4 August 2023
Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta.
Psalmul 40.8
Binecuvântatul nostru Domn a avut voia lui Dumnezeu ca singură motivație pentru orice acțiune a Sa. N-a existat nimic în El care să trebuiască să fie înfrânat de către autoritatea lui Dumnezeu. Voia Sa fost perfectă și fiecare mișcare a Lui a fost – în mod necesar, datorită naturii Lui perfecte – în linia voii divine: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38).
Ce-ar fi putut să-I facă Satan unui astfel de Om? Absolut nimic! A încercat să-L distragă de la calea ascultării și din poziția de dependență, însă totul a fost în zadar. „Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4.3). Cu siguranță că Dumnezeu I-ar da Fiului Său pâine. Fără îndoială, însă Omul perfect refuză să facă pâini pentru El Însuși. Nu avea nicio poruncă pentru aceasta, deci nu avea nicio motivație pentru a acționa. „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»” (versetul 4). Nimic nu L-a putut distrage de la calea simplei ascultări. „Este scris”, a constituit răspunsul Său invariabil. Nu dorea și nu putea acționa fără o motivație, iar singura Sa motivație era voia lui Dumnezeu. „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii Mele.”
Așa a fost ascultarea lui Isus Hristos, o ascultare perfectă, de la început și până la sfârșit. Iar El a fost nu doar perfect ascultător, ci și perfect dependent. Deși era Dumnezeu peste toate, binecuvântat în veci, totuși, luându-Și locul de Om în această lume, El a trăit o viață de dependență perfectă față de Dumnezeu și a putut spune: „Din pântece Ți-am fost dat Ție” (Psalmul 22.10). El S-a bazat pe deplin și încontinuu, de la iesle și până la cruce, pe Dumnezeul Său, iar după ce Și-a sfârșit lucrarea, Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui. Ascultarea și dependența Lui au fost perfecte întotdeauna.
C. H. Mackintosh
Ca niște prunci născuți de curând, să doriți din tot sufletul laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire.
1 Petru 2.2
Hrană sănătoasă
Astăzi, medicii și farmaciștii ne recomandă o hrană sănătoasă, echilibrată. Sloganul este: Nu prea mult și nu prea gras.
Ceea ce se recomandă pentru hrana trupului se recomandă și pentru hrana sufletului. Dacă dorim ca sufletul nostru să rămână sănătos, trebuie să-l hrănim sănătos și să evităm tot ceea ce i-ar putea dăuna. Știm, desigur, că nu toată literatura este benefică pentru sănătatea noastră spirituală. Totuși, tocmai în acest punct nu suntem prea critici.
Din experiența proprie pot să spun că cea mai sănătoasă hrană pentru suflet este Biblia. Indiferent unde o deschid, toate textele mi se adresează și mă îmbărbătează, dar de asemenea mă mustră și mă corectează. Pot spune și eu ca profetul Ieremia: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și plăcerea inimii mele” (Ieremia 15.16).
Apostolul Pavel l-a îndemnat pe colaboratorul său Timotei: „Să ai un model al cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, împreună cu credința și cu dragostea în Hristos Isus” (2 Timotei 1.13).
Fiecare nou împărat din Israel trebuia să-și facă o copie a legii lui Moise și porunca era: „S-o citească în toate zilele vieții lui, ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească și să împlinească toate cuvintele din legea aceasta și toate rânduielile acestea” (Deuteronom 17.19).
Citirea Bibliei: Iosua 9.1-16 · 1 Corinteni 7.25-40
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ETAPA ȘI LOCUL ÎN CARE TE GĂSEȘTI | Fundația S.E.E.R. România
„Vă scriu, copilaşilor…” (1 Ioan 2:12)
Apostolul Ioan spune: „Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.” (1 Ioan 2:12). Când ești născut din nou, singurul lucru sigur pe care îl știi este că păcatele tale sunt iertate și ești împăcat cu Dumnezeu. Dar tu mai ai de învățat încă multe lucruri. Termenul grecesc pentru „copilași” se referă la copiii care încep să umble. Până reușesc, ei au nevoie de cineva care să-i ridice și să-i încurajeze, spunându-le că vor putea învăța să umble chiar dacă acum cad, și că vor avea parte de susținerea familiei în acest proces. La fel este și în plan spiritual. Doar că în copilăria spirituală, este esențial să înțelegem diferența dintre etapa creșterii tale și poziția ta în relație cu Dumnezeu. Nu le amesteca!
Credința în lucrarea încheiată a lui Hristos te împacă cu Dumnezeu și te face un copil al Său acceptat pe deplin și răscumpărat pe deplin. Dacă uiți lucrul acesta, de fiecare dată când cazi, diavolul te va face să te îndoiești de mântuirea ta.
Când păcătuiești, nu înseamnă că împăcarea ta cu Dumnezeu se schimbă, ci că etapa creșterii tale spirituale are nevoie de îmbunătățiri. Iertarea pe care o primești când ești „născut din nou” este un act juridic, făcându-te un membru cu drepturi depline în familia lui Dumnezeu. Dar iertarea pe care o primești zi de zi este un act relațional. De exemplu, când introduci numere greșite în calculator, ce faci? Le ștergi, nu-i așa?
Există un buton care-ți permite să corectezi sau să ștergi greșeala, și s-o iei de la capăt… Asta face sângele lui Hristos! Pocăința te ajută să anulezi păcatul și să primești iertarea lui Dumnezeu, pentru ca harul Său să poată curge în continuare. Și când curge harul, urmează creșterea. Așa că, lucrează și azi la îmbunătățirea creșterii tale spirituale!
de Jean Koechlin
Galateni 4:19-31
Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.
Totuşi ~ veţi spune ~ pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă ~ nici mai mult nici mai puţin ~ legalism. De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus? Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, „împreună–moştenitori ai aceleiaşi promisiuni”: Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?
Mana Zilnica 