putea. Atunci a spus: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta…” (Luca 15:18). Și tatăl său l-a iertat și l-a restaurat. Cum se încheie povestea lui? Și-a schimbat haina de rob cu cea de fiu și a ocupat locul de drept la masa familiei. La fel se poate întâmpla și cu tine!
3) „Întoarce-te!” „Întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:5). Fă o listă a lucrurilor pe care le făceai când relația ta cu Domnul era minunată, apoi – prin rugăciune – ia-ți angajamentul că le vei face din nou în fiecare zi! Și nu aștepta până când îți revine cheful să le faci, ci fă-le înainte… până când bucuria dragostei dintâi se va reaprinde! Te îndoiești că Dumnezeu va fi plin de har față de tine? Ia aminte la următorul verset: „Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv… bogat în bunătate.” (Neemia 9:17).
Așadar, reaprinde-ți dragostea pentru Hristos!
de Jean Koechlin
Coloseni 2:6-19
Preocuparea cu gloriile Domnului Isus este mijlocul de a fi zidiţi şi înrădăcinaţi în El (v. 7). Rădăcinile unui arbore îi asigură deopotrivă hrana şi stabilitatea (Proverbe 12.3).
Creştinul, dacă nu este întărit în credinţă (cap. 1.23), riscă să fie antrenat de „orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4.14; comp. cu Matei 13.21). Şi tocmai asemenea vânturi periculoase băteau la Colose: filosofia (v. 8), tradiţia, închinarea la îngeri (v. 18), rânduieli religioase (v. 22), ~ tot ceea ce versetul 8 numeşte „amăgire deşartă”.
Cu o nu mai mică imaginaţie, astăzi sunt inventate şi răspândite doctrine şi teze. Să ne ferim să ne plecăm urechea la vreo învăţătură care se depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu! Vrăjmaşul sufletelor noastre, prin agenţii pe care-i foloseşte, voia să ne înşele (v. 4), să ne transforme în prada sa (v. 8), să ne facă în mod fraudulos să pierdem premiul alergării (v. 18). Lupta cea mare însă a fost purtată şi câştigată de Altul. Crucea, locul unde Satan pentru o clipă s–a crezut triumfător, a marcat înfrângerea lui totală şi în public (v. 15), el însuşi fiind dezbrăcat de armura în care se încrezuse şi de bunurile lui (citiţi Luca 11.21,22). Să nu ne lăsăm răpiţi, sau mai degrabă să nu–I răpim noi Domnului ceea ce Îi aparţine, orice–ar fi!
Mana Zilnica 