12 August 2023
Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.
Ioan 17.24
Când S-a aflat aici, El a dorit să fie cunoscut de către ucenicii Săi, să fie descoperit lor, în câteva din gloriile Sale ascunse, așa păcătoși cum erau ei. De asemenea El S-a bucurat ori de câte ori a putut să-Și comunice harul acolo unde a găsit credință. Credința care se baza pe El fără rezervă, credința care apela la El fără ceremonie, credința care putea da la o parte aparenta neglijare sau respingere, a fost prețuită de El. Păcătosul care se alipea de El în ciuda disprețului lumii, sau care se încredea numai și numai în El, fără aportul sau încurajarea altora, a fost în totul bine primit de El. Sufletul care cerea cu îndrăzneală prezența Lui, sau care căuta părtășia cu El, sau care stătea la picioarele ori la pieptul Lui, acela putea obține de la El ceea ce dorea sau, precum Avraam mijlocitorul, Îl putea avea cu sine cât de mult timp voia.
El a dorit uniunea cu aleșii Săi, o uniune permanentă, deplină și personală, fiind gata să împartă cu ei numele Său de la Tatăl, poziția de dragoste în care Se afla și slava al cărei moștenitor era.
A căutat simpatie, a tânjit după tovărășie în bucuriile și în necazurile Sale. Iar noi nu putem nicidecum să cântărim dezamăgirile inimii Lui, când a căutat aceste lucruri și nu le-a găsit; a fost mai greu, cu mult mai greu, decât atunci când El Și-a revendicat împărăția, așa cum am văzut deja, și nu a primit-o. „Așa, n-ați fost în stare un singur ceas să vegheați împreună cu Mine?”, a fost glasul unei inimi însingurate.
Mai mult decât atât, El a plănuit, atunci când S-a aflat aici, să împartă tronul cu poporul Său. Nu voia să fie singur. Dorea să împartă onorurile și stăpânirile cu aleșii Săi, tot așa cum voia ca ei, în simpatie, să înțeleagă și să împartă împreună cu El bucuriile și durerile Lui.
J. G. Bellett
Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri.
1 Timotei 2.1
Dumnezeu ascultă rugăciunile părinților credincioși!
Parcă și acum o văd pe mama în fața mea cum îmi spunea: „Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta!”. Furios, am strigat atunci: „Mereu aud același și același lucru! Dacă nu încetează această predică, dispar de aici și nu mă mai întorc niciodată acasă”. Mama a tăcut un timp, după aceea a spus încet: „Obligația mea este să-ți amintesc de Cuvântul lui Dumnezeu”.
După câteva săptămâni am părăsit casa părintească. Am fost pe drumuri mulți ani, mă mutam dintr-un oraș în altul, trăiam când dintr-o activitate, când din alta și am cunoscut aproape toate porturile continentului nostru. Câte nu s-au întâmplat în acest timp! Spargeri, furturi, înșelăciuni – nu cred că îmi mai pot aminti fiecare nedreptate, fiecare păcat pe care l-am făcut.
În urma unor „acțiuni” eram lovit, dar „aveam noroc” și scăpam cu bine. Într-o zi însă am ajuns la spital. Viața mea atârna doar de un fir de păr și doctorul mi-a spus deschis că starea mea este foarte îngrijorătoare. În această incertitudine, în această așteptare obositoare, cuprins când de îndoială, când de speranță, m-am gândit mereu că părinții mei se rugau pentru mine. Nu mă îndoiam deloc de acest lucru, ci eram foarte convins. În sfârșit, harul lui Dumnezeu m-a condus, prin rugăciunile părinților mei, la căință și mi-a permis să primesc mântuirea în Hristos Isus.
Cât de fericiți au fost părinții mei când am mers acasă și le-am spus că acum sunt mântuit! Mama m-a luat în brațe și mi-a spus: „Am știut că Domnul Isus va asculta rugăciunile noastre”.
Citirea Bibliei: Iosua 13.1-14 · 1 Corinteni 11.1-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:6)
Spuneam că poți înțelege voia lui Dumnezeu prin duhul tău… și poți s-o înțelegi și cu inima. Pentru ce anume ai „tragere de inimă” sau ce te pasionează? Ca iudeu, apostolul Pavel dorea cu ardoare să-și evanghelizeze poporul. El spune: „dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.” (Romani 10:1-4).
S-ar putea să pui următoarea întrebare: „Trebuie să fiu implicat în lucrarea lui Dumnezeu, pentru a cunoaște și pentru a face voia Lui?” Nu. Nelson Mandela își dorea atât de mult să-și elibereze poporul de răul apartheidului, încât a fost dispus să petreacă douăzeci și șapte de ani în închisoare pentru a-și vedea visul cu ochii. Când inima ta începe să se întrebe: „Ce pot face ca să schimb această situație?”, înseamnă că descoperi voia lui Dumnezeu pentru tine. Cei care au făcut din această lume un loc mai bun, toți și-au pus această întrebare.
Thomas Edison a răspuns la ea oferind lumii becul electric. Henry Ford a răspuns la ea dăruind lumii automobilul. Maica Tereza a răspuns la ea dăruind dragoste și demnitate celor uitați de soartă și celor aflați pe moarte, din India. Neemia a plâns pentru ruinele Ierusalimului, după care a reconstruit zidurile. Pe tine, ce te mișcă? Ce este în inima ta? E posibil, și mă rog, ca în timp ce răspunzi la această întrebare, să descoperi voia lui Dumnezeu pentru viața ta!
de Jean Koechlin
Efeseni 3:1-12
Acest capitol este constituit sub forma unei paranteze, ca pentru a scoate mai bine în evidenţă taina, „acum descoperita”, care formează subiectul său (v. 3, 9), cea a lui Hristos şi a Adunării. Istoria omului este împărţită în perioade numite „veacuri” (1.21; 2.7; 3.9) sau uneori dispensaţii, economii pe parcursul cărora Dumnezeu Se descoperă sub un anumit nume unor anumite categorii de persoane. În cursul dispensaţiei harului, a noastră, caracterizată prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, Dumnezeu Se descoperă ca Tată şi cheamă un popor ceresc.
Dacă înţelepciunea divină poate fi contemplată în creaţie (Psalmul 104.24; Proverbe 3.19), cu cât mai mult străluceşte ea în planurile de neclintit ale lui Dumnezeu, având în vedere gloria şi bucuria eternă a Fiului Său Preaiubit! Această înţelepciune „atât de felurită” s-a manifestat într-un mod suveran şi cu totul nou „prin Adunare”. Îngerii o admiră; naţiunile primesc „evanghelia (vestea cea bună)” (v. 8). Iar lui Pavel i-a fost dată, printr-o chemare deosebită, această descoperire a cărei măreţie îl umileşte în propriii ochi (v. 8). El era împuternicit să facă cunoscut tuturor bogăţiile harului (cap. 1.7; 2.7) şi gloriei divine (cap. 1.18; 3.16). Ca unii care suntem privilegiaţii acestor „bogăţii de nepătruns”, să le preţuim mai mult decât orice.
Mana Zilnica 