29 August 2023
Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.
Romani 12.1
Dacă există vreun lucru important acum, acesta este devotamentul creștin! Nu am nicio intenție să separ devotamentul de doctrina creștină, ci mai degrabă să-l întemeiez pe ea. Și cu siguranță nu îl separ nici de prezența și de puterea Duhului (unul dintre cele mai importante aspecte ale doctrinei creștine), căci devotamentul este produs de către această putere.
Sunt încredințat deci că devotamentul creștin bazat pe adevăr și produs de către puterea Duhului este de cea mai mare importanță pentru cei credincioși și pentru mărturia lui Dumnezeu.
Cred cu toată inima că doctrina este foarte importantă în vremea de acum. Avem nevoie să fim tot mai limpezi cu privire la răscumpărare și la pacea care aparține credinciosului prin dreptatea divină; cu privire la prezența și la puterea vie a Mângâietorului trimis din cer; cu privire la nădejdea sigură și binecuvântată a revenirii lui Hristos pentru a ne lua la Sine, ca acolo unde este El să fim și noi, ca să fim ca El după ce-L vom vedea așa cum este; cu privire la faptul că, dacă murim, vom fi cu Domnul; cu privire la faptul că, fiind înviați împreună cu El, vom fi binecuvântați nu doar prin Hristos, ci cu Hristos; cu privire la identificarea practică și deplină cu El, prin faptul că suntem uniți cu El prin Duhul Sfânt.
Toate aceste lucruri și multe altele legate de ele, susținute prin puterea Duhului Sfânt, ne separă de lume. De asemenea, ele ne adăpostesc sufletul de șicanele raționalismului prezent. Această punere la adăpost este realizată prin faptul că Domnul Isus Hristos glorificat este al nostru în întregime, în mod spiritual și conștient. În sfârșit, ele ne oferă un izvor viu al bucuriei și al nădejdii din întreaga noastră viață creștină.
Însă expresia puterii lor practice în inima noastră se va manifesta prin devotament.
J. N. Darby
Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare.
Psalmul 119.162
Efectul Cuvântului lui Dumnezeu
De-a lungul timpului, nenumărați oameni L-au găsit pe Dumnezeu prin Biblie. Mulți credincioși au fost îmbărbătați și întăriți de această carte în diferitele lor situații în care s-au aflat. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează și astăzi la fel ca atunci când a fost scris:
Cuvântul lui Dumnezeu ne înviorează. Stresul și dificultățile din viața de zi cu zi ne obosesc nu numai trupul, ci și sufletele noastre sunt adesea, seara, de-a dreptul epuizate. Să ne așezăm în fața Bibliei și să citim. Un anumit cuvânt are putere deplină în el să ne ridice din starea noastră. „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăși viață” (Psalmul 119.50).
Cuvântul lui Dumnezeu ne corectează. S-ar putea să apreciem greșit ceva sau să acționăm greșit într-o anumită situație. Câteodată nici nu observăm acest lucru. Citind Biblia, suntem corectați. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate” (2 Timotei 3.16).
Cuvântul lui Dumnezeu ne conduce. Fie că trebuie să luăm o decizie, fie că nu știm ce să facem într-o anumită situație, Biblia dorește să ne arate calea corectă. De aceea să facem din Cuvântul lui Dumnezeu ghidul vieții noastre! Atunci vom experimenta ceea ce spune psalmistul:
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119.105).
Citirea Bibliei: Judecători 1.27-2.5 · 2 Corinteni 1.12-24
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ARATĂ-ȚI DRAGOSTEA PENTRU SEMENI! | Fundația S.E.E.R. România
„A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir… a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)
Evanghelistul Marcu relatează: „Pe când ședea Isus la masă, în Betania… a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde… şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace… Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi… dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Marcu 14:3-9).
La fel a făcut și Iosif din Arimateea, împreună cu Nicodim. Ei au folosit o sută de litri de smirnă și aloe ca să-L îmbălsămeze pe Isus, după ce El a murit, și niciun cuvânt de laudă nu este rostit în Sfânta Scriptură despre asta. Această femeie a adus mirul și l-a turnat pe capul lui Hristos în timp ce El trăia, iar Domnul Isus a scos în evidență două lucruri: a) „Ea a făcut ce a putut.” Faptele de bunătate nu se referă, de obicei, la lucruri mari, ci la lucruri mici, făcute cu o dragoste mare! b) „Se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Tu, pentru ce vei fi ținut minte: pentru o viață de slujire a semenilor, sau pentru una egocentrică? Dacă ai o părere bună despre cineva, spune-i-o astăzi, cât timp trăiește, și nu aștepta să i-o spui la mormânt!
Abate-te de la calea ta pentru a-i umple viața de bucurie cât mai este timp. Acele expresii de apreciere, acele cuvinte de iertare, acel dar special pe care ai vrut să i-l faci, dă-i-le cât mai poți! Nu-ți ține dragostea ascunsă într-o cutie! Așadar, „sparge vasul de alabastru” plin cu dragoste, și toarn-o peste semeni!
de Jean Koechlin
Coloseni 1:1-11
Această scrisoare este adresată unei adunări pe care Pavel n-o vizitase niciodată (cap. 2.1). Colose pare să fi primit evanghelia prin intermediul lui Epafra, slujitor al lui Dumnezeu despre care aici (v. 7, 8) şi în capitolul 4.12,13 este dată o mărturie remarcabilă. Potrivit obiceiului său, apostolul pune în evidenţă mai întâi tot binele posibil la vremea credincioşilor cărora le scrie.
Să ne inspirăm şi noi din exemplul său. Credinţa, speranţa şi dragostea erau fructul întreit şi complet adus de evanghelie la Colose (v. 4, 5). Însă ceea ce hrăneşte credinţa, ceea ce susţine speranţa şi ceea ce înflăcărează dragostea este cunoştinţa lui Dumnezeu (v. 10). De aceea, apostolul cere pentru coloseni, în rugăciunea lui, ca ei să fie umpluţi de această cunoştinţă. Trebuia ca umblarea lor ~ şi a noastră ~ să se supună unui dublu motiv.
Faţă de cei din jurul nostru: să ne arătăm vrednici de Cel Căruia afirmăm că-I aparţinem! Şi, mai presus de toate, faţă de Domnul, dacă-L iubim: să căutăm să-I fim plăcuţi în toate privinţele! Gloria exercită asupra noastră o atracţie puternică (v. 11). Dar de ce se impune toată puterea Domnului? Nu pentru o aşa luptă spectaculoasă, nici chiar pentru a vesti, aici, evanghelia, ci, simplu, pentru a ne da răbdare şi consecvenţă („orice răbdare şi îndelungă‑răbdare”) cu bucurie. Sunt victorii pe care avem ocazia să le obţinem în fiecare zi!
Mana Zilnica 