Mana Zilnica

20 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Hristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui.

Romani 6.4

Domnul Isus a plătit mai mult decât ceea ce noi Îi răpisem lui Dumnezeu, iar Dumnezeu (dacă am voie să spun așa) a primit mai mult decât cerea de la oameni. Putem înțelege acum de ce a privit Dumnezeu cu plăcere spre El. Niciodată Dumnezeu nu a privit cu mai multă plăcere spre El ca în momentele acelea în care a trebuit să-Și ascundă fața de la El, astfel că Domnul Isus a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Putea oare dreptatea lui Dumnezeu să-L lase în moarte pe Omul care L-a slăvit atât de mult? Nu, aceasta era imposibil! Aceeași dreptate care cerea ca El să moară sub judecata lui Dumnezeu – atunci când Domnul Isus pe cruce a luat asupra Sa păcatele mele și S-a făcut păcat pentru mine – aceeași dreptate cerea ca Dumnezeu să-L învieze din moarte și să-I dea o răsplată care era vrednică pentru un Om care a făcut lucrul acesta. Ar putea Dumnezeu primi ceva și să nu dea niciun răspuns la aceasta? Atunci El n-ar fi Dumnezeu.

Dumnezeu, în dreptatea Sa, L-a înviat pe Domnul dintre cei morți și I-a dat un loc la dreapta Sa: „Șezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale!” (Psalmul 110.1; Matei 22.44). Domnul Isus a spus, de asemenea: „Dacă Dumnezeu este glorificat în El, și Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuși și Îl va glorifica îndată” (Ioan 13.32). Dumnezeu a făcut acest lucru și aceasta este lucrarea pe baza căreia noi putem primi toate binecuvântările.

Domnul Isus a fost Acela care L-a slăvit pe Dumnezeu, nu noi. El L-a descoperit pe Dumnezeu, nu noi. Însă Domnul Isus a făcut aceasta în momentele acelea în care S-a făcut una cu mine în păcatele mele, când El a purtat judecata păcatelor mele și a murit pentru mine; El a făcut această lucrare ca Locțiitor (Înlocuitor). Și astfel Dumnezeu îmi socotește mie ceea ce a făcut El. Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, iar Epistola către Efeseni trage concluzia că și noi am înviat împreună cu El. Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa, iar noi de asemenea suntem așezați în El în locurile cerești (Efeseni 2). Dumnezeu a pus toate lucrurile sub picioarele Sale și, potrivit cu Efeseni 1.10-13, noi vom domni împreună cu El în univers. Domnul Isus Însuși ne spune că Tatăl Său a devenit acum Tatăl nostru.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când era insultat, nu răspundea cu insulte; și când suferea, nu amenința.

1 Petru 2.23

Profeții împlinite în Isus Hristos (3)

Batjocorirea lui Isus

Profeție: „Dar eu sunt vierme, nu om; sunt defăimarea oamenilor și cel disprețuit de popor. Toți cei care mă văd își bat joc de mine” (Psalmul 22.6,7).

Împlinire: „Ostașii … au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: «Plecăciune, Împăratul Iudeilor!». Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau peste cap” (Matei 27.27-30).

Strigătul Său de pe cruce

Profeție: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Psalmul 22.1).

Împlinire: „Isus a strigat cu glas tare: «Eloi, Eloi, lama sabactani?», care în traducere înseamnă: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?»” (Marcu 15.34).

Moartea Sa între doi tâlhari

Profeție: „A fost pus în numărul celor fărădelege” (Isaia 53.12).

Împlinire: „Împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul la dreapta Lui și altul la stânga” (Marcu 15.27).

Citirea Bibliei: Iosua 20.1-21.26 · 1 Corinteni 15.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IUBEȘTI TU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35)

Una dintre primele cărți care a ieșit de sub tipar, atunci când acesta a fost inventat, a fost Biblia. Biblia este în continuare cartea cel mai bine vândută în lume. Un autor anonim a scris: „Biblia conține spiritul și gândirea lui Dumnezeu, starea omului, calea mântuirii, soarta păcătoșilor și fericirea credincioșilor. Este lumina care te călăuzește, hrana care alimentează și mângâierea care bucură. Este harta de drum a călătorului, busola pilotului, arma soldatului și planul de joc al jucătorului. Este o mină cu filoane incredibile, și un râu al bucuriei autentice. Doctrinele sale sunt sfinte, preceptele sale sunt obligatorii, povestirile sale sunt adevărate și deciziile sale sunt imuabile.

Hristos este subiectul său principal; binele tău este planul său, și slava lui Dumnezeu este scopul ei. Citește-o ca să fii înțelept, crede-o ca să ai siguranță, pune-o în practică și vei fi sănătos spiritual. Citește-o fără grabă, frecvent și într-o atitudine de rugăciune. Las-o să-ți umple mintea, să-ți stăpânească inima și să-ți călăuzească pașii. Ți-a fost dată pentru perioada vieții, va fi deschisă la judecată și nu va fi dată uitării niciodată. Ea implică cea mai înaltă responsabilitate, va răsplăti cea mai mare strădanie și îi va judeca pe cei care-i ignoră și-i disprețuiesc conținutul sacru.”

Biblia este „Cuvântul Domnului care rămâne în veac” (vezi 1 Petru 1:25). Majoritatea oamenilor respectă Biblia; problema este că n-o citesc zilnic și n-o pun în practică. După ce a auzit o discuție despre diferitele versiuni și numeroasele traduceri ale Bibliei, cineva a spus: „Eu prefer traducerea mamei mele pentru că ea a transpus-o în viața de zi cu zi!” Se poate spune și despre tine lucrul acesta? Fă tot posibilul în acest sens, începând de astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 6:13-24

Pentru a rămâne neclintiţi în faţa acestor vrăjmaşi „spirituali” atât de periculoşi, armele omului sunt totalmente ineficace ~ tot atâta cât ar fi să se lupte cu pumnii împotriva tancurilor sau a proiectilelor teleghidate (vezi şi Iov 40.20). Dumnezeu însă pune la dispoziţia noastră armura Lui (comp. cu Romani 13.12). Care sunt piesele ce o compun? Adevărul ca centură: forţa care dă supunerea faţă de Cuvânt; prin el Isus a triumfat în pustie. Dreptatea ca platoşă: o purtare ireproşabilă, fără greşeală înaintea oamenilor. Evanghelia păcii drept încălţăminte: o umblare activă în pace, pregătind oamenii să primească adevărul. Credinţa drept scut: o încredere totală în ceea ce este Dumnezeu. Mântuirea drept coif: aceeaşi încredere în ceea ce a făcut Dumnezeu. Astfel îmbrăcaţi şi protejaţi, sabia Duhului şi rugăciunea ne vor permite un contraatac victorios.

Este prea târziu să îmbrăcăm această armură completă atunci când trebuie să fim în luptă. Purtând-o „în orice timp” (v. 18), vom fi protejaţi cu siguranţă în „ziua cea rea” (v. 13). Printre rugăciunile noastre, să nu le neglijăm pe acelea care au ca subiect lucrarea Domnului. Apostolul le solicita. El era sigur că va găsi la efeseni un profund interes pentru evanghelie şi pentru Adunare. Fie ca Domnul să vadă acelaşi profund interes în fiecare dintre noi!

19 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar spre acesta Mă voi uita: spre cel smerit și zdrobit în duh și care tremură la cuvântul Meu.

Isaia 66.2

Avem nevoie de o supunere absolută față de autoritatea Sfintei Scripturi. Aceasta înseamnă nu să deschidem Scriptura pentru a găsi acolo confirmarea pentru opiniile și pentru vederile noastre, ci să o deschidem pentru a afla gândul lui Dumnezeu cu privire la orice lucru, iar ființa noastră morală să se plece înaintea autorității divine. Aceasta este nevoia arzătoare din zilele noastre – o supunere plină de respect, în toate lucrurile, față de autoritatea supremă a Cuvântului lui Dumnezeu. Fără îndoială, vor exista măsuri diferite de înțelegere și de apreciere a Scripturii, însă cel mai important este să existe acea stare de suflet potrivită, acea atitudine de inimă exprimată prin cuvintele prețioase ale psalmistului: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11).

Aici stă marele secret al siguranței morale. Cunoașterea noastră cu privire la Scriptură poate fi foarte limitată, însă dacă respectul nostru pentru ea este profund, vom fi păziți de mii de greșeli și de mii de capcane. În plus, vom avea parte de o creștere constantă. Vom crește în cunoașterea lui Dumnezeu, a lui Hristos și a Cuvântului scris. Ne vom găsi plăcerea să sorbim din izvoarele vii și inepuizabile ale Sfintei Scripturi și, de asemenea, vom beneficia de acele pășuni verzi pe care harul infinit le-a pus la dispoziția turmei lui Hristos. În felul acesta, viața divină din noi va fi hrănită și întărită; Cuvântul lui Dumnezeu va deveni tot mai prețios pentru sufletele noastre și vom fi conduși, prin lucrarea plină de putere a Duhului Sfânt, în profunzimea, în plinătatea, în măreția și în gloria morală a Sfintei Scripturi. Vom fi eliberați complet de influențele nefaste ale sistemelor teologice – o nespus de binecuvântată eliberare, cu siguranță! Vom putea spune tuturor apărătorilor teologiei omenești că, în ciuda elementelor de adevăr pe care le au în sistemele lor, noi avem, în Cuvântul lui Dumnezeu, perfecțiunea divină. Nu adevăruri sucite și torturate, pentru a se potrivi sistemelor omului, ci adevăruri aflate în locul lor corect în cadrul revelației divine cuprinzătoare care își are centrul etern în Persoana binecuvântată a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape.

Isaia 55.6

Așa cum sunt

O fată care avea vreo zece ani mergea prin grădină și intona un cântec. Vecinul de pe cealaltă parte a gardului a auzit limpede fiecare cuvânt:

Așa cum sunt eu, Doamne, vin,

Chemat de harul Tău divin;

În sângele Tău scump vărsat,

Mă spală de al meu păcat.

Așa cum sunt, nu mai aștept

Să-ncerc mereu să mă îndrept,

În jertfa Ta mă-ncred deplin,

Miel al lui Dumnezeu, eu vin.

Vecinul, care fusese învățător, iar acum era la pensie, tocmai în acele zile se gândise la viața de după moarte. Prin urmare, a acordat o atenție deosebită fiecărui cuvânt al acestui cântec.

Câteva săptămâni mai târziu, învățătorul s-a îmbolnăvit grav. Mama fetei s-a interesat de starea lui de sănătate. Cu această ocazie, învățătorul a întrebat-o dacă fiica ei i-ar putea repeta cuvintele cântecului pe care îl cântase în grădină cu ceva timp în urmă. Fata a venit și învățătorul a putut să asculte din nou cuvintele despre credință și despre speranță.

În aceeași zi, învățătorul a înțeles și a primit în inima lui vestea bună a lui Isus Hristos. Transformarea sa interioară a fost observată și de rudele sale. Două luni mai târziu a plecat în pace acasă la Domnul.

Citirea Bibliei: Iosua 19.1-51 · 1 Corinteni 14.26-40

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ TE DETAȘEZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin…” (Marcu 6:31)

Este curios și interesant faptul că generația cea mai tehnologizată din istorie este și generația care are nevoie de cele mai multe medicamente. Iar Sfânta Scriptură a prevestit lucrul acesta. Dumnezeu i-a spus lui Daniel că în zilele de pe urmă „cunoştinţa va creşte” (Daniel 12:4). Noi suntem aceia! Un cercetător afirma că ne-am antrenat creierele „să treacă rapid prin universul de mesaje și informații, căutând mici fărâme de exaltare. Noi căutăm neîncetat lucrurile de suprafață, nu săpăm niciodată prea adânc… și-apoi trecem la următoarea distracție, iar nivelul de stres crește în moduri pe care abia dacă putem să le înțelegem.”

Întrebare: „Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de o pauză neîntreruptă fără să te simți vinovat și neproductiv?” Sau „îți faci măcar timp să reflectezi și să-ți reîncarci bateriile?” Ca să eviți sindromul epuizării profesionale (așa-numitul burn-out), trebuie să faci următoarele:

1) Să recunoști semnele. Dacă toată ziua intri pe rețelele de socializare și trimiți mesaje electronice și, cu toate acestea te simți în continuare singur, înseamnă că tehnologia nu te ajută, ci îți domină viața.

2) Să faci ceva în această privință. Fă-te indisponibil o scurtă perioadă de timp și vezi ce se întâmplă. Lumea nu se va sfârși, te asigur, iar ție îți va face bine!

3) Să înțelegi că ai de făcut o alegere. Persoanele care cred că trebuie să fie disponibile douăzeci și patru de ore pe zi își exagerează importanța sau controlul pe care ceilalți îl au asupra lor.

4) Să stabilești limite. Las-o mai moale cu e-mailurile, mesajele de pe telefon și rețelele de socializare. Chiar ai nevoie de toate acele informații pe aceeași temă?

5) Răspunde la e-mailuri și mesaje doar dacă este cu adevărat urgent sau important, și la ore rezonabile din zi.

6) Stabilește-ți un orar, și respectă-l! După câteva minute de navigare pe Internet, întreabă-te: „Chiar trebuie să mă ocup cu așa ceva, acum?”

Domnul Isus a spus: „Veniţi singuri la o parte… şi odihniţi-vă puţin.” De ce? Pentru că dacă nu te detașezi, riști să te dezintegrezi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 6:1-12

Să nu gândim că această epistolă, care expune adevăruri înalte şi uneori abstracte, a fost scrisă numai pentru creştinii avansaţi, pentru oamenii maturi din capitolul 4.13. Aici apostolul se adresează direct copiilor. Iar ceea ce are să le spună este foarte simplu: „Ascultaţi de părinţii voştri”; socotiţi avertismentele lor ca fiind cele ale Domnului. Această disciplină, aşa de dureroasă cum vă pare uneori, corespunde instrucţiunilor pe care părinţii voştri le-au primit cu privire la voi (v. 4).

Cât despre robi şi stăpâni, ceea ce sunt ei îndemnaţi se aplică tuturor celor care au şefi (v. 5‑8) sau subordonaţi (v. 9). Munca noastră ne va da în orice zi ocazia de a pune aceste versete în practică, cu alte cuvinte, de a face (din inimă) voia lui Dumnezeu. Noi suntem sub ochii Lui încontinuu (v. 6). Avem însă nevoie de forţă. Unde să o găsim? În Domnul (v. 10). El singur ne va face capabili să înfruntăm periculoşii vrăjmaşi nevăzuţi, puterile spirituale ale răutăţii satanice care ne ameninţă. Pentru că Hristos este El Însuşi aşezat „în locurile cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi domnie”, obţinând asupra lor victoria de la cruce (cap. 1.20-22; Coloseni 2.15).

18 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să fii bogat, și haine albe, ca să fii îmbrăcat și să nu se arate rușinea goliciunii tale, și alifie pentru ochi, să-ți ungi ochii, ca să vezi.

Apocalipsa 3.18

Aceste cuvinte au fost scrise îngerului adunării din Laodiceea. Acea adunare pretindea că era bogată, însă Domnul îi spune că era, de fapt, săracă. Prin urmare, El o sfătuiește să cumpere de la El aur curățit prin foc. Acesta poate fi cumpărat „fără bani și fără plată”, însă ea trebuia să renunțe la pretențiile de a fi bogată, pentru a putea căpăta adevăratele bogății. Aurul vorbește despre gloria lui Dumnezeu, iar faptul că era curățit prin foc arată sfințenia Sa absolută, care implică faptul că El iubește binele și urăște răul. Acest lucru trebuie să ne vorbească și nouă. Dacă nu avem astfel de bogății înseamnă că suntem cu totul săraci. Dumnezeu dorește să fim posesorii unor astfel de bogății.

Hainele albe sunt în contrast cu zdrențele mânjite care vorbesc despre dreptatea omului (Isaia 64.6), cu care Laodiceea se mândrea. Hainele albe vorbesc despre Hristos, care este El Însuși dreptatea lui Dumnezeu – singura haină care Îl mulțumește pe Dumnezeu. Orice altceva este goliciune în ochii Lui, care va fi în cele din urmă expusă și dată de rușine.

Alifia pentru ochi simbolizează ungerea Duhului sfânt, singura care poate îndepărta orbirea necredinței omului natural. Această alifie, bineînțeles, poate fi obținută doar prin credința adevărată în Dumnezeul etern. Toate acestea ne îndreaptă atenția către măreția lui Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Tatăl este în mod special văzut în aurul curățit prin foc, Fiul este văzut în hainele albe, iar Duhul Sfânt este văzut în alifia pentru ochi. Minunate resurse!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada.

Isaia 1.18

Textilele murdare devin hârtie albă

Mai demult, îmbrăcămintea uzată era cea mai importantă materie primă pentru fabricarea hârtiei. Fabricile de hârtie cumpărau materialele necesare de la cei care strângeau zdrențe.

Când regina Victoria a Angliei a vizitat una dintre aceste fabrici de hârtie, i s-a arătat și magazia de zdrențe. Se spune că regina a fost foarte uimită când a aflat că acele textile de atâtea culori și atât de murdare puteau fi folosite pentru a produce hârtie foarte albă. Proprietarul i-a arătat în detaliu prin ce proces urmau să treacă zdrențele în fabrica lui.

Câteva zile mai târziu, regina a primit un pachet care conținea cea mai bună hârtie – făcută din zdrențele pe care le văzuse la fabrica de hârtie. Pe fiecare foaie era monograma reginei și o imagine a reginei în filigran.

Transformarea textilelor murdare în hârtie albă ca zăpada are să ne spună și nouă ceva! Oamenii credincioși au trecut printr-un proces similar: Au învățat că Isus Hristos îi poate curăța, chiar dacă au fost murdari, prin păcat. Prin lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus am fost curățați de păcatele noastre „cum e cârmâzul”, iar acum suntem „albi ca zăpada” în ochii lui Dumnezeu.

Prin credința în Hristos suntem născuți din nou și primim în El viața veșnică (Ioan 3.7). Acum, chipul Lui este imprimat în viețile noastre – asemănător filigranului cu imaginea reginei.

Citirea Bibliei: Iosua 18.1-28 · 1 Corinteni 14.13-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VEI SCĂPA ȘI DE ACEASTĂ PROBLEMĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” (Psalmul 16:8)

Când în urma rugăciunii nu primești niciun răspuns, întrebarea care se ridică este: „Cum trec peste această problemă?” Biblia se ocupă de acest aspect, spunându-ne că Domnul Isus „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, și a dispreţuit ruşinea…” (Evrei 12:2). După care adaugă următoarele: „Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:3) Motivul pentru care Domnul Isus a putut îndura toate acestea a fost faptul că S-a putut concentra asupra lucrurilor care aveau să se întâmple mai târziu; adică bucuria de a-I fi pe plac Tatălui, de a zidi Biserica și de a evangheliza lumea întreagă. Iată cum ne spune împăratul David că a scăpat din vremurile de necaz: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.” (Psalmul 16:8-9) Așa că, în loc să negi realitatea sau să încerci să treci prin ea cu inima strânsă de teamă, fă bine și înțelege că Domnul este cu tine și primește de la El puterea de care ai nevoie. E greu să înduri suferința chiar și în vremurile cele mai bune, dar când nu înțelegi de ce, poate fi frustrant. Dumnezeu nu ne oferă explicații lungi despre felul în care lucrează El; iar Dumnezeul nostru este obișnuit să creeze ființe și lucruri rostind doar o singură propoziție, Așa că, atunci când nu poți găsi un răspuns în Cuvântul Său sau prin rugăciune și prin consiliere, s-ar putea să rămâi cu întrebările. Și nu ai fi primul! Împăratul David a întrebat în mod repetat „de ce”, în psalmii săi, și cu toate acestea Dumnezeu nu S-a supărat pe el, ci l-a numit „om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele apostolilor 13:22). Așadar, îmbărbătează-te cu asigurarea că „vei scăpa și de această problemă!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 5:22-33

Până la capitolul 6.9, apostolul va introduce creştinismul în cercul familiei. Supunerea unei femei faţă de soţul ei, caz particular al versetului 21, este considerată astăzi, în ţările noastre, ca un principiu perimat. Dacă însă teama de Hristos este cea care constituie atmosfera unui cămin, soţul nu va impune nimic după bunul său plac, iar soţia, de partea ei, va recunoaşte că tot ceea ce el i–a cerut corespunde cu voia Domnului.

De fapt, dragostea va şti să-i dicteze soţului atitudinea lui. Şi din nou este evocat Modelul perfect: Hristos în afecţiunile Sale divine pentru Adunare. În capitolele 1 (v. 23) şi 4 am văzut Adunarea ca Trupul Său, El fiind Capul. În capitolul 2, Biserica ne-a fost prezentată ca o clădire, în care El este piatra unghiulară. Aici, în sfârşit, ea este Soţia Lui. Cu acest titlu ea a primit, primeşte şi va primi dovezile cele mai înalte ale dragostei Sale. Ieri, Hristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru Adunare (v. 2). Astăzi, El o înconjoară cu grija Lui, o curăţeşte, o hrăneşte, o îndrăgeşte şi o pregăteşte cu tandreţe pentru întâlnirea glorioasă (v. 26, 29; vezi cap. 4.11).

Mâine, El Şi-o va înfăţişa, demnă de El, pentru bucuria Sa, „neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci sfântă şi fără cusur”, pentru că ea va fi îmbrăcată în propriile Sale perfecţiuni (v. 27).

17 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

[Iotam] a făcut ce era drept în ochii Domnului, după toate câte făcuse Ozia, tatăl său; numai că n-a intrat în templul Domnului.

2 Cronici 27.2

Lecții din viața lui Iotam (1) – A urma credința înaintașilor noștri

Când comparăm rezumatul domniei lui Iotam cu cel al domniei tatălui său, remarcăm cu ușurință o expresie importantă: „numai că”. Iotam a urmat drumul credinței pe care mersese tatăl său, însă nu orbește, ci a învățat din lucrurile bune și din lucrurile rele pe care Ozia le făcuse. Iotam a procedat într-un fel foarte inteligent: a stat, s-a gândit și a învățat din lucrurile făcute de tatăl său. Putem spune că tatăl său a avut o influență foarte importantă asupra lui și, fiindcă Iotam a fost dispus să facă ceea ce era drept, în ciuda greșelii tatălui său, el a învățat din această greșeală și a avut grijă să n-o repete. Astfel că Iotam a mers pe urmele credinței tatălui său, însă și pe cele ale păcatului acestuia.

Și noi suntem încurajați în Noul Testament să facem la fel: „Amintiți-vă de conducătorii voștri, care v-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind atent la sfârșitul purtării lor, imitați-le credința!” (Evrei 13.7). Să imităm și noi credința predecesorilor noștri! Să remarcăm însă că trebuie să imităm credința lor – nu faptele lor, nici personalitatea lor, ci credința lor, care i-a făcut să trăiască, să acționeze și să umble sub privirea lui Dumnezeu. Da, credința care le-a influențat întreaga personalitate și care le-a reînnoit mintea, pentru a umbla, a lucra și chiar pentru a muri avându-și privirile ațintite asupra lui Hristos în glorie.

De asemenea, apostolul Pavel a scris: „Fiți imitatorii mei, cum și eu sunt al lui Hristos” (1 Corinteni 11.1). Acest îndemn este valabil și pentru noi astăzi – să fim imitatori ai predecesorilor noștri. Nimeni nu este perfect, însă credința este cea care trebuie imitată, iar astăzi, în timp ce căutăm să fim imitatori ai lui Hristos Însuși, să fim un bun exemplu al credinței, în umblarea și în vorbirea noastră, pentru cei din jurul nostru!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi”.

Ioan 11.25

Pocăința și credința (2)

Unul dintre cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Isus și-a recunoscut vinovăția și a mărturisit despre nevinovăția Domnului care era răstignit la mijloc. Apoi s-a întors către Domnul și I-a spus: „Adu-Ți aminte de mine, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!” (Luca 23.42).

Tâlharii se confruntau cu agonia morții pe cruce. Totuși, unul dintre ei a vorbit despre Isus care va domni ca Împărat în împărăția Sa. Aceasta era credința în Cel care murea pentru păcătoși. „Acesta este Împăratul Iudeilor.” Ceea ce alții au scris pe cruce ca expresie a batjocurii și a necredinței lor era adevărat, iar acel tâlhar era convins de aceasta. El recunoștea în Isus Hristos pe Fiul lui Dumnezeu, pentru care crucea nu putea însemna sfârșitul.

Credința lui s-a exprimat prin încredere. În ceea ce privește viața sa păcătoasă, a fost liniștit după ce și-a mărturisit vina. „Adu-Ți aminte de mine”, a fost singura lui rugăminte. El a lăsat totul în seama lui Isus.

Cât de emoționant este răspunsul Mântuitorului la această credință: „Astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23.43). Isus nu Își va aduce aminte de acest bărbat peste ceva timp, ci chiar în aceeași zi sufletul lui salvat a intrat în Paradis cu Isus! Lucrarea răscumpărării este atât de desăvârșită, încât marea vină a unui infractor a fost complet ștearsă. Numai credința în Mântuitorul i-a adus mântuirea veșnică.

Citirea Bibliei: Iosua 17.1-18 · 1 Corinteni 14.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ AVEM GRIJĂ UNII DE ALȚII! | Fundația S.E.E.R. România

„Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă…” (Faptele apostolilor 4:34)

Atunci când ne gândim la Biserica Noului Testament, avem tendința să ne concentrăm atenția asupra puterii și creșterii ei. În Faptele apostolilor, capitolul 2, la predica apostolului Petru se întorc la Hristos aproape trei mii de suflete. În Faptele apostolilor, capitolul 3, un olog din naștere care stătea la cerșit la poarta Templului a fost vindecat prin lucrarea lui Petru și a lui Ioan. În Faptele apostolilor, capitolul 4, citim următoarele: „mulţi din cei ce auziseră cuvântarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.” (vers. 4).

Predicare! Câștigare de suflete! Minuni! Creștere! Lucruri uimitoare!

Dar iată și o parte a relatării pe care nu trebuie s-o trecem cu vederea: „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un Levit, de neam din Cipru, a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Faptele apostolilor 4:32-37).

Da, prioritatea noastră trebuie să fie câștigarea oamenilor pentru Hristos și aducerea lor la maturitate spirituală; dar dacă dorim să călcăm pe urmele Bisericii Noului Testament și să le urmăm exemplul, nu avem voie să uităm că suntem chemați și să avem grijă unii de alții!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 5:3-21

Atenţie la cuvintele deşarte şi nebune pe care le putem rosti (v. 3-5) sau asculta (v. 6)! Odinioară întuneric, noi suntem acum lumină în Domnul; între cele două: întoarcerea noastră la Dumnezeu. Două stări cărora le corespund două umblări: cea de altădată (cap. 2.2 şi 4.17-19) şi cea care trebuie să ne caracterizeze de acum înainte. Creaţi pentru lucrări bune, să umblăm în ele (cap. 2.10)! Chemaţi la gloria lui Hristos, să umblăm într-un fel vrednic de această chemare (cap. 4.1)! Ca unii care suntem copii ai Dumnezeului dragostei, să umblăm în dragoste (cap. 5.1)! Deveniţi „lumină în Domnul”, să umblăm ca nişte copii ai luminii (v. 8; comp. cu Ioan 11.10)! În zilele noastre periculoase şi rele, să fim atenţi unde ne punem piciorul; să umblăm cu grijă (v. 15)! Toate aceste condiţii să fie ele o dureroasă constrângere? Nicidecum; versetele 19 şi 20 chiar arată în ce fel îşi exprimă creştinul bucuria şi recunoştinţa.

Să luăm versetul 16 ca dreptar! Fiecare dintre noi cunoaşte regretul de a fi lăsat să-i scape de nenumărate ori ocazia, atât pentru slujire, cât şi pentru mărturie! Cel puţin să ştim să le prindem pe cele care încă sunt în faţă. Şi să nu pierdem unica şi minunata ocazie de a trăi restul scurtei noastre vieţi pe pământ pentru Domnul Isus Hristos, Singurul care este demn de aceasta.

16 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu … s-a arătat.

Tit 2.11

Harul se referă la ceea ce este Dumnezeu, nu la ceea ce suntem noi, cu excepția faptului că întinderea pe care o au păcatele noastre nu face altceva decât să slăvească imensitatea „harului lui Dumnezeu”. Trebuie, de asemenea, să ne amintim că harul are ca obiect și ca efect strâns legat de el să aducă sufletele noastre în comuniunea cu Dumnezeu, să ne sfințească și să ne învețe să-L cunoaștem și să-L iubim pe Dumnezeu. Cunoașterea harului este adevăratul izvor al sfințirii.

Biruința harului se arată prin aceasta: atunci când vrăjmășia omului L-a alungat pe Isus de pe pământ, Dumnezeu a adus mântuirea prin chiar acest fapt. El venise să ispășească păcatele chiar ale celor care L-au lepădat! Alături de arătarea cea mai completă a păcatului omului, credința vede desfășurarea cea mai completă a harului lui Dumnezeu. Dacă am chiar și cea mai neînsemnată ezitare cu privire la dragostea lui Dumnezeu, mă depărtez de har. Prin urmare, voi spune: „Sunt nenorocit, pentru că nu sunt ceea ce aș dori să fiu”. Dar, mai degrabă, ar trebui să mă întreb: „Este Dumnezeu ceea ce doresc să fie? Este Isus tot ceea ce mi-aș putea dori?”. Dacă înțelegerea a ceea ce sunt, a ceea ce se află în mine însumi are un alt rezultat decât a mări adorarea mea pentru ceea ce este Dumnezeu, atunci înseamnă că nu mă aflu pe terenul harului curat, chiar dacă această înțelegere a condus la smerirea mea. Există nemulțumire și neîncredere în duhul meu? S-ar putea ca lucrurile să stea așa din pricină că spun: „eu”, „al meu”, „mie”, și pierd din vedere harul lui Dumnezeu.

Este mai de folos să fim ocupați cu ceea ce este Dumnezeu, decât cu ceea ce suntem noi. Dacă privim la noi înșine, aceasta este o dovadă de mândrie – arătăm că nu suntem cu adevărat conștienți de faptul că nu suntem buni de nimic. Și, până ce nu am înțeles acest lucru, nu ne putem întoarce în întregime privirile de la noi înșine, pentru a le îndrepta către Dumnezeu. Privind la Hristos, privilegiul nostru este de a uita de noi înșine. Adevărata smerenie constă nu atât în a gândi rău despre noi, cât în a nu gândi deloc la noi. Sunt atât de rău, încât nu merit să mă gândesc la mine. Lucrul de care am nevoie este să uit de mine însumi și să privesc la Dumnezeu, la Acela care este vrednic să-mi preocupe toate gândurile. Și cu siguranță că rezultatul acestui lucru va fi că harul Lui ne va smeri.

J. N. Darby

<

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.

Luca 15.7

Pocăința și credința (1)

Prin pocăința față de Dumnezeu și prin credința în Domnul Isus Hristos, omul este mântuit (Fapte 20.21). În Evanghelia după Luca găsim un exemplu impresionant: tâlharul de pe cruce.

Împreună cu Isus au fost răstigniți doi tâlhari. Amândoi au comis o crimă, au fost arestați și au fost condamnați la cea mai crudă pedeapsă care exista la acea vreme. În această situație îi auzim batjocorind și adresând cuvinte blasfematoare Celui răstignit pe crucea din mijloc (Matei 27.44).

Dar, deodată, unul dintre ei i-a reproșat complicelui său: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași judecată?” (Luca 23.40). Ceea ce le lipsise până atunci era frica de Dumnezeu! Tocmai de aceea ajunseseră pe căi rătăcite. Frica de Dumnezeul cel sfânt putea să lucreze în inimile lor pocăință chiar și atunci când se aflau în fața morții.

Pocăința unuia este exprimată în cuvintele sale: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru cele ce-am făcut”. El a recunoscut că ei și-au meritat pedeapsa. Dar Omul din mijloc era nevinovat. Tâlharul a fost convins de aceasta și a exclamat: „Acesta n-a făcut niciun rău” (Luca 23.41).

Cu siguranță, tâlharul acesta a observat comportamentul lui Isus când a fost răstignit și cum S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23.34). Iar deasupra crucii era inscripția cu motivul de condamnare: „Acesta este Împăratul Iudeilor” (Luca 23.38).

Citirea Bibliei: Iosua 15.20-16.10 · 1 Corinteni 13.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19)

Pentru a zidi relații sănătoase, trebuie să devii un bun ascultător. Și pentru a fi un bun ascultător, trebuie să faci următoarele:

1) Ascultă fără să întrerupi. Și trebuie să faci asta chiar și dacă (și când) ai mai multe cunoștințe decât persoana care îți vorbește! Respect-o suficient de mult pentru a prețui ce-ți spune, și ascult-o cu atenție până termină.

2) Încearcă să înțelegi punctul de vedere, sentimentele, gândirea și nevoile celuilalt. Cu alte cuvinte, ascultă ca să înțelegi. O bună ascultare înseamnă respectarea gândurilor, a vorbelor și a sentimentelor celuilalt și nu a ceea ce îți imaginezi tu că ar trebui să gândească, să spună sau să simtă. În loc să ghicești, mai bine întreabă politicos: „Te-am înțeles corect? Vrei să spui că…? Deci crezi că…?” Nu face presupuneri – verifică.

3) Evită să tragi concluzii pripite. Ascultă fără să judeci. Dacă ce spune celălalt nu prea are sens, continuă să asculți. Biblia spune că: „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea” (Proverbele 18:13). Și numai după ce ai ascultat mai mult, lucrurile pot căpăta sens.

4) Abține-te să-l pui pe celălalt într-o poziție defensivă. Ascultă fără să corectezi, fără să pui în balanță și fără să devalorizezi. Exprimări precum: „Nu așa s-au petrecut lucrurile!” sau „La ce te-ai fi așteptat?” sau „Ești cam prostuț și prea sensibil” pot ucide adevărata comunicare. Așa că, încearcă să nu „dai cu presupusul”.

5) Acceptă percepțiile și sentimentele celuilalt ca fiind expresii ale unei persoane apreciate. Validează vorbitorul, spunând: „Dacă te-am înțeles bine, crezi că… simți că… am dreptate?” Roagă interlocutorul să te ajute să ajungi la un punct comun cu el. Când îi spui unei persoane: „După tot ce mi-ai spus, înțeleg acum de ce te simți așa!” – asta îi va mări disponibilitatea de a lua în considerare ideile tale și de a accepta soluțiile pe care tu i le oferi. Așadar, dacă vrei să-i câștigi pe oameni și să-i influențezi, învață să asculți!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 4:25-35; 5:1-2

Este trist, într–adevăr, că oamenilor care sunt aşezaţi în locurile cereşti, Dumnezeu este obligat să le facă recomandări atât de elementare: lepădaţi, nu furaţi, nu vă îmbătaţi, (cap. 5.18) El însă ştie de ce sunt capabile sărmanele noastre inimi carnale, iar diavolul, care ştie şi el, nu va scăpa niciun prilej pe care i-l vom oferi (v. 27).

Să remarcăm că fiecare îndemn este însoţit de un motiv deosebit de înalt şi de mişcător. Trei Persoane divine sunt aici interesate:

1. Duhul Sfânt este în noi; să ne ferim să-L întristăm (v. 30).

2. Suntem copiii preaiubiţi ai lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru, care este Dumnezeul dragostei, doreşte să vadă asemănarea Sa în noi (cap. 5.1). „Iertându-vă unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu v-a iertat pe voi”, este scris (v. 32).

Aceasta merge mai departe decât rugăciunea dată ca învăţătură ucenicilor iudei: „Şi ne iartă nouă păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator” (Luca 11.4).

3. Isus Însuşi este Modelul nostru (cap. 5.2; Ioan 13.14). El ne-a învăţat dragostea iubindu-ne până la moarte (1 Ioan 3.16). Totuşi, să nu uităm niciodată că El S-a oferit lui Dumnezeu în primul rând, ca jertfă desăvârşită, de un miros infinit de plăcut”

15 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință, Noe, după ce a fost divin înștiințat despre cele nevăzute încă, fiind cuprins de teamă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui.

Evrei 11.7

Dumnezeu a vorbit patriarhilor „în multe rânduri și în multe feluri” (Evrei 1.1). Comunicările lui Dumnezeu către acești sfinți din Vechiul Testament au fost fragmentare și au venit prin visuri, prin viziuni sau prin vizite ale îngerilor. Dumnezeu a comunicat cu „părinții” prin aceste mijloace parțiale și felurite, fiindcă Scriptura nu era completă încă și fiindcă Fiul lui Dumnezeu nu venise încă (Evrei 1.2).

Noe nu putea apela la Biblie pentru a primi călăuzire de la Dumnezeu, fiindcă Biblia nu exista. Moise, care a scris primele cinci cărți din Biblie, avea să apară abia după o mie de ani. Citim însă că Noe „a fost divin înștiințat” cu privire la potopul care urma să vină. Dumnezeu a comunicat cu Noe, folosind anumite mijloace, poate chiar printr-un glas pe care acesta l-a auzit (Geneza 6.13). El a primit instrucțiuni divine cu privire la construirea unei corăbii „pentru salvarea casei lui”.

Toate aceste lucruri sunt semnificative pentru noi, care trăim în zile foarte asemănătoare cu ale lui Noe (Luca 17.26). Este o adevărată provocare să crești o familie într-un timp ca acesta, însă Dumnezeu este gata să ne dea ajutorul Lui. Câteodată apar probleme complicate pentru părinți, probleme pentru rezolvarea cărora este greu să găsești un anumit verset care să-ți ofere răspunsul. Părinții însă nu trebuie să dispere. Dacă vor merge înaintea Domnului împreună în rugăciune, „înștiințarea divină” va veni, cu siguranță. El ne va arăta poate o porțiune din Cuvânt la care nu ne-am gândit, sau un principiu biblic care va fi pus de Duhul într-o lumină care să ne ofere călăuzire în problema respectivă. Sau poate va folosi o împrejurare sau „un susur blând și subțire” pentru a ne călăuzi (1 Împărat 19.12). Dorința Lui este să comunice cu noi, pentru „salvarea” familiilor noastre, aflate în mijlocul acestei lumi corupte.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui care ne-a chemat prin slava și virtutea Sa.

2 Petru 1.3

Mâncarea era inclusă în preț

Cu mulți ani în urmă, pe un vapor care călătorea dinspre America spre Europa se afla și un bărbat, ale cărui posibilități financiare erau mai modeste și care nu se putea bucura de mâncarea gustoasă servită zilnic. În fiecare zi, când îmbietorul miros de la bucătăria vaporului umplea aerul, bărbatul se retrăgea în cabina sa, își deschidea valiza și își lua masa lui sărăcăcioasă din alimentele pe care le avea. Într-o zi, pe la prânz, când era aproape de țărmul Europei, simțind mirosul ademenitor al mâncării, s-a hotărât să meargă la bucătărie. L-a întrebat pe bucătar cât costă un astfel de prânz. Bucătarul l-a privit mirat și l-a întrebat dacă are bilet de călătorie. „Desigur, am!”, a răspuns bărbatul. „Atunci citiți pe bilet cu atenție și veți vedea că mâncarea este inclusă în prețul călătoriei.”

Mirat, bărbatul a citit ce scria pe bilet. Era întocmai cum îi spusese bucătarul. Și el răbdase atâta vreme, când ar fi putut să se așeze la o masă bogată!

Nu stau oare tot așa lucrurile în planul credinței? Dumnezeu ne-a promis în Cuvântul Său viața veșnică prin credința în Fiul Său. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce are nevoie sufletul nostru pentru călătoria pe acest pământ. Acest adevăr este scris în Cartea lui Dumnezeu. Dar mulți trec nepăsători pe lângă ceea ce este scris, hrănindu-se cu „firimiturile” tradiției, ale necredinței și ale altor lucruri care nu folosesc la nimic!

Citirea Bibliei: Iosua 15.1-19 · 1 Corinteni 12.12-31

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (5) | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia… ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2)

Putem înțelege voia lui Dumnezeu și din trăirile și experiențele noastre personale. Cum putem ști care este voia lui Dumnezeu pentru viața noastră? Apostolul Pavel ne învață: „să ne prefacem, prin înnoirea minţii noastre, ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2). Cuvântul „a se preface” înseamnă „a-și schimba forma”, „a accepta transformarea”… Cum se formează un diamant? Prin presiune severă aplicată o perioadă lungă de timp. Experiențele din viața ta te vor dirija spre scopul vieții tale. Dumnezeu nu irosește niciodată o suferință! Psalmistul a zis: „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău … Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale” (Psalmul 119:67,71). Cum te poți deprinde să faci ce este bine?

Prin experimentarea suferinței și a durerii când ai făcut ceva greșit. Poate că întrebi: „Când ceilalți s-au purtat nedrept cu mine, asta face parte din voia lui Dumnezeu pentru viața mea?” S-ar putea. Chiar Apostolul Pavel spune: „Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei…” (Filipeni 1:12). Apoi el adaugă: „acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1:20-21).

O tapiserie, acea broderie lucrată manual, pare a fi o încâlceală de fire de ață, când te uiți pe dosul ei. Dar este exact ceea ce trebuie pentru a crea imaginea plină de frumusețe, ordonată și valoroasă, de pe față… Înțelegi ideea? Așadar, reanalizează-ți experiențele vieții și „deosebește voia lui Dumnezeu” din ele.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 4:13-24

Cea mai mare parte a tinerilor sunt nerăbdători să aibă acces la privilegiile adulţilor, în timp ce, din contră, le este indiferent dacă‑şi prelungesc, uneori pe durata întregii vieţi, o stare spirituală copilărească.

Versetele 13-16 descriu dezvoltarea armonioasă a acestui trup al lui Hristos din care noi facem parte. Aceasta rezultă din creşterea fiecărui credincios. În Isus, „starea de om matur” îşi atinge statura completă. Hristos în el este „plinătate” (v. 13; 1 Ioan 2.13). Spre deosebire de el, copilaşul, nefiind întărit în adevăr, rămâne receptiv la toate erorile. Ce stare periculoasă! Şi putem constata în ce întuneric moral şi spiritual este scufundată lumea prin ignoranţă faţă de Dumnezeu (v. 17‑19). Noi, care am fost învăţaţi potrivit adevărului care este în Isus, să arătăm prin purtarea noastră cum „L-am cunoscut (L-am învăţat) pe Hristos” (v. 20). Doctrina noastră, sau mai degrabă felul nostru de a trăi, este o Persoană. Hristos se învaţă. Să Îl studiem bine! Şi să-L trăim!

La fel cum dăm jos o haină pentru a lua o alta, tot aşa noi ne–am dezbrăcat de omul cel vechi şi ne‑am îmbrăcat cu omul cel nou (v. 22‑24). Îmbrăcămintea cuiva nu trece neobservată. Care este îmbrăcămintea noastră înaintea ochilor tuturor? Hainele murdare ale omului vechi, sau mai bine vreo asemănare morală cu Domnul Isus? (Fapte 4.13).

14 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Stăpânilor, dați robilor ce este drept și corect, știind că și voi aveți un Stăpân în ceruri.

Coloseni 4.1

Stăpânii creștini trebuie să fie conștienți permanent că și ei au un Stăpân în cer, față de care sunt responsabili pentru poziția și lucrarea lor, și că sunt datori să lucreze față de slujitorii lor așa cum Stăpânul ceresc lucrează față de ei. Sentimentul domniei Lui trebuie să fie mereu înaintea conștiinței lor, inima lor realizând zilnic bunătatea, harul și blândețea Lui. Stăpânul nostru ceresc nu este dur și aspru, iar stăpânul creștin nu trebuie să fie caracterizat nici el de aceste lucruri. El trebuie să reflecte caracterul Stăpânului său ceresc, care este lumină și dragoste, și este dator să lucreze cu slujitorii lui cu dreptate și corectitudine, dându-le ceea ce li se cuvine. Atunci lumina cerească va fi în casa lui, iar ea va fi ca un sfeșnic care „luminează pentru toți cei care sunt în casă” (Matei 5.15).

În Efeseni 6.9, stăpânii sunt îndemnați să nu recurgă la amenințări. În timp ce aceste îndemnuri aveau o forță specială în zilele sclaviei, ele sunt valabile și în zilele noastre de libertate. Amenințarea sau limbajul aspru nu se cuvin unui copil al Stăpânului ceresc, care este plin de har, de iubire și de dreptate. Dacă ochiul stăpânului pământesc privește spre Stăpânul din ceruri, vocea bunătății și a dreptății se va auzi întotdeauna din partea stăpânului, care este, la rândul lui, un slujitor al Său.

Ce imagine frumoasă ne este oferită în Rut 2.4 cu privire la relația binecuvântată care exista între stăpân (Boaz) și slujitorii săi (secerătorii)! Când el a venit pe ogorul său, și-a salutat slujitorii prin cuvintele: „Domnul să fie cu voi!”, iar ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!”. Boaz este o imagine frumoasă a lui Hristos, Cel care este Ruda cu drept de răscumpărare și Stăpânul nostru. Mica Epistolă către Filimon este, de asemenea, foarte instructivă pentru cei care sunt stăpâni, arătând cum felul de a fi al lui Hristos trebuie să guverneze comportamentul celor care sunt slujitorii Lui nevrednici.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.

Psalmul 119.9

Despre valoarea Bibliei

Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să luăm deja de tineri o decizie importantă: „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. – Nu uit cuvântul Tău. – Păzesc cuvântul Tău! – Mă încred în cuvântul Tău. – Partea mea este să păzesc cuvintele Tale. – Nădăjduiesc în cuvântul Tău. – Îmi țin piciorul departe de orice cale rea, ca să pot păzi cuvântul Tău. – Urăsc orice cale a minciunii. – O iau înaintea străjilor de noapte și deschid ochii, ca să cuget la cuvântul Tău. – Inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale. – Limba mea să vorbească de cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt dreptate!” (Psalmul 119.11,16,17,42,57,81,101,128,148,161,172).

Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să ne rugăm: „Înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău! – Ridică-mă, după cuvântul Tău! – Întărește-mi pașii în cuvântul Tău și nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine! – Dă-mi pricepere, după cuvântul Tău” (Psalmul 119.107,28,133,169).

Cuvântul lui Dumnezeu ne arată cum este el: „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri. – Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! – Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. – Cuvântul Tău este foarte curat și slujitorul Tău îl iubește. – Întreg cuvântul Tău este adevăr și orice judecată a dreptății Tale ține pentru totdeauna. – Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare” (Psalmul 119.89,103,105,140,160,162).

Citirea Bibliei: Iosua 14.1-15 · 1 Corinteni 12.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu… să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui…” (Evrei 13:20-21)

Un alt element prin care putem înțelege voia lui Dumnezeu este personalitatea. Înainte de a angaja un lider, companiile sau birourile de recrutare a forței de muncă îi fac acestuia un profil al personalității, pentru a-i detecta calitățile și defectele. Întrebare: Tu ai compasiune față de oameni sau intri în competiție cu ei? Ai cumva o personalitate competitivă, ambițioasă, sau ai un temperament altruist? Cel mai rău lucru pe care-l poți face este să invidiezi tipul de personalitate al altuia și să spui: „Aș vrea să fiu ca acea persoană!” E ca și cum I-ai spune lui Dumnezeu: „Ai făcut o greșeală când m-ai creat!” Dumnezeu te va ajuta să-ți schimbi comportamentul și să-ți întărești caracterul, dar poți să te rogi până rămâi fără aer, și El nu-ți va modifica personalitatea! În schimb, te va ajuta s-o recunoști și să-i dai valoarea maximă.

Proverbul: „Cine se aseamănă se adună” este adevărat. Vulturii nu doresc să stea împreună cu rațele. Ei nu vor să trăiască într-o curte sau să înoate într-un lac. Potențialul lor îi face intransigenți față de cei care nu se pot înălța. Vulturii sunt singuratici. Rațele, pe de altă parte, umblă în echipă (sau cârd!). Unele migrează mii de km până în zonele cu climă mai caldă, zburând într-un stol în forma literei V, fără să-și încalce rangul. Ele știu să depindă una de alta și să aibă grijă una de alta.

Înainte ca Dumnezeu să te aleagă pentru o lucrare, El te creează și te modelează. El îți dăruiește tipul de personalitate potrivit pentru a împlini planul Său pentru viața ta. Așa că, în loc să te subapreciezi sau să-ți dorești să ai un alt fel de temperament, închină-te folosind eventual cuvintele lui David (Psalmul 139:13-14): „Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 4:1-15

„Nu m-am ferit să vă fac cunoscut tot planul lui Dumnezeu. Luaţi seama deci la voi înşivă”. Acest cuvânt al lui Pavel către bătrânii din Efes (Fapte 20.27,28) corespunde celor două diviziuni ale Epistolei către Efeseni. De la capitolul 1 până la capitolul 3, apostolul expune minunatul plan divin. ”

Vă îndemn deci”, înlănţuie el, arătând prin capitolele 4 la 6 ce umblare corespunde unei chemări atât de înalte (1 Tesaloniceni 1.12). Ceea ce trebuie să o caracterizeze în primul rând este reversul unui spirit de superioritate: smerenia cu blândeţea şi îngăduinţa dragostei, în legătura păcii. Potrivit speranţei unei singure chemări, un singur Duh uneşte mădularele unui singur Trup (oamenii însă au înfiinţat numeroase biserici, fiecare dintre acestea numărându-şi membrii ei). Sub autoritatea unui singur Domn, este dată ca învăţătură o singură credinţă creştină şi un singur botez conferă numele şi responsabilitatea de creştin (oamenii însă vă vorbesc de botezarea în religia lor!). În sfârşit, un singur Dumnezeu şi Tată, de la care sunt toţi şi toate, are asupra noastră drepturi divine.

Domnul, ca Om glorificat, „S-a suit mai presus de toate cerurile”, după ce a coborât în moarte. El le dă acum alor Săi felurite daruri din harul Său. Practicăm noi cu adevărat supunerea faţă de El?

13 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Trage-mă! Să alergăm după tine!

Vino repede, preaiubitul meu!

Cântarea Cântărilor 1.4; 8.14

Suntem atrași de Persoana lui Hristos? Fie că privim la măreția lucrării Sale de la cruce, fie că citim despre mulțimea de oameni vindecați în timpul lucrării Sale pe pământ, trebuie să ne fixăm privirile asupra Aceluia prin care au fost făcute toate aceste lucruri. Când cineva se parfumează, nu o face pentru a atrage atenția și simțămintele către acel parfum, ci către propria sa persoană. Tot așa, să nu încetăm să-I mulțumim Domnului pentru iertarea de păcate și pentru speranța gloriei, însă, în tot acest timp, El Însuși să fie Obiectul inimii noastre. Da, ne bucurăm nespus de mântuirea mare pe care o avem, însă, făcând acest lucru, Îl preamărim pe Mântuitorul – pe Cel care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine pentru noi (Galateni 2.20).

Când Domnul Isus a stat la masă cu ucenicii Săi, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care este [dat] pentru voi; să faceți aceasta spre amintirea Mea”. La fel, după cină, a luat paharul și a spus: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu; să faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea” (1 Corinteni 11.23-25). Această Cină sfântă nu este doar un ritual, ci menirea ei este de a atrage atenția noastră asupra Persoanei Sale, făcându-ne astfel să ne închinăm. Doar în măsura în care inimile noastre se preocupă cu El putem aprecia cu adevărat ceea ce El a făcut pentru noi.

Pe măsură ce-L contemplăm ne vom simți din ce în ce mai mult atrași de El, iar afecțiunile noastre se vor concentra asupra Lui. Acest lucru va face ca inimile noastre să exclame, precum Sulamita către preaiubitul ei: „Vino repede!”, fiindcă ea tânjea după El.

„Da, vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22.20).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Isus] … le-a explicat în toate Scripturile, lucrurile cu privire la El.

Luca 24.27

Profeții împlinite în Isus Hristos (2)

Minunile Sale

Profeție: „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta” (Isaia 35.5,6).

Împlinire: „Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud” (Matei 11.5).

Isus este trădat de un prieten

Profeție: „Nu un vrăjmaș mă batjocorește …, ci tu, un om deopotrivă cu mine, tu, cel mai aproape al meu și prietenul meu!” (Psalmul 55.12,13).

Împlinire: „Iuda … le dăduse semnul acesta: «Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!»” (Matei 26.47,48).

Prețul cu care a fost prețuit Isus

Profeție: „Și Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginți «… prețul acesta scump, cu care M-au prețuit!»” (Zaharia 11.12,13).

Împlinire: „[Iuda] le-a zis: «Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?». Ei i-au cântărit treizeci de arginți” (Matei 26.15).

Citirea Bibliei: Iosua 13.15-33 · 1 Corinteni 11.17-34

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!…” (Psalmul 40:8)

Astăzi vom vorbi despre modul în care putem înțelege voia lui Dumnezeu prin darul care „ne-a fost dat” fiecăruia în parte. Biblia spune: „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Care este principalul tău dar? S-ar putea să spui: „Nu cred că am vreun dar.” Nimeni nu s-a născut fără vreun talent! Tot la fel, când ai fost născut din nou, ai primit cel puțin un dar duhovnicesc. Poate darul tău a rămas nedescoperit, nedezvoltat, nefolosit, folosit prea puțin sau chiar folosit greșit… dar tu ai un dar!

Ai auzit vreodată zicala: „Nu există nimic atât de puternic ca o idee căreia i-a sosit ceasul!”?! Când aduci laolaltă oportunitatea, darul și timpul potrivit, rezultatele te pot lăsa efectiv fără cuvinte. Până acum, poate ți s-a părut că îți trăiești viața doar pentru a supraviețui, dar la un moment dat – într-o criză, într-o situație, cu o ocazie când se deschide o ușă – tu-ți vei descoperi abilități care au fost latente în tine ani de zile.

Poate chiar astăzi, acum trăiești cu impresia că te afli într-o situație fără ieșire… Dar Dumnezeu este un Dumnezeu care pregătește mijlocul de a ieși din ea (vezi 1 Corinteni 10:13). Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego erau niște tineri iudei duși robi în Babilon. Dacă tu crezi că ești într-o situație fără ieșire, ce să mai spui despre situația lor, prin comparație? Biblia ne spune că: „Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune… În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui.” (Daniel 1:17, 20).

Să însemne asta că tu poți sta degeaba, așteptând ca succesul să-ți cadă în poală? Nu, deoarece zicala „șansa bate la ușă” de fapt nu este adevărată. Oportunitățile îi așteaptă pe cei ce deschid ușa și ies în căutarea lor! Fă-o și tu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 3:13-21

Această nouă rugăciune a apostolului este adresată „Tatălui Domnului nostru Isus Hristos” (v. 14; comp. cu cap. 1.16,17). Fie ca Acela „care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim” (v. 20) să ne răspundă fiecăruia dintre noi! Să ne dea să înţelegem câte ceva din gloria Lui, în toate sensurile de nemăsurat şi veşnică! Dar, oricât de măreţe ar fi perspectivele acestei glorii, ele nu fixează şi nu reţin afecţiunile noastre. De aceea apostolul adaugă fără tranziţie: „şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos” (v. 19). Închipuiţi–vă că eu aş fi dus dintr-o dată în palatul unui rege; aş fi acolo, fără–ndoială, orbit şi dezorientat. Dacă însă îl regăsesc în acel loc pe cel mai bun prieten al meu şi descopăr că el este chiar regele, imediat mă voi simţi fericit şi în largul meu. Astfel este cu gloria: este cea a lui Isus pe care Îl iubim.

Împreună cu apostolul, să cerem ca Duhul Lui să ne întărească „omul dinăuntru”. Dacă Hristos locuieşte în noi (v. 17), nimic mai puţin decât „toată plinătatea lui Dumnezeu” ne va umple (v. 19; Coloseni 2.9,10) şi, odată cu ea, puterea, dragostea, credinţa, înţelepciunea. Dragi prieteni, Tatăl ne-a făcut nouă loc în casa Lui (cap. 1 şi 2). Noi I-am făcut loc lui Isus în inima noastră?

12 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.

Ioan 17.24

Când S-a aflat aici, El a dorit să fie cunoscut de către ucenicii Săi, să fie descoperit lor, în câteva din gloriile Sale ascunse, așa păcătoși cum erau ei. De asemenea El S-a bucurat ori de câte ori a putut să-Și comunice harul acolo unde a găsit credință. Credința care se baza pe El fără rezervă, credința care apela la El fără ceremonie, credința care putea da la o parte aparenta neglijare sau respingere, a fost prețuită de El. Păcătosul care se alipea de El în ciuda disprețului lumii, sau care se încredea numai și numai în El, fără aportul sau încurajarea altora, a fost în totul bine primit de El. Sufletul care cerea cu îndrăzneală prezența Lui, sau care căuta părtășia cu El, sau care stătea la picioarele ori la pieptul Lui, acela putea obține de la El ceea ce dorea sau, precum Avraam mijlocitorul, Îl putea avea cu sine cât de mult timp voia.

El a dorit uniunea cu aleșii Săi, o uniune permanentă, deplină și personală, fiind gata să împartă cu ei numele Său de la Tatăl, poziția de dragoste în care Se afla și slava al cărei moștenitor era.

A căutat simpatie, a tânjit după tovărășie în bucuriile și în necazurile Sale. Iar noi nu putem nicidecum să cântărim dezamăgirile inimii Lui, când a căutat aceste lucruri și nu le-a găsit; a fost mai greu, cu mult mai greu, decât atunci când El Și-a revendicat împărăția, așa cum am văzut deja, și nu a primit-o. „Așa, n-ați fost în stare un singur ceas să vegheați împreună cu Mine?”, a fost glasul unei inimi însingurate.

Mai mult decât atât, El a plănuit, atunci când S-a aflat aici, să împartă tronul cu poporul Său. Nu voia să fie singur. Dorea să împartă onorurile și stăpânirile cu aleșii Săi, tot așa cum voia ca ei, în simpatie, să înțeleagă și să împartă împreună cu El bucuriile și durerile Lui.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri.

1 Timotei 2.1

Dumnezeu ascultă rugăciunile părinților credincioși!

Parcă și acum o văd pe mama în fața mea cum îmi spunea: „Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta!”. Furios, am strigat atunci: „Mereu aud același și același lucru! Dacă nu încetează această predică, dispar de aici și nu mă mai întorc niciodată acasă”. Mama a tăcut un timp, după aceea a spus încet: „Obligația mea este să-ți amintesc de Cuvântul lui Dumnezeu”.

După câteva săptămâni am părăsit casa părintească. Am fost pe drumuri mulți ani, mă mutam dintr-un oraș în altul, trăiam când dintr-o activitate, când din alta și am cunoscut aproape toate porturile continentului nostru. Câte nu s-au întâmplat în acest timp! Spargeri, furturi, înșelăciuni – nu cred că îmi mai pot aminti fiecare nedreptate, fiecare păcat pe care l-am făcut.

În urma unor „acțiuni” eram lovit, dar „aveam noroc” și scăpam cu bine. Într-o zi însă am ajuns la spital. Viața mea atârna doar de un fir de păr și doctorul mi-a spus deschis că starea mea este foarte îngrijorătoare. În această incertitudine, în această așteptare obositoare, cuprins când de îndoială, când de speranță, m-am gândit mereu că părinții mei se rugau pentru mine. Nu mă îndoiam deloc de acest lucru, ci eram foarte convins. În sfârșit, harul lui Dumnezeu m-a condus, prin rugăciunile părinților mei, la căință și mi-a permis să primesc mântuirea în Hristos Isus.

Cât de fericiți au fost părinții mei când am mers acasă și le-am spus că acum sunt mântuit! Mama m-a luat în brațe și mi-a spus: „Am știut că Domnul Isus va asculta rugăciunile noastre”.

Citirea Bibliei: Iosua 13.1-14 · 1 Corinteni 11.1-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:6)

Spuneam că poți înțelege voia lui Dumnezeu prin duhul tău… și poți s-o înțelegi și cu inima. Pentru ce anume ai „tragere de inimă” sau ce te pasionează? Ca iudeu, apostolul Pavel dorea cu ardoare să-și evanghelizeze poporul. El spune: „dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.” (Romani 10:1-4).

S-ar putea să pui următoarea întrebare: „Trebuie să fiu implicat în lucrarea lui Dumnezeu, pentru a cunoaște și pentru a face voia Lui?” Nu. Nelson Mandela își dorea atât de mult să-și elibereze poporul de răul apartheidului, încât a fost dispus să petreacă douăzeci și șapte de ani în închisoare pentru a-și vedea visul cu ochii. Când inima ta începe să se întrebe: „Ce pot face ca să schimb această situație?”, înseamnă că descoperi voia lui Dumnezeu pentru tine. Cei care au făcut din această lume un loc mai bun, toți și-au pus această întrebare.

Thomas Edison a răspuns la ea oferind lumii becul electric. Henry Ford a răspuns la ea dăruind lumii automobilul. Maica Tereza a răspuns la ea dăruind dragoste și demnitate celor uitați de soartă și celor aflați pe moarte, din India. Neemia a plâns pentru ruinele Ierusalimului, după care a reconstruit zidurile. Pe tine, ce te mișcă? Ce este în inima ta? E posibil, și mă rog, ca în timp ce răspunzi la această întrebare, să descoperi voia lui Dumnezeu pentru viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 3:1-12

Acest capitol este constituit sub forma unei paranteze, ca pentru a scoate mai bine în evidenţă taina, „acum descoperita”, care formează subiectul său (v. 3, 9), cea a lui Hristos şi a Adunării. Istoria omului este împărţită în perioade numite „veacuri” (1.21; 2.7; 3.9) sau uneori dispensaţii, economii pe parcursul cărora Dumnezeu Se descoperă sub un anumit nume unor anumite categorii de persoane. În cursul dispensaţiei harului, a noastră, caracterizată prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, Dumnezeu Se descoperă ca Tată şi cheamă un popor ceresc.

Dacă înţelepciunea divină poate fi contemplată în creaţie (Psalmul 104.24; Proverbe 3.19), cu cât mai mult străluceşte ea în planurile de neclintit ale lui Dumnezeu, având în vedere gloria şi bucuria eternă a Fiului Său Preaiubit! Această înţelepciune „atât de felurită” s-a manifestat într-un mod suveran şi cu totul nou „prin Adunare”. Îngerii o admiră; naţiunile primesc „evanghelia (vestea cea bună)” (v. 8). Iar lui Pavel i-a fost dată, printr-o chemare deosebită, această descoperire a cărei măreţie îl umileşte în propriii ochi (v. 8). El era împuternicit să facă cunoscut tuturor bogăţiile harului (cap. 1.7; 2.7) şi gloriei divine (cap. 1.18; 3.16). Ca unii care suntem privilegiaţii acestor „bogăţii de nepătruns”, să le preţuim mai mult decât orice.

11 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă, într-adevăr, suferim împreună cu El, ca să fim și glorificați împreună cu El.

Romani 8.17

Domnul și Mântuitorul nostru a fost în lume, chiar și înainte de a merge la cruce, „un om al durerilor și obișnuit cu suferința”. O lume a păcatului și a morții, a suferințelor și a lacrimilor, unde domnesc gândirea și principiile cărnii, nu putea să fie pentru natura Sa sfântă și pentru inima Sa iubitoare decât un izvor necurmat de durere și de tristețe. El a pășit prin ea singur, ca un străin solitar, pe care atât de des nici ucenicii nu L-au înțeles și L-au rănit în profunzimea sentimentelor Sale prin egoismul, necredința și neînțelegerea lor. Ceea ce a auzit și a văzut a produs suferință urechii și ochiului Său, I-a rănit inima și a trezit în același timp compasiunea Sa profundă. Față de aceasta, El nu a găsit pentru Sine niciun pic de înțelegere, de compasiune, niciun mângâietor. Pentru dragostea Sa a cules ură, pentru ajutorul Său, nemulțumire, pentru bunătatea Sa, batjocuri și insulte.

Așa și omul duhovnicesc: în drumul său prin această lume, el simte lucrurile așa cum le-a simțit Hristos, chiar dacă, bineînțeles, nu cu aceeași intensitate. Și natura sa stă în contrast cu toate cele din jurul său, și nici nu poate fi altfel: suferă acolo unde a suferit și Hristos; este împovărat, suferă cu Hristos. Dragostea sa pentru Dumnezeu și oameni, dorința sa după curăție și sfințenie, dorința sa de a da cinste Numelui și drepturilor lui Dumnezeu și Unsului Său, tot ceea ce locuiește în el ca părtaș al naturii divine va fi un izvor de suferință. Urmările păcatului care-l înconjoară, legate cu necredința, indiferența și încăpățânarea oamenilor, îi produc suferință; fiecare necinstire a lui Hristos, fiecare cuvânt urât, necurat sau batjocoritor îl dor. Chiar și tâlharul de pe cruce l-a mustrat pe tovarășul său care-L batjocorea pe Domnul; aceasta îl durea. Dar, Dumnezeu fie lăudat, nu va fi așa pentru totdeauna! Tocmai această părtășie la suferințele lui Hristos ne garantează că acolo sus vom fi părtași slavei Sale. În curând, toți cei care aici suferă împreună cu El vor fi acolo glorificați împreună cu El. Cine nu suferă cu El, într-o oarecare măsură, fie aceasta pentru zile sau chiar numai pentru câteva ore (ca tâlharul), dovedește prin acest lucru că nu este născut din Dumnezeu, că nu este creștin. Căci cum ar putea lucra Duhul lui Hristos ca să-i înnoiască inima, dacă nu i-ar înnoi și felul de gândire care era și în Hristos?

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Făcându-ne cunoscută taina voii Sale … pentru administrarea plinătății timpurilor, spre a uni în Hristos toate lucrurile care sunt în ceruri și lucrurile care sunt pe pământ.

Efeseni 1.9,10

Domnia lui Hristos

Este voia lui Dumnezeu ca, într-o zi, toate lucrurile din ceruri și de pe pământ să fie reunite sub o singură guvernare perfectă. Pentru aceasta, este nevoie de un Conducător drept. Acesta este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care aici, pe pământ, a îndeplinit toate lucrările care I-au fost încredințate de Dumnezeu. Credincioșia Sa în slujirea lui Dumnezeu a fost unică.

În versetul de astăzi citim că Isus Hristos va domni la „plinătatea timpurilor”, adică în Împărăția păcii de o mie de ani cu care se vor încheia diferitele epoci ale pământului. Dar, mai întâi, Hristos îi va lua la Sine, în cer, pe credincioși, după care pământul va fi curățit prin judecăți de tot răul. Apoi totul va fi sub binecuvântarea domniei lui Hristos. Acea perioadă va fi caracterizată de câteva aspecte:

Nu răul, ci binele va avea prioritate.

Creația va fi eliberată de urmările păcatului, cum sunt boala și moartea.

Tot pământul va înflori, chiar și pustia.

Hristos va domni împreună cu ai Săi.

Sub domnia lui Hristos, toți iudeii vor locui în țara Israel.

Dumnezeu va fi onorat de toate popoarele.

Adevărul că Hristos va fi Cap peste toate este acum o taină pentru lume. Pentru credincioși însă este o certitudine de care se bucură.

Citirea Bibliei: Iosua 12.1-24 · 1 Corinteni 10.23-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu…” (Psalmul 143:10)

În următoarele zile, vom medita la voia lui Dumnezeu și ne vom uita la câteva elemente care să ne ajute s-o înțelegem. Ei bine, putem înțelege voia lui Dumnezeu prin cugetul nostru, care este un fel de sol al Lui în noi. Duhul nostru născut din nou și revitalizat de Hristos este acea parte a ființei noastre care este capabilă să creeze o conexiune cu Dumnezeu, și să-I răspundă. Când Îl primim pe Hristos, Duhul Sfânt Se unește cu duhul nostru într-un fel pe care nu-l putem înțelege pe deplin (vezi 1 Ioan 4:13).

Biblia spune: „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul” (1 Corinteni 2:14-15).

S-ar putea să cunoști ceva în duhul tău fără să înțelegi lucrul acela în mintea ta. Ți se pare ciudat? N-ar trebui să fie, deoarece Biblia spune că „voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru.” (1 Ioan 2:20). Uneori îți sare în ochi un verset de pe pagina pe care o citești din Biblie, și „știi” clar că prin acel verset Dumnezeu îți vorbește și te călăuzește. S-ar putea să nu aibă nicio semnificație pentru mintea ta, dar în duhul tău rezonează ca și cum ar fi cert și adevărat. Noi folosim anumite cuvinte pentru a descrie această experiență, cum ar fi „călăuzire” sau „îndemn.”

Este posibil să înțelegi lucrurile greșit și să faci o greșeală? Da! Și cei mai maturi creștini greșesc. Dumnezeu a vorbit de patru ori profetului Samuel, când acesta era tânăr, înainte ca el să Îi recunoască glasul. La fel cum faci exerciții fizice pentru a-ți întări trupul, tot la fel trebuie să-ți exersezi și duhul pentru a-l face mai ager și mai sensibil față de Dumnezeu. Biblia ne spune că „hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:14). Așadar, tu poți înțelege voia lui Dumnezeu prin duhul tău!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 2:11-22

Comparativ cu poporul iudeu, soarta naţiunilor era nespus de mizerabilă. Ele nu aveau niciun drept la promisiunile făcute de Domnul lui Avraam şi descendenţilor lui (Romani 9.4). Şi noi facem parte dintre aceşti străini. Într–adevăr, să ne aducem aminte (v. 11) de această tristă vreme când eram fără Hristos, în consecinţă fără speranţă şi fără Dumnezeu în lume. Astfel, tot ceea ce posedăm acum în El va fi cu atât mai de preţ pentru noi. Avem cu Dumnezeu mai mult decât un legământ: o pace gratuită (Romani 5.1), garantată prin prezenţa Domnului Isus din cer. „Pentru că El este pacea noastră” (v. 14). El de asemenea este Cel care a făcut–o (v. 15b) şi a plătit pentru ea preţul în întregime. În sfârşit, El este şi Cel care a vestit–o (v. 17). Nu dorea să lase în seama nimănui grija de a le–o transmite ucenicilor Săi dragi în seara învierii Sale: „Pace vouă”, le spune El (Ioan 20.21; Isaia 52.7). Şi adaugă: „Vă trimit şi Eu pe voi”. Noi, care am auzit şi am crezut această veste bună a evangheliei, suntem responsabili, la rândul nostru, să o facem cunoscut altora.

Sfârşitul capitolului ne arată Adunarea lui Dumnezeu ca o clădire în construcţie (vezi Fapte 2.47), întemeiată pe Hristos, piatra din capul unghiului, pentru a fi locuinţa Lui aici, jos, în Duh.