7 August 2023
Luați seama însă ca nu cumva această libertate a voastră să fie un prilej de poticnire pentru cei slabi. Pentru că, dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoștință, stând la masă într-un templu de idoli, conștiința lui, fiind slabă, nu va fi încurajată să mănânce cele jertfite idolului? Și cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoștința ta. Și astfel, păcătuind împotriva fraților și rănind conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Hristos.
1 Corinteni 8.9-12
„Și cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoștința ta.” Există pericolul ca prin libertatea mea de a mânca orice să-l fac pe fratele meu să păcătuiască împotriva conștiinței sale. Nu este vorba că Domnul nu-l poate păzi pe fratele meu, ci este vorba de consecințele actului meu.
Avem un adevăr asemănător în Romani 8.13: „Dacă trăiți potrivit firii păcătoase, veți muri”. Adică acesta este sfârșitul trăirii potrivit firii păcătoase. Moartea este judecata lui Dumnezeu. Dacă un om trăiește în astfel de lucruri, va muri. Dumnezeu a arătat că sfârșitul anumitor lucruri este moartea; iar eu atrag pe fratele meu în astfel de lucruri, deși Dumnezeu nu-l va lăsa acolo; totuși, prin acțiunea mea, eu îl conduc pe fratele meu la ceea ce ar putea să-l facă să piară.
Același lucru îl găsim în Romani 14.15: „Nu-l nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos”. Să-l nimicesc pe fratele meu prin libertatea mea de a mânca – ce lucru grav! Odată ce văd că sfârșitul acestor lucruri este moartea și eu totuși îl fac pe fratele meu să înfăptuiască astfel de lucruri, atunci eu îl nimicesc pe fratele meu, deși Dumnezeu lucrează față de el chiar în ciuda felului meu de a mă purta.
J. N. Darby
Vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.
Psalmul 62.8
Cum arată inima ta?
Dumnezeu cunoaște secretele inimii tale. Cu El poți vorbi despre tot ceea ce te preocupă:
Poate te simți singur, pentru că nimeni nu te înțelege și nimeni nu se preocupă cu problemele tale. Atunci varsă-ți inima înaintea lui Dumnezeu! El te înțelege pe tine și situația ta. El te iubește și dorește să devii copilul Său, prin credința în Isus Hristos.
Poate te simți vinovat și încerci să scapi de vină, însă nu reușești. Te sfătuiesc să-ți mărturisești păcatele înaintea lui Dumnezeu! Roagă-te Lui și spune-I Lui fără ezitare și fără frică tot ceea ce ai făcut greșit. Apoi inima ta va fi inundată de o bucurie deplină, pentru că Dumnezeu îți iartă toată vina.
Poate îți dorești să ai o viață împlinită. Ai încercat multe lucruri, dar n-ai găsit adevărata fericire. Fiul lui Dumnezeu îți face acum o ofertă: El dorește să-ți dăruiască o viață nouă, împlinită. Apuc-o! Predă-te Lui cu toată ființa ta și vei gusta cât de fericit poți fi cu Isus!
Poate inima ta este cuprinsă de îndoială. Te întrebi dacă Biblia este adevărată, dacă Dumnezeu există. Dacă ești în această situație, roagă-te lui Dumnezeu și spune-I îndoielile tale. El îți va da un răspuns prin Cuvântul Său și îți va arăta că El este Dumnezeul Atotputernic în care îți poți pune toată încrederea.
Citirea Bibliei: Iosua 10.12-27 · 1 Corinteni 9.1-15
<
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-ȚI PIERDE TIMPUL CU „BISERICUȚELE”! | Fundația S.E.E.R. România
„Toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)
„Bisericuțele” sunt grupuri restrânse de oameni, uniți între ei prin scopuri și preocupări comune, dar neziditoare. O „bisericuță” ia ființă excluzând pe câte unii. Dar și tu suferi când ești exclus, nu-i așa? Psalmistul David a experimentat și el această suferință: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Psalmul 41:9).
„Bisericuțele” sunt formate din oameni slabi, cărora le este teamă să fie diferiți. Ei cred că atâta vreme cât sunt și alții care gândesc la fel ca ei, nu trebuie să se schimbe. Poate că firea omenească tânjește după acest fel de gândire, însă e un lucru periculos. „Bisericuțele” la locul de muncă pot crea disensiuni și pot duce la o atmosferă neplăcută pentru ceilalți. Oamenii nu mai sunt priviți ca persoane, ci ca „adepții lui cutare” sau „din tagma lui cutare”. Astfel de grupuri nu devin altceva decât centre de bârfă, de înjunghiere pe la spate, de comploturi și puciuri, de relații ilicite, și de orice neregulă pe care ne-o putem imagina că oamenii o pot crea. Satan ne ispitește cu minciuna „bisericuțelor” ca să ne împiedice să ne descoperim darurile și scopurile individuale, și să facem voia lui Dumnezeu.
Dacă faci parte dintr-o „bisericuță”, eliberează-te cât de repede poți! Respinge presiunea de a te conforma ideologiei unui astfel de grup. Această mentalitate te poate face să săvârșești lucruri de care nu te-ai fi crezut în stare – fie că e vorba de scăderea standardelor, de spirit de turmă sau de muțenie când grupul critică pe cineva. Poate îți va fi frică să nu fii demascat de anumiți membri ai grupului, dacă ești de partea binelui. „Bisericuțele” de acest gen facilitează rasismul, misoginismul, discriminarea celor vârstnici, și comportamentele dăunătoare asociate cu acestea. Ele își câștigă forța din excluderea celor ce sunt diferiți. Și indiferent cum privești lucrurile, este vorba de prejudecăți!
Tu ești un copil al lui Dumnezeu – la fel cum sunt colegii tăi și alți membri ai bisericii – deci trebuie să-i tratezi corespunzător pe toți. De acord?!
de Jean Koechlin
Galateni 6:1-18
Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut ~ fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei „din casa credinţei” şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). În prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit”. Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roada Duhului germinează pentru viaţa veşnică (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13). De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.
Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24). Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Între ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos”, eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie”, de cealaltă, „nu este ceva”, Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practică!
Mana Zilnica 