19 August 2023
Dar spre acesta Mă voi uita: spre cel smerit și zdrobit în duh și care tremură la cuvântul Meu.
Isaia 66.2

Avem nevoie de o supunere absolută față de autoritatea Sfintei Scripturi. Aceasta înseamnă nu să deschidem Scriptura pentru a găsi acolo confirmarea pentru opiniile și pentru vederile noastre, ci să o deschidem pentru a afla gândul lui Dumnezeu cu privire la orice lucru, iar ființa noastră morală să se plece înaintea autorității divine. Aceasta este nevoia arzătoare din zilele noastre – o supunere plină de respect, în toate lucrurile, față de autoritatea supremă a Cuvântului lui Dumnezeu. Fără îndoială, vor exista măsuri diferite de înțelegere și de apreciere a Scripturii, însă cel mai important este să existe acea stare de suflet potrivită, acea atitudine de inimă exprimată prin cuvintele prețioase ale psalmistului: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11).
Aici stă marele secret al siguranței morale. Cunoașterea noastră cu privire la Scriptură poate fi foarte limitată, însă dacă respectul nostru pentru ea este profund, vom fi păziți de mii de greșeli și de mii de capcane. În plus, vom avea parte de o creștere constantă. Vom crește în cunoașterea lui Dumnezeu, a lui Hristos și a Cuvântului scris. Ne vom găsi plăcerea să sorbim din izvoarele vii și inepuizabile ale Sfintei Scripturi și, de asemenea, vom beneficia de acele pășuni verzi pe care harul infinit le-a pus la dispoziția turmei lui Hristos. În felul acesta, viața divină din noi va fi hrănită și întărită; Cuvântul lui Dumnezeu va deveni tot mai prețios pentru sufletele noastre și vom fi conduși, prin lucrarea plină de putere a Duhului Sfânt, în profunzimea, în plinătatea, în măreția și în gloria morală a Sfintei Scripturi. Vom fi eliberați complet de influențele nefaste ale sistemelor teologice – o nespus de binecuvântată eliberare, cu siguranță! Vom putea spune tuturor apărătorilor teologiei omenești că, în ciuda elementelor de adevăr pe care le au în sistemele lor, noi avem, în Cuvântul lui Dumnezeu, perfecțiunea divină. Nu adevăruri sucite și torturate, pentru a se potrivi sistemelor omului, ci adevăruri aflate în locul lor corect în cadrul revelației divine cuprinzătoare care își are centrul etern în Persoana binecuvântată a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos!
C. H. Mackintosh
Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape.
Isaia 55.6

Așa cum sunt
O fată care avea vreo zece ani mergea prin grădină și intona un cântec. Vecinul de pe cealaltă parte a gardului a auzit limpede fiecare cuvânt:
Așa cum sunt eu, Doamne, vin,
Chemat de harul Tău divin;
În sângele Tău scump vărsat,
Mă spală de al meu păcat.
Așa cum sunt, nu mai aștept
Să-ncerc mereu să mă îndrept,
În jertfa Ta mă-ncred deplin,
Miel al lui Dumnezeu, eu vin.
Vecinul, care fusese învățător, iar acum era la pensie, tocmai în acele zile se gândise la viața de după moarte. Prin urmare, a acordat o atenție deosebită fiecărui cuvânt al acestui cântec.
Câteva săptămâni mai târziu, învățătorul s-a îmbolnăvit grav. Mama fetei s-a interesat de starea lui de sănătate. Cu această ocazie, învățătorul a întrebat-o dacă fiica ei i-ar putea repeta cuvintele cântecului pe care îl cântase în grădină cu ceva timp în urmă. Fata a venit și învățătorul a putut să asculte din nou cuvintele despre credință și despre speranță.
În aceeași zi, învățătorul a înțeles și a primit în inima lui vestea bună a lui Isus Hristos. Transformarea sa interioară a fost observată și de rudele sale. Două luni mai târziu a plecat în pace acasă la Domnul.
Citirea Bibliei: Iosua 19.1-51 · 1 Corinteni 14.26-40
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVAȚĂ SĂ TE DETAȘEZI! | Fundația S.E.E.R. România
„Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin…” (Marcu 6:31)

Este curios și interesant faptul că generația cea mai tehnologizată din istorie este și generația care are nevoie de cele mai multe medicamente. Iar Sfânta Scriptură a prevestit lucrul acesta. Dumnezeu i-a spus lui Daniel că în zilele de pe urmă „cunoştinţa va creşte” (Daniel 12:4). Noi suntem aceia! Un cercetător afirma că ne-am antrenat creierele „să treacă rapid prin universul de mesaje și informații, căutând mici fărâme de exaltare. Noi căutăm neîncetat lucrurile de suprafață, nu săpăm niciodată prea adânc… și-apoi trecem la următoarea distracție, iar nivelul de stres crește în moduri pe care abia dacă putem să le înțelegem.”
Întrebare: „Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de o pauză neîntreruptă fără să te simți vinovat și neproductiv?” Sau „îți faci măcar timp să reflectezi și să-ți reîncarci bateriile?” Ca să eviți sindromul epuizării profesionale (așa-numitul burn-out), trebuie să faci următoarele:
1) Să recunoști semnele. Dacă toată ziua intri pe rețelele de socializare și trimiți mesaje electronice și, cu toate acestea te simți în continuare singur, înseamnă că tehnologia nu te ajută, ci îți domină viața.
2) Să faci ceva în această privință. Fă-te indisponibil o scurtă perioadă de timp și vezi ce se întâmplă. Lumea nu se va sfârși, te asigur, iar ție îți va face bine!
3) Să înțelegi că ai de făcut o alegere. Persoanele care cred că trebuie să fie disponibile douăzeci și patru de ore pe zi își exagerează importanța sau controlul pe care ceilalți îl au asupra lor.
4) Să stabilești limite. Las-o mai moale cu e-mailurile, mesajele de pe telefon și rețelele de socializare. Chiar ai nevoie de toate acele informații pe aceeași temă?
5) Răspunde la e-mailuri și mesaje doar dacă este cu adevărat urgent sau important, și la ore rezonabile din zi.
6) Stabilește-ți un orar, și respectă-l! După câteva minute de navigare pe Internet, întreabă-te: „Chiar trebuie să mă ocup cu așa ceva, acum?”
Domnul Isus a spus: „Veniţi singuri la o parte… şi odihniţi-vă puţin.” De ce? Pentru că dacă nu te detașezi, riști să te dezintegrezi!
de Jean Koechlin
Efeseni 6:1-12

Să nu gândim că această epistolă, care expune adevăruri înalte şi uneori abstracte, a fost scrisă numai pentru creştinii avansaţi, pentru oamenii maturi din capitolul 4.13. Aici apostolul se adresează direct copiilor. Iar ceea ce are să le spună este foarte simplu: „Ascultaţi de părinţii voştri”; socotiţi avertismentele lor ca fiind cele ale Domnului. Această disciplină, aşa de dureroasă cum vă pare uneori, corespunde instrucţiunilor pe care părinţii voştri le-au primit cu privire la voi (v. 4).
Cât despre robi şi stăpâni, ceea ce sunt ei îndemnaţi se aplică tuturor celor care au şefi (v. 5‑8) sau subordonaţi (v. 9). Munca noastră ne va da în orice zi ocazia de a pune aceste versete în practică, cu alte cuvinte, de a face (din inimă) voia lui Dumnezeu. Noi suntem sub ochii Lui încontinuu (v. 6). Avem însă nevoie de forţă. Unde să o găsim? În Domnul (v. 10). El singur ne va face capabili să înfruntăm periculoşii vrăjmaşi nevăzuţi, puterile spirituale ale răutăţii satanice care ne ameninţă. Pentru că Hristos este El Însuşi aşezat „în locurile cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi domnie”, obţinând asupra lor victoria de la cruce (cap. 1.20-22; Coloseni 2.15).
