Mana Zilnica

30 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Însuși Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Romani 8.16

Una dintre cele mai folosite arme ale vrăjmașului sufletelor noastre este îndoiala. Diavolul este suficient de îndrăzneț să-i acuze pe cei credincioși în prezența lui Dumnezeu, de aceea el cu siguranță că-i va acuza și în conștiințele lor. Din acest motiv este important să fim bine întemeiați în adevărul pe care Biblia ni-l revelează. Păcatele noastre au fost iertate pentru totdeauna prin lucrarea de la cruce a Mântuitorului nostru. De asemenea, slăbiciunile noastre sunt întâmpinate în mod continuu de lucrarea Lui din cer, ca Mare Preot. Totuși, cel care este nesigur cu privire la valoarea acestei lucrări spune adesea: «Sper că sunt și eu un copil al lui Dumnezeu».

Această nesiguranță nu este potrivită. Ea este rezultatul propriei noastre analize a situației. Așa cum știm, Hristos a murit și a înviat, iar Dumnezeu declară că-l îndreptățește pe cel păcătos pe baza credinței. Orice laudă cu propria noastră îndreptățire este exclusă – am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu și ne putem lăuda în speranța pe care El a așezat-o înaintea noastră (Romani 5.1,2).

Un aspect al lucrării Duhului lui Dumnezeu este acela de a confirma aceste adevăruri în sufletul oricărui credincios adevărat: „Însuși Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Nu este o îngâmfare să spui că știi că ești mântuit. Îl onorăm pe Dumnezeu atunci când ne bazăm pe promisiunile Lui și arătăm respect față de Duhul Sfânt atunci când credem mesajul pe care El ni-l declară.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; … judecă gândurile și intențiile inimii.

Evrei 4.12

Conștiințe trezite

În secolul al XIX-lea, câțiva oameni credincioși au trimis pliante cu conținut evanghelistic unor oameni distinși dintr-un oraș american. Unul dintre pliante purta titlul: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeu!”.

Acest pliant a ajuns la un bărbat cunoscut pentru viața lui ușuratică. Când a primit plicul cu pliantul, bărbatul se afla la biroul său. „Ce este aceasta?”, a strigat el când a deschis plicul. „Cine a îndrăznit să-mi trimită această scriere?” Supărat pe expeditorul necunoscut, s-a ridicat pentru a arunca plicul în foc. Dar în clipa aceea i-a venit ideea să trimită plicul unui prieten, pentru a vedea ce gândește și el despre o astfel de „glumă”. Acela a primit plicul cu o înjurătură la adresa creștinilor. În primul moment a vrut să rupă pliantul, dar ochii săi s-au oprit asupra cuvintelor: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeu!”. Din curiozitate a început să citească. După ce a citit pliantul, nu a mai dorit să-l rupă. Conștiința lui a fost trezită, o săgeată a lui Dumnezeu a atins sufletul său. Nu după mult timp a fost convins că este un păcătos și a căutat iertare la Mântuitorul. Apoi s-a gândit la prietenii săi atei. Pliantul a plecat spre un alt om. Și acolo chemarea lui Dumnezeu și-a atins ținta.

Dacă pliantul ar ajunge la tine, ce vei face? Sunt două posibilități: ori să primești mesajul, ori să-l refuzi. Înțelept este să accepți chemarea lui Dumnezeu, pentru binele tău veșnic!

Citirea Bibliei: Judecători 21.1-25 · Psalmul 77.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU, CE VEZI? (1&2) | Fundația S.E.E.R. România

„Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri… Aşa va fi sămânţa ta.” (Geneza 15:5)

„Iată, voi face ceva nou… Să nu-l cunoaşteţi voi oare?…” (Isaia 43:19)

Viziunea este capacitatea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu de a vedea invizibilul. Fără ea, Biblia ne spune că dacă „nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18) Când Dumnezeu i-a zis lui Avraam că va fi tatăl multor neamuri, el și Sara erau bătrâni și fără copii. Din punct de vedere fizic, părea imposibil. Așa că Dumnezeu „l-a dus afară și i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Nu a fost destul să audă ce a spus Dumnezeu, Avraam trebuia să vadă cu ochii minții. Deși promisiunea a rămas neîmplinită timp de 20 de ani, în fiecare seară când Avraam se uita spre cer, stelele îi aduceau aminte de credincioșia lui Dumnezeu. Woodrow Wilson, cel de-al 28-lea președinte al S.U.A. a spus: „Cel care nu are nicio viziune nu va împlini nicio năzuință înaltă și nici nu va întreprinde nimic măreț!” Pentru a da naștere la ceva, trebuie mai întâi să-l concepi și să-l vezi prin ochii credinței, și apoi să-i conturezi imaginea pe șevaletul minții tale. Domnul Isus a zis: „Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric.” (Matei 6:22-23). Se spune că uneori Michelangelo se uita la câte o bucată de marmură, pe care proprietarul o socotea lipsită de valoare, și spunea: „Pentru mine este neprețuită! Înăuntru stă închis un înger, și eu trebuie să-l eliberez!” Ceea ce vezi prin ochii credinței va schimba direcția în care o ia viața ta! Asemenea unui termostat, credința dictează cât de sus te ridici și cât de jos cazi. Și vestea bună este că indiferent cât de întunecate par lucrurile în exterior, astăzi Dumnezeu îți poate da o viziune proaspătă și un nou viitor!

În viața ta, se vor manifesta acele lucruri pe care le ai mereu înaintea ochilor tăi. Apostolul Pavel spunea: „Noi… avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16), iar creativitatea și viziunea vin la pachet. Se spune că un orb l-a întrebat pe Sfântul Anton: „Ce poate fi mai rău decât să-ți pierzi vederea?” Anton a răspuns: „Să-ți pierzi viziunea!” Și un autor respectat adaugă: „Poate nu experimentezi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru că viziunea ta trebuie îmbunătățită. S-ar putea să spui: „Am probleme, am datorii, nu am pe nimeni…” Nu lăsa ca această imagine să prindă rădăcini! Zugrăvește un alt tablou: încearcă să te vezi mai puternic și mai sănătos, înălțându-te tot mai mult, împlinindu-ți visele; lasă ca imaginea biruinței să preia controlul!” Înțelege miezul următoarelor adevăruri biblice: „Pot totul în Hristos” (Filipeni 4:13); „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul” (Psalmul 118:24); „noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37); „Dumnezeu… ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă…” (2 Corinteni 2:14); „Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta…” (Psalmul 5:12); „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” (Psalmul 23:6) În vremurile biblice, vinul era ținut în burdufuri de piele, dar pe măsură ce se învecheau, își pierdeau flexibilitatea. Vinul nou necesita întotdeauna burdufuri noi. Și la fel cum „nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi” (vezi Matei 9:17), Dumnezeu nu-ți poate da o viziune nouă până nu schimbi vechile imagini și atitudini pe care le duci cu tine în mintea ta. Dumnezeu spune: „Voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoaşteţi voi oare?” El este gata să facă ceva nou în viața ta astăzi, dacă ești gata să-ți schimbi vechea gândire!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Tit 1:1-16

Regăsim în Epistola către Tit subiectele care ne–au preocupat în 1 Timotei: rânduiala în adunări, învăţătura sănătoasă, opusă celei a falşilor învăţători, roadele acesteia în purtarea celor credincioşi. Pavel i-a dat lui Tit răspunderea de a alege şi de a rândui bătrâni (la plural) în fiecare adunare (Fapte 14.23). Suntem departe de principiul atâtor Biserici în care un singur om cumulează aceste funcţii şi, de regulă, ajunge să fie depăşit de ele şi să nu le poată îndeplini. Demnitate, seriozitate, ospitalitate, stăpânire de sine ~ astfel sunt trăsăturile morale indispensabile ale unui supraveghetor.

Nu este deloc măgulitor portretul cretanilor schiţat de propriul lor profet şi confirmat de apostol. Trăsăturile, mai mult sau mai puţin acuzate, ale omului firesc nu sunt şterse prin întoarcerea lui la Dumnezeu. Unul rămâne mai înclinat să poarte o minciună, altul spre lene sau spre mândrie. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să înveţe să-şi cunoască propriile tendinţe şi, cu ajutorul Domnului, să vegheze apoi să nu le permită să se manifeste. Aşadar nesupunerea! Cea a copiilor faţă de părinţii lor (sf. v. 6) riscă să se arate mai târziu faţă de învăţătura divină (v. 10). Şi Dumnezeu nu recunoaşte lucrările celui ce nu se supune autorităţii Cuvântului Său (sf. v. 16).

28 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus i-a spus: „L-ai și văzut, și Cel care vorbește cu tine, Acela este”.

Ioan 9.37

Domnul Isus i-a spus aceste cuvinte minunate omului care fusese născut orb și pe care îl vindecase. Este evident că acel om nu-L văzuse niciodată pe Domnul până acum, fiindcă fusese orb din naștere. Aceasta era prima dată când Îl întâlnea pe Domnul Isus după ce-și căpătase vederea. Totuși, Domnul îi spune: „L-ai și văzut”. Care este semnificația acestor cuvinte?

Felul în care această afirmație este făcută este important. „L-ai și văzut” implică faptul că, mai înainte de această întâlnire, omul vindecat Îl văzuse cumva pe Domnul, chiar dacă nu cu ochii fizici. Cum s-a întâmplat acest lucru?

Prin mărturia dată vecinilor, iudeilor și fariseilor, acest om a dovedit că putea vedea nu numai cu ochii naturali, ci și cu cei spirituali. El a văzut împotrivirea și ura oamenilor față de Cel care-l vindecase și a crescut în înțelegerea Persoanei Sale: „Un Om numit Isus” (versetul 11); „este un profet” (versetul 17); „Fiul lui Dumnezeu” (versetul 35). El a dat o mărturie din ce în ce mai clară cu privire la unicitatea Persoanei Domnului Isus în fața împotrivirii tot mai mari din partea celor din jurul său.

Cât de bine i se potrivesc acestui om cuvintele scrise de Petru: „Pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; și, crezând în El, deși acum nu-L vedeți, vă bucurați mult, cu bucurie de nespus și glorioasă” (1 Petru 1.8)! Iată un exemplu despre cum trebuie să ne folosim ochii credinței, noi toți cei care-L iubim pe Domnul Isus!

H. Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?”.

2 Samuel 7.18

Cine sunt eu?

Dacă faceți o drumeție la Guarda – un sat pitoresc din Elveția – veți da peste o pictură murală care spune: Da tuot quels chi passan chi est tü? Această întrebare în limba retoromană se traduce în limba română astfel: Dintre toți cei care trec pe aici – cine ești tu? Este o întrebare destul de personală. Cel care a scris-o pe fațada casei lui a fost curajos. Cu atât mai curajos este cel care își pune cu sinceritate această importantă întrebare. Cu cât o face mai repede, cu atât mai bine! La urma urmei, cu toții pășim pe drumul vieții. Însă cum vrem să ajungem la o anumită destinație, dacă nici măcar nu știm cine suntem?

Împăratul David și-a pus și el această întrebare – cu aproximativ 3.000 de ani în urmă. El s-a așezat în fața lui Dumnezeu, deoarece știa că numai Creatorul său îi putea da răspunsul corect. El era gata să se privească pe sine în lumina lui Dumnezeu. Apoi a trebuit să-și dea seama că se născuse ca om păcătos și că nu putea sta în fața lui Dumnezeu cu modul său de viață.

Dumnezeu nu doar ne arată cine suntem, ci El ne iartă, dacă venim cu pocăință înaintea Lui și credem în Fiul Său Isus Hristos. El ne dă o inimă nouă.

Dumnezeu are de asemenea un plan pentru viața noastră. El ne încredințează lucrări care dau sens vieții noastre. El ne călăuzește pe calea Sa pentru a ne duce la destinația cerească.

Citirea Bibliei: Judecători 19.1-30 · Psalmul 75.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂNĂTATEA UNUI GRUP MIC | Fundația S.E.E.R. România

„Toți împreună cu o inimă și cu o gură să slăviți pe Dumnezeu…” (Romani 15:16)

Nu toți oamenii sunt săraci din motive financiare; există o sărăcie spirituală de care suferi atunci când nu ai relații cu oamenii. Pastorul Allen White spunea: „Uneori este logic să-ți dorești ca grupul din care faci parte să rămână mic, însă trebuie să ții cont de următoarele motive:

1) „Noi prețuim părtășia”. Dar prea multă apropiere poate face ca grupul să rămână absorbit de propriile nevoi. Motto-ul grupului devine „doar noi și atât” sau „mergem în cer doar noi.” Ceea ce a fost cândva extraordinar, poate duce la ruperea grupului. Membrii grupului se mută, membrii nu-și mai sincronizează programul, grupul începe să intre în declin cam după doi ani, și este greu să recrutezi membri noi, deoarece prea multe lucruri s-au întâmplat.

2) „Străinii ne pot scoate din ritm.” Oamenii încep să se simtă în largul lor în tipare familiare. Se așază în același loc și fac aceleași glume, dar zona de confort poate deveni rapid o rutină. Persoanele noi „nu pricep” glumele, nu cunosc rutina, și ce e mai rău, ți-au ocupat scaunul!

3) „Confidențialitatea este obligatorie.” De ce? Pentru că „gura slobodă face să piară mari corăbii.” Când se alătură membri noi, revizuiește regulile de bază ale grupului. Conversația ar putea decurge în felul următor: „Pentru că ni s-au alăturat câteva persoane noi, să ne oprim puțin și să revizuim regulile grupului. Noi prețuim confidențialitatea, și tot ce spunem aici, rămâne în acest loc.” Dacă sunt de acord, poți merge mai departe.

4) „Dacă grupul devine prea mare, va trebui împărțit.” Mărimea ideală a unui grup este între 8 și 12 persoane. Atunci lucrurile merg bine. Dar cifrele nu sunt nici pe departe la fel de importante ca ceea ce se petrece în interiorul grupului. Când cifrele urcă, grija personală uneori scade.” În concluzie, gândul zilei: contribuie la sănătatea grupului din care faci parte!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Timotei 3:1-17

Sumbrul portret moral din versetele 2-5 seamănă cu cel din Romani 1.28-32, cu această diferenţă strânsă că aici nu sunt zugrăviţi păgâni, ci oameni care-şi zic creştini. Iar ceea ce îl agravează este că forma de evlavie, ipocrizia, acoperă aceste trăsături înspăimântătoare cu o spoială înşelătoare. „Dar tu”, întrerupe din nou apostolul (v. 10, 14; 4.5). De o parte sunt aceşti oameni imorali, „întotdeauna învăţând şi neputând veni niciodată la cunoştinţa adevărului” (v. 7); de cealaltă parte se află acest tânăr slujitor al lui Dumnezeu, hrănit încă din copilărie cu „sfintele scrieri”, sub influenţa unei mame şi a unei bunici evlavioase (cap. 1.5). Ce fericiţi sunt cei care, încă de la vârstă fragedă, au fost cititori perseverenţi ai Cuvântului lui Dumnezeu! Lor, şi nouă tuturor, se adresează acest îndemn: „rămâi în cele ce ai învăţat” (v. 14).

Versetul 16 stabileşte deplina inspiraţie a tuturor Scripturilor şi, în acelaşi timp, autoritatea lor pentru a învăţa, pentru a convinge, pentru a îndrepta şi pentru a instrui în dreptate. Cuvântul lui Dumnezeu îl hrăneşte şi îl formează pe omul lui Dumnezeu. Timotei era unul dintre aceştia, în pofida tinereţii lui (v. 17; 1 Timotei 6.11). Acest titlu de om al lui Dumnezeu este încă şi mai nobil decât cel de ostaş, de lucrător sau de rob al Domnului (cap. 2.3,15,24). Dumnezeu ne arată aici cum putem deveni astfel. De asemeni, El să ne ajute să dorim să devenim astfel!

27 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cu siguranță, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu și chinuit.

Isaia 53.4

Nu pentru Sine Însuși a suspinat și a plâns El, ci pentru ei. Ar fi îndepărtat orice durere din inimile lor și ar fi făcut-o cu cea mai mare bucurie, însă ei n-au vrut așa ceva; au fost orbi la binecuvântare, au îmbrățișat păcatul și L-au respins pe El. Pentru ei a plâns El. Aflat în mijlocul oamenilor, El a fost Omul durerilor, din cauză că oamenii iubeau păcatul, erau înșelați de diavolul și Îl urau pe Dumnezeu. Totuși, vrăjmășia lor nu a schimbat cu nimic dragostea Lui. Cât de mult i-a iubit El!

Până la cea din urmă clipă a lucrării Sale, El i-a slujit cu o îndurare neobosită. I-a vindecat pe cei bolnavi, I-a atins pe cei leproși cu o mână plină de compasiune și de putere, a redat vederea celor orbi și i-a eliberat pe mulți de stăpânirea cumplită a demonilor. Și să nu credem că acestea au fost doar fapte de putere, ca atunci când a creat lumile. Nu, ci El a simțit întreaga lor durere și nenorocire; în inima Sa plină de sensibilitate a purtat poverile lor; a suferit în mijlocul lor fiindcă ei sufereau; puterea a ieșit din El pentru a-i vindeca, iar duhul Său a fost apăsat de poverile pe care le-a luat de deasupra lor. În duhul Său a simțit toate aceste lucruri, fiindcă trupul Său sfânt și lipsit de păcat nu putea fi atins și nici întinat de boală.

Însă ei au crezut, atunci când au văzut suferința Lui, că Dumnezeu era împotriva Lui, că era pedepsit și lovit de Dumnezeu. De ce era El atât de sărac, dacă Se bucura de favoarea lui Dumnezeu? De ce trebuia să suspine și să plângă? Dacă Dumnezeu Își găsea plăcerea în El, nu trebuia să fie El popular printre farisei și preoți? Așa gândeau ei și, gândind astfel, își linișteau conștiințele în timp ce-L lepădau.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.

Filipeni 3.20

Cerul – locul fericirii depline

Ieri am văzut că cine crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare este salvat pentru cer. Deja pe pământ, acest om are parte de fericire. Deși situația vieții sale nu se schimbă, inima sa este fericită, pentru că are iertarea păcatelor sale. Cel care crede nu mai este singur, ci Îl are pe Domnul Isus alături ca ajutor puternic.

Fericirea celor credincioși își va atinge apogeul în cer. Acolo nu va mai exista niciun păcat. Acolo totul va fi perfect pentru totdeauna. Dacă pe pământ avem de îndurat anumite suferințe, știm că în cer nu ne va mai tulbura niciodată nimic. Acolo nu ne vom mai aminti de durere, de război, de ură și de moarte. Dimpotrivă! Căci „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21.4).

Nici corpurile noastre nu vor mai avea de luptat cu viruși, cu infecții, cu boli de inimă sau cu probleme respiratorii. În cer nu sunt clinici și închisori. Acolo nu mai este nevoie de medici, de polițiști, de gardieni și de antreprenori de pompe funebre. Nimeni dintre cei care sunt acum în Paradis nu va dori să se întoarcă pe pământ. În cer Îl vom vedea pe Domnul Isus în care ne-am pus acum și aici încrederea. Ce viitor măreț stă înaintea noastră!

Mai sus de zare e-o dimineață

Mai glorioasă, fără apus,

Sfârșită-i truda și-o altă viață

Am pe vecie cu-al meu Isus. —V. B. Brock

Citirea Bibliei: Judecători 18.1-31 · Psalmul 74.13-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMPOTRIVEȘTE-TE DIAVOLULUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci… împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii…” (Efeseni 6:12)

În cartea sa clasică „War on the Saints” (Război cu sfinții) autoarea Jessie Penn-Lewis scria: „Principala condiție ca duhurile rele să lucreze în ființa umană, pe lângă păcat, este pasivitatea.” De aceea apostolul Petru ne îndeamnă: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Ai văzut vreodată un leu înfometat devorându-și prada? Este imaginea care sugerează ce dorește Satan să facă cu tine. Și el se va folosi de orice, ca să reușească: plăceri, putere, presiuni, pasiuni, oameni, împrejurări…

De aceea, apostolul Pavel ne spune să fim vigilenți „ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11) Cum ne putem apăra? Cunoscutul scriitor creștin Neil T. Anderson spune: „Apărarea noastră împotriva atacurilor directe ale diavolului este să rostim cu voce tare adevărul lui Dumnezeu.” De ce să vorbim cu voce tare înaintea lui Satan? Pentru că Dumnezeu cunoaște gândurile și intențiile inimii tale; Satan însă, nu! (vezi Ieremia 17:9-10 și Psalmul 139:1, 23-24) Când ești în bătaia puștii lui Satan, amintește-ți versetul din Iacov 4:7: „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”

Așadar, urmează acești doi pași plini de putere: Primul, vorbește cu Dumnezeu înainte ca dușmanul să se pornească la luptă. „Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi” (Psalmul 50:15). Al doilea, vorbește cu dușmanul. Vorbește scurt și cu autoritate! „În Numele sfânt al Domnului Isus, îți poruncesc să pleci de la mine, acum! Pleacă și nu te mai întoarce!” Te va asculta? Păi, dacă te-ai supus lui Dumnezeu și te-ai împotrivit lui Satan, el nu va avea alternativă. Așadar, împotrivește-te diavolului!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Timotei 2:14-26

Când totul merge bine, astfel că lucrarea prosperă, lucrătorul n–are niciun motiv să se ruşineze înaintea oamenilor (vezi cap. 1.8,12,16b). Dimpotrivă însă, când mărturia este în ruină, ruşinea este un sentiment de care scăpăm cu greu. Dar ce contează dispreţul lumii, dacă suntem aprobaţi de Dumnezeu (v. 15; aprobat: încercat şi găsit bun)! Acest capitol ne trasează o linie de conduită care ne permite ca, în orice împrejurare, să fim siguri de această aprobare. „Acolo unde domină necredinţa şi corupţia, creştinul credincios se separă. În raporturile cu persoanele, se curăţeşte; cu poftele, fuge; cu binele, îl urmăreşte; cu credincioşii, îi caută, se alătură lor şi se închină împreună cu ei lui Dumnezeu.” (H.R.). În practică, versetele 19-22 i-au condus pe scumpii copii ai lui Dumnezeu să se retragă din diverse sisteme religioase ale creştinătăţii şi să se strângă în jurul Domnului pentru a-I aduce laudă.

Am auzit deja un „fugi” şi un „urmăreşte” în cea dintâi epistolă (cap. 6.11). Domnul să graveze acest verset 22 în inima tuturor tinerilor credincioşi. Totodată să nu uităm că, pe cât de fermi trebuie să fim în raport cu adevărul şi cu principiile care nu admit niciun compromis, pe atât de răbdători şi de blânzi trebuie să fim în raport cu persoanele (v. 24, 25; Efeseni 4.2).

26 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Într-una din zile, Elisei a trecut pe la Sunem, unde era o femeie cu vază; și ea a stăruit de el să mănânce pâine. Și a fost așa: ori de câte ori trecea el, se abătea pe acolo să mănânce pâine.

2 Împărați 4.8

Când profetul Elisei a trecut pe acolo, sunamita a insistat ca el să intre în casa ei și să mănânce pâine. Apoi ea a vorbit soțului ei să facă o cameră mică pentru profet și să o mobileze cu minimul necesar, ca el să aibă unde să găzduiască oricând urma să aibă drum pe acolo. Ei au făcut acest lucru, iar profetul, care a beneficiat de dragostea lor plină de ospitalitate, fiind foarte mișcat de grija pe care au avut-o față de el, a spus: „Iată, tu ai arătat pentru noi toată această grijă; ce este de făcut pentru tine?”.

Observați simplitatea camerei de musafiri și a ospitalității sunamitei. Ea conținea doar necesarul pentru odihna fizică, pentru comuniunea spirituală și pentru reîmprospătare. Un pat pentru odihnă, o masă pentru citit sau scris, un scaun pe care să stea și un sfeșnic pentru iluminat: aceasta era toată mobila din cameră. Nu este aceasta o încurajare pentru aceia care nu au foarte mari posibilități, ca și ei să practice ospitalitatea în același fel? Nu se manifestă adesea mândria vieții, căreia îi place să afișeze lucruri scumpe față de musafiri și să se compare cu alții? Și nu tocmai faptul că nu se pot ridica deasupra altora este motivul lipsei de ospitalitate?

Fie ca noi toți să învățăm din comportarea plină de simplitate a acestei femei cu vază din Sunem și să fim găsiți în „simplitatea față de Hristos” (2 Corinteni 11.3)! „Pentru că omul se uită la înfățișare, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16.7), de aceea, în ospitalitate contează bunătatea și iubirea din inimă, nu abundența și lucrurile scumpe pe care cineva poate sau nu să le pună la dispoziție. Acest lucru este subliniat prin cuvintele: „Fiți primitori de oaspeți unii față de alții, fără murmur”. Orice are cineva, fie puțin, fie mult, poate să împartă cu alții de bunăvoie. Duhul în care sunt făcute acele lucruri este mai important decât valoarea lor propriu-zisă.

Cuvintele Domnului din Matei 10.42 exprimă foarte clar acest adevăr: „Și oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din micuții aceștia, în numele unui ucenic, adevărat vă spun, nicidecum nu-și va pierde răsplata”. Aici ne este prezentată promisiunea sigură a răsplătirii pentru ospitalitatea arătată ca pentru Domnul, chiar și pentru dăruirea unui simplu pahar de apă.

R. K. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul dă îndurare și slavă. … Ferice de omul care se încrede în Tine!

Psalmul 84.11,12

Fericire?

Filozoful francez Jean-Jacques Rousseau a spus cândva: „Fericirea constă într-un frumușel cont bancar, într-o bucătăreasă bună și o digestie impecabilă”.

Dacă ar fi așa, atunci oamenii bogați ar trebui să fie cei mai fericiți oameni. Însă mulți oameni înstăriți și renumiți nu știu ce să mai facă cu viața lor și recurg la droguri. Mulți oameni sunt perfect sănătoși și totuși sunt nefericiți. Cota mare de divorț ne arată că nici relațiile nu ne fac fericiți.

Fericirea vieții nu depinde nici de bogăție, nici de sănătate, nici de iubire. Fiecare om se confruntă cu îngrijorări și probleme. Pe pământ nu vom găsi o fericire definitivă, statornică. Dar o putem găsi la Dumnezeu, pentru că El are viața noastră în mâna Sa.

Dumnezeu dorește să ne facă fericiți. El însă cunoaște și care este problema pentru care oamenii nu sunt fericiți. Pentru a rezolva această problemă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, pe pământ. Isus a devenit Om, dar fără păcat și a plătit cu moartea la cruce pentru vina pe care noi, oamenii, am acumulat-o înaintea lui Dumnezeu prin viața noastră păcătoasă. „Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

Cine își recunoaște vina și crede în Domnul Isus și în lucrarea Sa de răscumpărare este mântuit și primește în dar gloria veșnică în cer. Mâine vom vedea ce reprezintă această glorie.

Citirea Bibliei: Judecători 17.1-13 · Psalmul 74.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ RĂZBUNAREA ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu…” (Romani 12:19)

Când cineva te-a rănit sau te-a trădat, este aproape imposibil să reziști pornirii de a te răzbuna, mai ales dacă ai ocazia să rezolvi acea problemă odată pentru totdeauna, iar prietenii te sfătuiesc s-o fructifici și-ți spun: „Așa e corect!” Înainte de-a lua o asemenea decizie, gândește-te la istoria din 1 Samuel 24. Regele Saul, muncit de gelozie, profita de fiecare ocazie pentru a-l amenința și persecuta pe David, succesorul rânduit de Dumnezeu la tron. Mânat de dorința de a-l ucide, Saul a luat cu el 3.000 de soldați hotărât să-l găsească și să nimicească pe David. Saul s-a oprit să se odihnească la gura unei peșteri… înăuntrul căreia se ascundeau David și oamenii săi! Aceștia i-au spus: „Acum e ocazia perfectă de a-l ucide și de a pune mâna pe tron!” Dar David nu a făcut decât să taie un colț al hainei lui Saul și să i-l arate mai târziu ca dovadă a faptului că a cruțat viața regelui. Oamenii lui David au considerat strategia sa drept ridicolă, însă David trăia după alte principii – ale Dumnezeului său! Și tot David i-a spus lui Abișai, cu altă ocazie: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?” (1 Samuel 26:9). Și Dumnezeu nu S-a răzgândit.

Biblia ne învață să nu ne răzbunăm. Acesta este domeniul lui Dumnezeu – nu intra pe el! (vezi Romani 12:17-21). Așadar, ce trebuie să faci? Fii pregătit să acționezi împotriva instinctelor tale! Biblia spune: „Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea… biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:20-21) Lucrul acesta îl va schimba pe dușmanul tău? Poate da, poate nu… Dar, cu siguranță, îți va schimba ție atitudinea, și Dumnezeu te va binecuvânta pentru asta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Timotei 2:1-13

„Întăreşte-te în har” (v. 1), îi recomandă apostolul iubitului său ucenic. El însuşi aflase acest secret din gura Domnului: „Harul Meu îţi este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

Trei exemple, cel al ostaşului, al atletului şi al plugarului, ilustrează renunţarea, ascultarea şi răbdarea creştinului.

Observăm ceea ce îl caracterizează pe un bun ostaş: nu se încarcă cu bagaje inutile; este disciplinat, cu scopul de a plăcea superiorilor; ştie că profesiunea de ostaş implică inevitabil suferinţe, pericole şi lovituri de primit, dar de asemenea ştie că acestea sunt urmate de aprecieri, de medalii şi de defilări în zilele glorioase. Acest cuvânt este sigur, toată Scriptura îl confirmă: purtarea noastră de acum îşi va regăsi eternul contrariu: astăzi suferinţe şi moartea cu Hristos; mâine viaţa împreună cu El, domnia şi gloria veşnică.

Dragi prieteni credincioşi, Isus Hristos ne-a înrolat sub steagul Său! Într-o armată însă se pot afla dezertori, care‑şi reneagă drapelul şi comandantul (v. 12b; Iuda 4b). Există mii de modalităţi, chiar şi pe tăcute, de a ne trăda Căpetenia. Fie ca dorinţa de a avea aprobarea Lui, astăzi tăinuită, mâine afirmată, să facă din noi buni ostaşi, apţi să lupte lupta cea bună! (cap. 4.7,8; 1 Timotei 6.12).

25 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, mergi la mare și aruncă o undiță și ia primul pește care vine; și, deschizându-i gura, vei găsi un stater; ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.

Matei 17.27

Acesta nu era birul pentru Cezar, ci taxa pentru templu. Când cei care o strângeau au insinuat că Domnul Isus n-ar fi vrut s-o plătească, Petru s-a grăbit să-i asigure că lucrurile nu stăteau așa (Matei 17.24,25), uitând că Domnul numise templul casa Tatălui Său (Ioan 2.16). Fără îndoială, el dorea să mențină onoarea Stăpânului Său, însă, fără să vrea, a vorbit despre El doar ca despre un iudeu responsabil.

Felul în care Domnul Isus l-a corectat pe Petru ne învață cum să ne purtăm unii cu alții. În acest caz, pentru că nimeni altul nu auzise ce răspuns dăduse Petru, era nevoie de o corectare în public. Așa că Domnul l-a luat pe Petru deoparte, atunci când acesta a intrat în casă, și i-a explicat că împărații și fiii lor sunt scutiți de asemenea taxe (Matei 17.25,26). Acest lucru nu numai că l-a instruit pe Petru, ci l-a și ferit să mai spună altora ceea ce le spusese celor ce strângeau taxa, lucru care ar fi necesitat o intervenție de corectare în public.

Dar cum rămânea cu asigurarea dată de Petru celor care strângeau taxa? Mai degrabă decât să-Și impună drepturile, Domnul Isus a dorit să nu fie o pricină de poticnire și a plătit suma pe care ucenicul său nu și-o putea permite (Matei 19.27). Însă, făcând acest lucru, El i-a arătat măreția Sa, fiindcă a folosit un pește din mare, ca Petru să obțină banii pentru plata taxei necesare pentru două persoane. Ce cuvinte simple și minunate pentru a exprima bunăvoința Domnului de a Se asocia cu noi: „Pentru Mine și pentru tine”! El are primul loc, însă ne asociază și pe noi cu Sine în ceea ce face. Tot ceea ce Petru trebuia să facă era să accepte mustrarea și să-L asculte de Domnul. Ce lecții minunate a învățat el în acea zi, cu privire la sine însuși și cu privire la Domnul! Să le învățăm și noi!

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi am cunoscut dragostea, prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi.

1 Ioan 3.16

Mina inundată

Modul lui de viață și cuvintele sale îl făceau să fie diferit de colegii săi de muncă din mină. Ei considerau că este prostuț și râdeau de el: „Încetează cu religia ta! Aceasta este doar pentru femeile în vârstă”, i-au spus ei.

Când s-a produs accidentul, minerul credincios tocmai intra în puț. Deodată a auzit vuietul tot mai puternic al apei care se infiltra. Ce să facă? Era încă în coșul cu care erau transportați și, dacă ar fi mișcat de frânghie, ar fi fost tras în sus imediat. Dar atunci colegii săi ar fi pierit. Iar ei nu erau pregătiți să stea înaintea lui Dumnezeu! Jos, în mină, la locul unde ajungea coșul, stătea un tânăr muncitor necalificat. Fără să ezite, credinciosul l-a împins în coș și i-a spus: „Spune-le celor de sus că încercăm să ne salvăm în tunelul din dreapta”. Apoi a alergat la ceilalți bărbați din echipa lui, i-a avertizat de pericol și le-a cerut să-l urmeze cu cazmalele lor. Cu acestea au săpat un loc în partea superioară a tunelului, unde să se poată refugia și să aștepte ajutorul. Abia cinci zile mai târziu, echipa de salvare a reușit să ajungă la ei și să-i salveze.

Între timp, colegii săi și-au schimbat complet atitudinea față de colegul credincios. Erau foarte impresionați de acțiunea sa altruistă și de încrederea sa în Hristos. Unul dintre ei i-a spus: „Înainte de acest eveniment, am crezut că prin credință devii un om slab. Dar, dacă citirea Bibliei poate face ca o persoană modestă și discretă să-și dea viața pentru alții, atunci trebuie să fie bună pentru noi toți. Acum vreau să am și eu credința ta”.

Citirea Bibliei: Judecători 16.23-31 · Psalmul 73.18-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXISTĂ DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32)

Îți place să strângi promisiuni biblice pentru vremuri tulburi? Când colecția pe care ai strâns-o nu este suficientă, cauți să mai adaugi și altele, gândindu-te: „Încă nu am găsit promisiunea potrivită”? Încrederea în promisiuni, fără înțelegerea atotsuficienței Celui care a făcut promisiunile, te poate dezamăgi. Pentru că la Dumnezeu nu este lipsă, El este tot ceea ce ai nevoie. Și El este tot ce vei avea nevoie vreodată! Biblia spune că El poate să facă „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).

Căutând alinare într-o perioadă grea a vieții sale, Hannah Whitall Smith (militantă și autoare metodistă de la sfârșitul sec. al XIX-lea) a vizitat un respectat învățător biblic, în speranța că va găsi un răspuns. După ce a ascultat-o cu atenție, învățătorul i-a spus: „Da, cred că tot ce mi-ai spui este adevărat, dar în ciuda tuturor acestor lucruri, există Dumnezeu!” Frustrată, Hannah a răspuns: „Cred că n-ați înțeles cât de serioase sunt greutățile mele!” „O, ba da, am înțeles, dar, așa cum îți spun, există Dumnezeu!” După mai multe discuții și vizite de felul acesta, în care tot ce auzea era același răspuns: „Există Dumnezeu!”, a răsărit lumina! Ea și-a dat seama că de fapt acesta era răspunsul de care avea nevoie: Dumnezeu și doar El era îndeajuns pentru toate nevoile ei! Dar pentru ale tale? Ea a scris apoi: „Atotsuficiența lui Dumnezeu trebuie să fie pentru noi la fel cu suficiența unei mame bune pentru copilul ei. Prezența și dragostea ei fac ca toate fricile copilului să dispară. Ea nu trebuie să promită și să explice nimic, pentru că ea singură este tot ce are nevoie copilul!”

Toate binecuvântările lui Dumnezeu vin într-un singur pachet – El Însuși! Apostolul Pavel ne amintește că: „toate sunt ale voastre şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:22-23) Deci, și tu vei primi ce ai nevoie, pentru că ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Timotei 1:1-18

Atât de diferită de prima, această a doua epistolă se destăinuie cu privire la un timp de ruină în care apostolul, întemniţat, la sfârşitul alergării sale, asistă la un declin rapid al mărturiei pentru care lucrase atâta. Dumnezeu însă Se foloseşte de aceste progrese ale răului, deja vizibile în vremea apostolilor, pentru a ne da această epistolă care ne arată calea de urmat şi resursele credinţei în „timpuri grele”, care sunt cele ale noastre, astăzi (cap. 3.1).

„Curaj” îi scrie Pavel „copilului său preaiubit” „nu te înspăimânta!”. Ceea ce posedăm noi este mai departe de cât poate să atingă vrăjmaşul şi este păzit de puterea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

Acesta rămâne un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă şi locuieşte în noi (v. 14; Ioan 14.17b). „Mântuitorul nostru Isus Hristos” nu S-a schimbat. Victoria câştigată de El asupra morţii este pentru veşnicie (v. 10). Toate punctele de sprijin exterioare s-au prăbuşit, credinţa rămânând să se bizuie numai pe Domnul (v. 12; Psalmul 62.1).

Nu atunci când totul merge bine, ci atunci când totul merge rău este pusă la încercare credinţa fiecăruia (Filipeni 2.22). În faţa împotrivirii, mulţi l–au părăsit pe apostol (v. 15), în timp ce un frate devotat, Onisifor, îl căutase şi‑l vizitase în închisoare. El făcea parte dintre acei milostivi care vor avea parte de îndurare (v. 18; Matei 5.7 şi 25.36b).

24 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cum a înălțat Moise șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului.

Ioan 3.14

Este o eroare foarte des întâlnită ca Domnul Isus să fie văzut doar ca Acela care ne scapă din fața mâniei lui Dumnezeu, în loc de a fi văzut și ca mijlocul prin care dragostea Lui se revarsă către noi. Faptul că El a îndurat mânia lui Dumnezeu împotriva păcătosului este unul dintre cele mai prețioase adevăruri. Însă există ceva mai măreț decât acest lucru. El a coborât în această lume nenorocită pentru a muri pe lemnul blestemat, pentru ca, prin moarte, să poată deschide izvoarele veșnice ale dragostei lui Dumnezeu față de inima bietului om răzvrătit. Este de cea mai mare importanță ca păcătosului să i se prezinte natura și caracterul lui Dumnezeu. Un păcătos nu poate fi adus la starea de adevărată fericire și sfințenie, decât prin încrederea în dragostea lui Dumnezeu și prin savurarea ei. Primul efort al șarpelui, atunci când, în grădina Eden, a atacat omul, a fost să-i clatine încrederea în bunătatea și în dragostea lui Dumnezeu și astfel să-i producă nemulțumire față de locul în care Dumnezeu îl așezase. Căderea omului a fost rezultatul direct al faptului că s-a îndoit de dragostea lui Dumnezeu. Restabilirea lui poate veni doar în urma încrederii lui în acea dragoste; Fiul lui Dumnezeu Însuși a spus aceste cuvinte: „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă” (Ioan 3.16).

În legătură strânsă cu afirmația de mai sus, Domnul Însuși a spus că El era Antitipul șarpelui de aramă. Astfel că Fiul lui Dumnezeu, venit de la Tatăl, a fost, cu siguranță, darul și expresia dragostei lui Dumnezeu față de o lume pierdută. Dar El a fost, de asemenea, înălțat pe cruce ca ispășire pentru păcat, pentru că doar astfel putea dragostea divină să rezolve necesitatea păcătosului muritor. Întreaga rasă umană a simțit mușcătura mortală a șarpelui; dar Dumnezeul oricărui har a găsit un remediu în Acela care a fost înălțat pe lemnul blestemat; iar acum, prin Duhul Sfânt trimis din cer, îi cheamă pe toți aceia care se simt mușcați să privească la Isus pentru viață și pace.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Și totuși…

El era Lumina, și totuși a stat pe cruce într-un întuneric adânc.

El era Viața, și totuși a murit la cruce pentru noi.

El era Stânca veacurilor, și totuși a strigat: „Mă afund în noroi adânc și nu mă pot ține”.

El era Fiul lui Dumnezeu, și totuși a fost răstignit ca un tâlhar.

El nu cunoștea păcatul, și totuși a fost făcut păcat pentru noi.

El era Leul din seminția lui Iuda, și totuși a fost dus ca un miel la tăiere.

El era Dumnezeul atotputernic, și totuși a devenit Om și a fost răstignit.

El era chipul Dumnezeului nevăzut, și totuși fața Lui era desfigurată și înfățișarea Lui se deosebea atât de mult de cea a oricărui om.

El a rostit un cuvânt și s-a făcut, El a poruncit și a luat ființă, și totuși S-a smerit pe Sine Însuși și a fost ascultător până la moarte de cruce.

El era Izvorul vieții, și totuși a strigat pe cruce: „Mi-e sete!”.

Cerurile nu-L pot cuprinde, și totuși El dorește să fie zi de zi cu noi, până vom ajunge la El în glorie.

Citirea Bibliei: Judecători 16.13-22 · Psalmul 73.9-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE SINGURA NOASTRĂ NĂDEJDE! | Fundația S.E.E.R. România

„Popoare… vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.” (Psalmul 62:8)

Viața poate părea copleșitoare când ești responsabil pentru plata ipotecii sau a chiriei, a facturilor de întreținere, a îmbrăcămintei pentru întreaga familie, a cheltuielilor din ce în ce mai mari pentru mâncare, transport și taxe școlare, plus o contribuție lunară pentru o pensie privată! Și presiunea este și mai mare dacă ești angajat cu jumătate de normă sau ești șomer.

Spre cine te poți întoarce? Înconjurat de dușmani, împăratul David s-a întors spre Dumnezeu: „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea! Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina!” (Psalmul 62:5-6).

Ție, de unde îți vine nădejdea? De la o economie mai bună, sau de la piața forței de muncă? Din promisiunea guvernanților că vor veni vremuri mai bune? Nădejdea lui David venea din ceva sigur: el s-a așteptat să găsească răspunsul în caracterul neschimbător al lui Dumnezeu și în credincioșia Sa. Când ne cuprinde anxietatea, începem să ne văicărim: „Doamne, dacă…?” – și urmează o întreagă listă… Ne concentrăm asupra fricilor noastre, ne simțim complexați, și cădem pradă disperării.

A fi conștient de nevoi înseamnă a fi responsabil, dar a fi copleșit de ele este dovada faptului că noi apelăm la sursa greșită pentru răspunsuri. Ne-a rămas de la George MacDonald (autor și lucrător creștin din Scoția, mentorul lui Lewis Caroll de la care ne-au rămas „Peripețiile Alisei…”) acest gând: „Ne uităm la Dumnezeu ca la ultima noastră resursă. Apelăm la El numai când nu mai avem la cine să mergem. Și atunci, vedem că furtunile vieții ne-au dus, nu pe stânci, ci la limanul dorit!”

Împăratul David avea doar această nădejde, cînd a spus: „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea!” Domnul a fost sursa nădejdii lui David, dar care este sursa ta? Doar Dumnezeu, și nimeni altul – ar trebui să fie sursa ta extraordinară. Pentru că Dumnezeu Și-a dat Fiul pentru noi, este dovada supremă că (Romani 8:32) „ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Timotei 6:11-21

„Dar tu!”. Omul lui Dumnezeu şi fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie fără‑ncetare aici, pe pământ, să meargă împotriva curentului. El fuge de ceea ce lumea iubeşte şi caută: banii şi lucrurile care se pot obţine cu bani (v. 10). El urmăreşte ceea ce-I place Domnului: dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe (v. 11). El aşteaptă arătarea Domnului, acest timp când totul va fi manifestat (v. 14).

Apostolul nu-i confundă pe cei care sunt bogaţi (v. 17) cu „cei ce vor să fie bogaţi” (v. 9). Proiectează însă asupra bunurilor din „veacul de acum” lumina eternităţii. Obiectul încrederii noastre nu Îl constituie darurile, ci Acela care ni le dă (v. 17b); adevăratul câştig este evlavia; adevăratele bogăţii, faptele bune (v. 18); adevărata comoară, o temelie bună pentru viitor (v. 19). În adevăr, să ştim şi noi să distingem şi să apucăm „adevărata viaţă”!

„Fugi”, „urmăreşte”, „luptă-te”, „apucă” sunt verbe pe care le-am întâlnit în lectura noastră (v. 11, 12). Versetul 20 face să se audă un ultim imperativ, deosebit de solemn: „O, Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat” (vezi şi v. 14 şi 2 Timotei 1.14)! Astfel este îndemnul final, în care îi invităm pe fiecare dintre tinerii noştri cititori să înlocuiască numele lui Timotei cu propriul lor nume.

23 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Când a auzit împăratul cuvintele cărții legii, și-a sfâșiat hainele.

2 Împărați 22.11

Israel căzuse în idolatrie – condus de Manase, de cel care reînființase înălțimile distruse de Ezechia, tatăl său – iar rezultatul a fost că templul lui Dumnezeu a ajuns în paragină. Când Iosia a devenit împărat, s-a apucat să-l repare. Apoi Hilchia a găsit cartea legii, cea care fusese mai degrabă neglijată, decât pierdută, și care se găsea în casa Domnului. Șafan a citit-o înaintea împăratului, iar acesta a fost atât de afectat, încât și-a rupt hainele. Inima și conștiința sa fuseseră atinse de puterea Cuvântului lui Dumnezeu.

Mișcat de ceea ce auzise, Iosia a strâns poporul laolaltă, apoi a citit toate cuvintele cărții legământului în auzul lor. Nu ni se spune că aceste cuvinte au avut același efect asupra celor din popor. Dacă s-ar fi pocăit, Dumnezeu S-ar fi întors de la mânia Sa, despre care spusese că „nu se va stinge” (2 Împărați 22.17). Iosia a făcut mai întâi un legământ cu poporul cu privire la ascultarea de cuvintele legii, apoi s-a apucat să curățească templul și abia după toate acestea a poruncit el poporului să țină Paștele pentru Domnul, așa cum era scris în cartea legământului.

În mod similar, apostolul Pavel a abordat subiectul cu privire la frângerea pâinii doar după ce tratase răul existent în Corint. Să nu neglijăm judecata de sine, „pentru că, dacă ne-am judeca noi înșine, n-am fi judecați” (1 Corinteni 11.31). Devine din ce în ce mai clar faptul că astăzi, în casa lui Dumnezeu, Cuvântul Său este neglijat. Facă Domnul ca acest Cuvânt al Lui să aibă asupra noastră același efect pe care l-a avut asupra lui Iosia, fiindcă nimic altceva n-ar putea avea un asemenea efect! Cuvântul lui Dumnezeu este și astăzi „viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, pătrunde până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și este în stare să judece gândurile și intențiile inimii” (Evrei 4.12)!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Spunând sfârșitul de la început și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare”.

Isaia 46.10

Viitorul

Din ce în ce mai mulți oameni se întreabă ce le rezervă viitorul. Crize economice și monetare, răsturnări de guverne, demonstrații în masă, inflație, insecuritate globală, lipsă de materii prime… Unde vor duce toate acestea? La ce să ne așteptăm? Va veni oare sfârșitul lumii? Sau va fi o victorie finală a ingeniozității umane asupra tuturor problemelor economice, politice și sociale?

Singurul răspuns vrednic de încredere poate fi găsit în Biblie. Numai Dumnezeu poate scrie istoria înainte ca ea să se întâmple. În Cuvântul Său, El ne spune pe scurt următoarele:

De când Isus Hristos a împlinit lucrarea de răscumpărare pe cruce, Dumnezeu a făcut ca evanghelia harului să fie vestită tuturor oamenilor. Oricine o acceptă va fi mântuit. În curând, acest timp de har se va încheia, și anume odată cu răpirea: Domnul Isus va veni din nou și îi va lua la Sine în cer pe toți credincioșii. Apoi va începe o perioadă catastrofală de judecată pe pământ, care va dura șapte ani și se va încheia cu apariția lui Hristos în putere și glorie. El va veni și îi va învinge pe toți dușmanii, iar apoi va domni în dreptate și pace timp de o mie de ani.

După această perioadă va urma judecata necredincioșilor. La marele tron alb, ei vor fi condamnați la pedeapsa veșnică în iazul de foc. În cele din urmă, Dumnezeu va crea un cer nou și un pământ nou, iar toți cei răscumpărați vor fi fericiți pentru totdeauna și El Însuși va fi onorat pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: Judecători 16.1-12 · Psalmul 73.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINE ÎȚI ESTE SFĂTUITOR? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22)

Un bun sfătuitor face trei lucruri: te analizează, te învață și te motivează. La început, gândul de a avea pe cineva care să te evalueze te poate intimida. Dar, gândește-te puțin: oamenii te văd oricum, deci de ce să nu ai un bun sfătuitor printre ei?

Iată o listă cu anumite domenii în care te-ai putea gândi să inviți un sfătuitor să te evalueze (și-aș zice că nu e opțional, ci mai degrabă obligatoriu): dezvoltare personală, disciplină personală, relații de familie, luarea deciziilor, gestionarea banilor, rezolvarea conflictelor, alegerea persoanelor potrivite, renunțarea la obiceiuri rele și stabilirea unor obiceiuri bune, stabilirea unor scopuri și planificarea pentru viitor.

Dacă ești serios în dorința ta de a reuși în oricare dintre aceste domenii, caută și fă tot posibilul să-ți găsești un mentor. Ce înveți e mai important decât ce câștigi, pentru că ce înveți la început determină cât câștigi mai târziu. Lucrurile pe care nu le știi te pot răni și îți pot stopa potențialul. E o datorie pe care o ai față de tine însuți și față de cei care depind de tine. Și nu te opri la tine! Transmite și altora ce ți s-a dat. Domnul Isus a zis: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (Matei 10:8).

Să nu te gândești că ești prea tânăr, și nimeni n-o să te ia în serios. Apostolul Pavel l-a sfătuit pe ucenicul său, Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă…” (1 Timotei 4:12). Nu ești obligat să știi totul, dar ești responsabil să împărtășești cu ceilalți ceea ce știi! Când torni în ei ceea ce Dumnezeu și alții au turnat în tine, ei vor merge mai departe și vor avansa mai rapid. Așadar, cere-I lui Dumnezeu un bun sfătuitor!

Și fii la rândul tău unul, pentru altcineva!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Timotei 5:17-24; 6:1-10

Pavel continuă să-i expună lui Timotei „cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu” (cap. 3.15). Este o chestiune de o importanţă capitală aceasta şi de ea sunt interesaţi: Dumnezeu Însuşi ~ este Casa Sa; Hristos Isus; de asemenea, îngerii aleşi, chemaţi să privească înţelepciunea lui Dumnezeu în adunare (v. 21; Efeseni 3.10)! Iar această înţelepciune „atât de felurită” trebuie să apară şi în detaliile variate ale vieţii de adunare: în manifestarea exterioară a respectului turmei faţă de bătrânii ei, în comportamentul slujitorului lui Dumnezeu pentru reglementarea cazurilor dificile, în instrucţiunile date robilor (cap. 6.1,2). Câte dezordini apar atunci când nu ne mai supunem cuvintelor sfinte, care sunt nu ale lui Pavel sau ale lui Timotei, ci ale Domnului nostru Isus Hristos (v. 3; 1 Tesaloniceni 4.2,8)!

Evlavia însoţită de mulţumire este în ea însăşi un câştig, un mare câştig la îndemâna tuturor (vezi cap. 4.8). Civilizaţia noastră se bazează pe crearea şi pe satisfacerea nevoilor întotdeauna noi. Cu toate acestea, inima lacomă a omului rămâne nesătulă (comp. v. 9, 10 cu Psalmul 49.16‑20). Să-I mulţumim Domnului că ne asigură necesarul (v. 8). Vom fi întotdeauna satisfăcuţi cu ceea ce ne dă, dacă El Însuşi, Dăruitorul (care este măreţul Obiect al evlaviei), ne satisface deplin inima.

22 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar noi suntem datori să-I mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, frați preaiubiți de Domnul, că Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire în sfințirea Duhului și în credința adevărului, la care v-a chemat prin evanghelia noastră, ca să dobândiți gloria Domnului nostru Isus Hristos.

2 Tesaloniceni 2.13,14

Tesalonicenii se întorseseră de curând la Dumnezeu de la idoli, pentru a-I sluji Dumnezeului viu și adevărat. Deja ei se confruntau cu atacuri nemiloase din partea vrăjmașului, care căuta să-i destabilizeze. După ce i-a avertizat cu privire la pericol, apostolul Pavel le îndreaptă ochii spre cer. El le reamintește că Dumnezeu Însuși îi alesese de la început. Acest început ne conduce înapoi, dincolo de timp, către planurile eterne ale lui Dumnezeu și, de asemenea, către gloria viitoare din eternitatea care ne stă înainte.

Pavel îi numește „frați preaiubiți de Domnul”. Ei Îi aparțineau Domnului, astfel că toate puterile unite ale răului erau neputincioase în a împiedica scopurile lui Dumnezeu care, în harul Său suveran, începuse o lucrare în inimile lor, prin sfințirea Duhului și credința adevărului. Aceasta descrie lucrarea Duhului de separare a unui suflet pentru Dumnezeu. Am fost chemați de Dumnezeu prin evanghelie, cu scopul de a fi împreună cu Domnul nostru Isus Hristos pentru totdeauna. Biruința a fost câștigată de Hristos pe cruce. El a sfârșit lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă, iar acum este așezat în gloria cea mai înaltă. În curând vom fi și noi cu El acolo.

Dacă înțelegem cu adevărat harul suveran al lui Dumnezeu, care ne-a chemat și ne-a dat o așa nădejde fericită, acest lucru va avea un efect practic manifestat prin separarea de lumea nelegiuită din jurul nostru. Nu vom privi înapoi la ceea ce am lăsat în urmă, ci vom privi mereu înainte, „la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12.2).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un leopard petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul?

Ieremia 13.23

Poate un leopard să-și schimbe petele?

Biblia folosește uneori imagini din natură pentru a ne explica pe înțelesul nostru adevăruri divine.

Petele unui leopard sunt stabilite genetic și nu pot fi ascunse. Chiar și pantera, varianta neagră ca tăciunele a leopardului, este doar aparent o excepție. Dacă lumina soarelui cade într-un unghi corect pe blana ei, se observă că în nuanțele închise de negru se ascund cunoscutele pete de leopard.

Dumnezeu spune prin aceasta că, dacă un leopard ar putea să-și schimbe petele, atunci ar exista speranță pentru noi, oamenii, să facem binele. Dar leopardul nu poate să-și schimbe petele. Deci, nici noi nu putem să facem binele, pentru că suntem obișnuiți să facem răul și nu ne putem lăsa de el. La fel ca un leopard, nu putem să ieșim din propria noastră piele.

În Epistola către Romani, apostolul Pavel descrie un om care vrea să reducă puterea păcatului din viața lui. Dar nu poate! Frustrat, el exclamă: „Nenorocit om ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?” (Romani 7.24). Dar acesta nu este ultimul cuvânt al acestui om, pentru că el cunoaște răspunsul: „Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7.25). Eliberarea, scăparea de sub puterea păcatului este posibilă numai prin Isus Hristos! Numai El ne poate schimba inima. Cine are parte de această schimbare poate rosti cuvintele: „Căci legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții” (Romani 8.2). – Câtă ușurare și câtă fericire în aceste atât de puține cuvinte!

Citirea Bibliei: Judecători 15.9-20 · 2 Corinteni 13.1-14

<

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINE ÎȚI ESTE SFĂTUITOR? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.” (Proverbele 13:10)

Pentru a câștiga în viață, trebuie să înveți tot timpul! Iar învățarea necesită supunere – o calitate a caracterului care nu credem că ni se aplică nouă. Noi avem impresia că supunerea este „doar pentru aceia care trebuie să fie conduși.” Lucrul acesta este adevărat mai ales în anii copilăriei, când suntem siguri că le știm pe toate și folosim fiecare ocazie pentru a o dovedi. Dar ca adult, a apela la un bun sfătuitor necesită smerenie a inimii.

Adevărul este că, dacă nu suntem maleabili, viitorul nostru este deja hotărât! Cu cât crezi că știi mai mult, cu atât mai puțin vei accepta să stai sub influența celor care cunosc într-adevăr și te pot ajuta. Lucrul acesta este adevărat mai ales când te consideri mai capabil, mai pasionat și mai talentat decât ceilalți. Oamenii înțelepți caută mereu sfaturi.

Dacă ești înțelept, îți vei recunoaște limitările; numai un nebun crede că nu este limitat. Numai cei naivi sunt suficient de necugetați ca să trăiască presupunând că pot lua decizii bune fără sfătuitori buni. Dar e imposibil! Iată trei versete din cartea Proverbelor la care te rog să te oprești și să te gândești astăzi:

1) „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbele 12:15)

2) „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22)

3) „Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!” (Proverbele 19:20). Nu doar ceea ce cunoaște sfătuitorul, ci și ceea ce înțelege îl face valoros pentru tine. El este pentru tine ca niște ochi și urechi în plus. Așa că, dacă-l ai, prețuiește-l!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Timotei 5:1-16

În relaţiile cu alţi creştini, acestea sunt legăturile, de familie, care trebuie să ne servească drept model: „ca pe un tată, ca pe fraţi, ca pe mame, ca pe surori” (v. 1, 2). Să nu pierdem niciodată din vedere faptul că noi formăm o singură familie, familia lui Dumnezeu.

Fiecare este invitat să-şi arate evlavia, însă în primul rând în propria casă (v. 4). Fariseii predicau invers. Tot făcând paradă de pietate, ei anulau porunca lui Dumnezeu, abătându-i pe copii de la îndatoririle lor cele mai legitime faţă de părinţi (Marcu 7.12,13).

Un singur verset, versetul 10, rezumă o viaţă întreagă de slujire pentru Domnul. De ar putea fiecare creştin să nu dorească nimic diferit de aceasta!

Aceste paisprezece versete (v. 3‑16) consacrate văduvelor ne amintesc că Dumnezeu veghează asupra lor într–un mod cu totul special (Psalmul 68.5). Evanghelia după Luca menţionează patru dintre ele: pe Ana, a cărei activitate de rugăciune noapte şi zi este ilustrată în versetul 5 (Luca 2.36-38); pe văduva din Nain, căreia Isus i–a redat fiul (Luca 7.12); pe cea care în parabola din Luca 18 cerea dreptate; de asemeni, pe văduva cea săracă, care sub ochii Domnului ~ şi spre bucuria Lui ~ dă pentru vistieria Templului tot ce avea pentru a trăi (Luca 21). O credinţă în totalitate în El, iată ce-I place lui Dumnezeu mai presus de orice (Evrei 11.6)!

21 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și îngerul le-a spus: „Nu vă temeți; pentru că, iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; pentru că astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Și acesta vă este semnul: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat în iesle”.

Luca 2.10-12

Hristos, Mântuitorul nostru (2) – El a venit

Evanghelia după Luca pune în evidență harul lui Dumnezeu, așa cum vedem în mod deosebit în parabolele pe care Domnul le spune în capitolele 14 și 15. Harul lui Dumnezeu și-a făcut apariția în această lume atunci când Fiul etern S-a întrupat (Tit 2.11). Ce motiv minunat de bucurie: Dumnezeu a intervenit, în har, în această lume! În curând, Domnul va veni „într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 1.8). Prima oară însă, El a venit ca să mântuiască. Vestea despre venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a fost adusă mai întâi acelor păstori umili. Acest lucru se potrivește perfect cu faptul că El nu venea în putere și în glorie, ci ca Cel „blând și smerit cu inima” (Matei 11.29), ca fiind El Însuși Păstorul cel bun al oilor Sale.

Îngerul a adus o veste care avea să fie nu doar de bucurie, ci „de mare bucurie”. Mântuitorul venise! Evanghelia după Luca începe și se sfârșește cu această expresie: „mare bucurie”. Mare bucurie la întruparea Sa și mare bucurie la învierea și înălțarea Sa (Luca 24.52). Venirea Fiului lui Dumnezeu era cu siguranță o ocazie de mare bucurie, nu doar pentru poporul iudeu, ci și pentru toți ceilalți oameni. Iudei sau națiuni, robi sau liberi – El venise pentru a fi Mântuitorul tuturor. Inimile noastre se bucură nespus să știe că Fiul dragostei Tatălui a venit să fie nu încă Judecătorul tuturor, ci Mântuitorul care poate fi primit de oricine. El nu a venit atunci pentru ca vrăjmașii să-I fie făcuți așternut al picioarelor Sale, ci a venit ca Mântuitor, iar această mântuire este oferită și astăzi tuturor.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care era întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt încredințat că și în tine.

2 Timotei 1.5

Când mama se încrede în Dumnezeu și se roagă

Credința și rugăciunile unei mame au o mare influență și un impact profund asupra vieții copiilor ei.

În textul biblic de astăzi, apostolul Pavel amintește de credința mamei lui Timotei. Acesta este singurul lucru pe care Biblia ni-l spune despre ea. De aceea, această scurtă mărturie are o importanță deosebită. În viața de zi cu zi, ea s-a încrezut în Dumnezeu și L-a simțit ca pe un Ajutor atotputernic în toate situațiile. Timotei a văzut acest lucru și s-a încrezut și el în Dumnezeul cel viu. Viața sa autentică de credință a fost unul dintre motivele pentru care Domnul l-a putut folosi în slujba Sa.

Îmi amintesc cu drag de o creștină din satul nostru. Această femeie se ruga foarte mult. Ea l-a sprijinit pe soțul ei, prin rugăciune stăruitoare, în misiunile pe care le avea. De asemenea s-a rugat mult pentru copiii ei. De multe ori striga atât de tare la Dumnezeu în camera ei, încât copiii o auzeau, dar fără să înțeleagă cuvintele.

Mulți ani mai târziu, această mamă devotată a aflat ce au făcut rugăciunile ei pentru copiii ei. Unul dintre fiii ei, după ce și-a terminat cu succes studiile și și-a deschis un cabinet medical în care a profesat ca medic, a spus: „Până în acest moment, rugăciunile mamei mele m-au însoțit și astfel am fost ferit de multe lucruri. Nu mi-e teamă de următorul pas, pentru că știu că mama mea va continua să se roage pentru mine”.

Citirea Bibliei: Judecători 14.14-15.8 · 2 Corinteni 12.16-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HARUL NEMĂSURAT | Fundația S.E.E.R. România

„În El avem… iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.” (Efeseni 1:7)

Vă aduceți aminte că Petru L-a întrebat pe Domnul Isus: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei 18:21-22) Noi însă n-ar trebui să ne oprim aici! Dacă Dumnezeu ne-ar da chiar și șapte „abonamente cu 70 de iertări”, am da de bucluc! Din fericire, „contul iertării”, deschis la banca lui Dumnezeu, nu se poate goli! Dar când tu refuzi să-i ierți pe ceilalți, ignori faptul că ai putea fi „ispitit şi tu.” (Galateni 6:1)

Într-o traducere parafrazată a Bibliei, cuvintele Domnului Isus din Marcu 11 cu 25 sunt redate astfel: „Iertați – căci numai atunci Tatăl vostru ceresc va fi dispus să vă șteargă toată murdăria voastră!” Fie că este vorba de 7 ori, de 77 de ori, sau de 7000 de ori, întotdeauna vei culege ce ai semănat (vezi Galateni 6:7). Toți suntem oameni și, când cineva ne rănește, vrem dreptate. Dar Dumnezeu vrea să-l ierți pe cel ce ți-a greșit, înainte ca acea persoană să-și ceară iertare sau să dea vreun semn de părere de rău. Oare asta înseamnă că va scăpa de consecințele faptelor sale? Nu, dar nu mai ești tu responsabil de ce urmează, ci Dumnezeu! Când nutrești ură, lucrul acesta te secătuiește spiritual, emoțional și fizic; iertarea, în schimb, te energizează și te eliberează, ca să poți merge mai departe. Și să nu uiți niciodată că și tu ai fost iertat „după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi” (Efeseni 1:7-8). Iertarea ta vine cu cerința ca la rândul tău să-i ierți pe alții! Când te gândești la datoria pe care ți-a iertat-o Dumnezeu, orice lucru pe care ți l-ar putea face cineva ție pălește, prin comparație, nu-i așa?

Annie Johnson Flint (o prolifică autoare de poezii creștine care a murit în 1932) a scris: „Dragostea Sa nu are limită, harul Său este nemăsurat, puterea Sa nu cunoaște hotare; căci din bogățiile Sale infinite în Isus, El dăruiește, dăruiește și iar dăruiește.” Asta înseamnă har nemăsurat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Timotei 4:1-16

Marea taină a evlaviei a fost dispreţuită de mulţi. Unii au eliminat ceea ce îi deranja; alţii au adăugat practici legaliste sau superstiţii. „Un bun slujitor” se hrăneşte cu „învăţătura sănătoasă” (v. 6; vezi cap. 1.10b şi 6.3). Atunci va fi în măsură să-i înveţe pe alţii (v. 11, 13). Evlavia este o virtute în care ne exersăm ~ în greacă „gimnazo”, de unde vine cuvântul gimnastică. Ne antrenăm în aceasta. Exerciţiul fizic, sportul, este util pentru sănătatea trupului nostru ~ însă nu mare lucru în comparaţie cu progresul sufletului, pe care îl aduce practicarea zilnică a evlaviei.

Să remarcăm că trebuie să ne exersăm în aceasta individual; nimeni nu poate trăi evlavia altuia. Numai în aceste condiţii, tânărul Timotei va putea fi un „antrenor” pentru alţii (Tit 2.7): un model în cuvânt, confirmat prin purtare, care este inspirată prin dragoste, care, la rândul ei, este luminată de credinţă, iar aceasta, în sfârşit, este păstrată prin curăţie (v. 12).

Dar cum se exersează evlavia? Fiind ocupaţi cu lucrurile divine şi dedicaţi lor în totul. Slăbiciunea mărturiei noastre provine adesea din faptul că ne împărţim în prea multe direcţii. Să fim campionii unei singure cauze, cea a lui Hristos (2 Corinteni 8.5). Vom face astfel progrese evidente pentru toţi (v. 15).

20 Septembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Preoții, leviții și toată seminția lui Levi nu vor avea parte, nici moștenire în Israel; ei să mănânce jertfele prin foc pentru Domnul, care sunt moștenirea Lui. Nu vor avea moștenire între frații lor; Domnul este moștenirea lor, cum le-a spus.

Deuteronom 18.1,2

Toată seminția lui Levi fusese pusă deoparte de Dumnezeu pentru a se ocupa cu slujirea în sanctuarul Său. În consecință, El Însuși avea să Se îngrijească de ei. Leviților nu li se dăduse o moștenire în țară, ci doar cetăți în care să locuiască. Ei nu aveau pământuri, ci Domnul era moștenirea lor, iar El le purta de grijă prin intermediul rânduielilor care, dacă erau respectate, veneau în întâmpinarea tuturor nevoilor lor. Dumnezeu dorea ca leviții să fie liberi de orice legături pământești și de orice griji, pentru a sluji astfel liberi pentru El. Ei erau chemați să se preocupe cu lucrurile lui Dumnezeu și să facă lucrarea Sa.

La fel este și cu toți cei care sunt în Hristos. Ei nu au nicio parte în lumea aceasta, iar moștenirea lor este în Hristos, „în El, în care am primit și o moștenire” (Efeseni 1.11). Fiind copii ai lui Dumnezeu, ei sunt moștenitori, „moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos” (Romani 8.17).

Cât de important este să avem ochii îndreptați către „lucrurile de sus, unde Hristos este așezat”, fără să ne încurcăm cu „treburile vieții”, astfel încât să-I fim plăcuți Celui „care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor pentru Sine, plin de râvnă pentru fapte bune” (Coloseni 3.1; 2 Timotei 2.4; Tit 2.14)! De aceea ne-a fost dată o moștenire în El, ca să nu tânjim după lucrurile lumii acesteia, ci mai degrabă ca inimile noastre să-și aibă comoara în cer, pentru ca astfel să avem deplină libertate de a-I sluji Domnului, cu pace, cu râvnă și cu bucurie, umblând în „faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte” (Efeseni 2.10). Să fim deci încurajați, să privim în sus și să-I slujim din inimă Domnului, în timp ce așteptăm venirea Lui!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pleacă-ți urechea și ascultă cuvintele înțelepților și îndreaptă-ți inima spre știința mea.

Proverbe 22.17

Ascultă cuvintele înțelepților

Ceea ce gândim trebuie să și spunem. Ceea ce spunem trebuie să și facem. Ceea ce facem trebuie să și știm.

Încearcă să vezi și partea luminoasă a lucrurilor, nu numai cea întunecoasă. Situația ta nu este așa de rea cum spun alții.

Nu-i nevoie să fii mare ca să începi o lucrare, dar trebuie s-o începi, ca să fii mare.

Nu spune nimic bun despre tine, căci nu te va crede nimeni. Nu spune nimic rău despre tine, căci toți te vor crede.

Ceea ce nu vrei să ți se întâmple ție să nu faci altuia.

Dacă-i judeci pe oameni, nu mai ai timp să-i iubești…

Viața este prea scurtă, ca să treci prin ea deprimat și învins. Indiferent de lucrurile care vin împotriva ta sau care te fac să aluneci și să cazi, indiferent de cine sau ce încearcă să te doboare, trebuie să te ridici din nou și din nou.

Învață să păstrezi o atitudine de credință și speranță chiar și atunci când nu mai este nicio scăpare. Învață să fii fericit, chiar dacă lucrurile nu se întâmplă după cum dorești.

Citirea Bibliei: Judecători 14.1-13 · 2 Corinteni 12.11-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDE ÎN CEEA CE FACI! | Fundația S.E.E.R. România

„Nişte tineri… înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei… în stare să slujească în casa împăratului…” (Daniel 1:4)

Când a ajuns în Babilon, Daniel era rob. Dar a ajuns în vârf, și s-a menținut acolo, datorită calificărilor sale. Iată care erau abilitățile în care se încadra, descrise în Biblie: „Nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească…” Ca să fii promovat într-o slujbă, mai întâi trebuie să dovedești ce știi. Biblia ne spune: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29) Dacă nu crezi în ceea ce faci, nu te vei dedica în totalitate acelui lucru; și de aceea, nu ai niciun drept să te aștepți să reușești. Ți s-a întâmplat vreodată să pășești într-o încăpere și să simți dragoste, energie și entuziasm? Gândurile tale au o prezență; ele sunt asemenea curenților de aer, ele pot atrage oamenii la tine sau îi pot îndepărta de tine. Atitudinea ta se simte întotdeauna!

De aceea, pentru a reuși trebuie să crezi în ceea ce faci. Altfel, mai bine roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să te mute într-un loc unde te poți dedica cu toată inima ta. Domnul Isus a crezut deplin în ce făcea. El i-a spus femeii de la fântână: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete…” (Ioan 4:13-14) Așadar, rezervă-ți timp și străduiește-te să-ți cunoști afacerea, misiunea sau lucrarea. Poate ești nerăbdător să vinzi ca să-ți însușești profitul, sau să-ți împlinești misiunea și să-ți vezi de viață. Dar succesul nu apare așa! Și avem exemplul perfect al Domnului Isus, care a petrecut timp în rugăciune pentru a primi o înțelegere profundă a planului Său. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te și crede în ceea ce faci!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Timotei 3:1-16

Aspirarea la slujba de supraveghere (gr. „episkopos”) trebuie privită ca o dovadă de ataşament faţă de adunare. Pentru a exercita funcţiile de supraveghetor (sau de bătrân) şi de slujitor (diacon), nu se pune problema de studii, nici de examen, ci de condiţii morale.

Acestea sunt privite sub două aspecte: 1. o bună mărturie în adunare şi în afară; 2. o experienţă dobândită în viaţa creştină.

În orice casă există o regulă de comportament, o disciplină colectivă, căreia fiecare i se supune. Aşa este şi în casa Dumnezeului celui viu: adunarea (1 Corinteni 14.40). Nu suntem nicidecum liberi să ne comportăm acolo după bunul nostru plac. Adunarea este stâlpul pe care este înscris Numele lui Hristos, Adevărul, pentru a–L face cunoscut întregii lumi. Mare este taina evlaviei, pentru că mare este Acela pe care se întemeiază relaţiile noastre cu Dumnezeu. Venirea lui Isus ca Om pe pământ, dreptatea perfectă a umblării Sale în puterea Duhului Sfânt şi sub privirea îngerilor, Numele Său predicat şi crezut aici, jos, şi înălţarea Lui în glorie constituie elementele inseparabile ale tainei de nepătruns încredinţate adunării. Aceasta este responsabilă înaintea Domnului de a „susţine” şi de a păzi tot Adevărul (v. 15b: „Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului”).