2 August 2023
Dar, după ce s-a întărit, i s-a înălțat inima până la cădere și a păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, pentru că a mers în templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâiei.
2 Cronici 26.16
Lecții din viața lui Ozia (3) – Drepturile mele sau drepturile lui Hristos?
Este foarte trist să vedem cum Ozia, după ce a ajuns puternic, s-a considerat a fi deasupra rânduielilor instituite de Dumnezeu. El a intrat în templul Domnului pentru a arde tămâie, lucru pe care doar preoții aveau voie să-l facă. Chiar dacă această faptă ar fi fost rodul unui devotament sincer – lucru de care ne îndoim, fiindcă adevăratul devotament se supune rânduielilor lui Dumnezeu, așa cum împăratul David a procedat – era totuși cu totul contrar ordinii stabilite de Dumnezeu. Iar când preoții l-au mustrat pentru fapta lui, el s-a mâniat, și îndată a fost lovit cu lepră, care a izbucnit pe fruntea sa – o imagine a manifestării păcatului.
Avem o lecție solemnă aici. Trebuie să fim atenți să nu ne așezăm deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât să devenim judecători ai Cuvântului, în loc să ascultăm de el și să ne supunem lui. Ozia a crezut că avea dreptul să facă ceea ce făcuse, însă fapta lui a fost o neascultare fățișă față de Dumnezeu.
Vedem aceeași atitudine nepotrivită în istoria Bisericii, mai ales dacă privim la perioada din urmă a ei, caracterizată de Laodiceea, care înseamnă «drepturile poporului». Avem acolo o descriere a stării prezente a creștinătății (Apocalipsa 3.17). Sunt mulți astăzi care, în loc să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu și să se supună lui, se înalță deasupra lui și susțin că ei sunt cei care hotărăsc dacă să se supună sau nu lui. Unde sunt însă drepturile Domnului Isus Hristos? O astfel de stare este cu adevărat rea – este lepra izbucnită pe frunte.
Să recunoaștem întotdeauna drepturile Domnului asupra noastră și să facem „orice gând rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10.5). O astfel de atitudine Îi va aduce cinste Domnului și se va bucura de aprobarea Lui deplină.
A. Leclerc
Dumnezeu este dragoste.
Te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!
1 Ioan 4.16; Ieremia 31.3
Toți ne dorim să avem parte de soare
Este vară și vreme frumoasă, iar mulți turiști se bucură de soarele strălucitor de vară pe plajă, la mare. În fiecare zi sosesc noi turiști și, în curând, locurile la soare sunt ocupate. În această situație ne-am putea întreba: Va fi suficient soare pentru toată lumea? Nu își vor diminua razele soarelui intensitatea lor, deoarece vin din ce în ce mai mulți oameni la plajă? Din fericire, nu! Soarele încântă și încălzește pe toată lumea. Și, în micul meu colț pe plajă, mi se pare că el strălucește numai pentru mine! Puterea soarelui și a razelor sale este mult prea mare, ca să poată fi epuizată.
Aceasta mă face să mă gândesc la dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu este dragoste. El este infinit, iar dragostea Lui la fel; și miliarde de oameni beneficiază de ea. Din matematică știm că putem împărți „infinitul” la un număr finit, oricât ar fi de mare, și infinitul rămâne întotdeauna „infinit”. Tot astfel, și noi ne putem bucura de dragostea infinită a lui Dumnezeu; fiecare personal are parte de această dragoste, chiar dacă sunt foarte mulți care beneficiază de ea. Dumnezeu este infinit de mare și El ne iubește pe fiecare în parte și are grijă de noi de parcă am fi unici. Apostolul Pavel scrie: „Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20). Da, El m-a iubit și pe mine și S-a dat pentru mine – de parcă aș fi fost singurul om de pe pământ. Să ne deschidem inima și să primim această dragoste minunată!
Citirea Bibliei: Iosua 8.14-23 · 1 Corinteni 7.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ZIDEȘTI RELAȚII SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România
„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)
Apostolul Pavel scrie: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” Ca să poți aplica acest verset în viața ta trebuie să faci și următoarele cinci lucruri:
1) Să te preocupe viața altora în mod autentic! Biblia ne spune să „ne bucurăm cu cei ce se bucură; și să plângem cu cei ce plâng” (vezi Romani 12:15). Și lucrul acesta este posibil numai când îți faci timp să afli ce se petrece în universul celui de lângă tine.
2) Fii o persoană jovială! „O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.” (Proverbele 15:13). Nu arunca problemele tale asupra celorlalți, au ei destule. Când ești în prezența altora, încurajează-i și adu-i înaintea Domnului în rugăciune.
3) Ai grijă ce spui, și spune mereu mai puțin decât gândești. Biblia ne spune că: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbele 29:11). Și dacă modul în care vorbești este la fel de important ca ceea ce spui, fii mereu binevoitor și politicos.
4) Fii o persoană de încredere. Biblia ne avertizează să avem grijă că: „în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine… neiubitori de bine…” (2 Timotei 3:1-3), însă tu nu trebuie să împlinești această profeție în viața ta. Când spui că vei face ceva, fă. Caracterul se măsoară prin fapte, nu prin vorbe. Așa că străduiește-te să fii o persoană ale cărei cuvinte au o semnificație.
5) Fii o persoană motivatoare. Barnaba era cunoscut ca fiind o persoană motivatoare pentru că „îi îndemna pe toţi” (vezi Faptele Apostolilor 11:23). Ai observat vreodată ce se întâmplă când dai un copil în leagăn, pentru prima dată? Este fricos la început, dar dacă-l încurajezi puțin, copilul începe să se avânte și în final se dă singur; a avut nevoie de puțin ajutor ca să pornească… și-apoi, nu-l mai poți opri! O vorbă bună și-un zâmbet pot face minuni. Iov spunea: „Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea” (Iov 29:24).
Pare așa de simplu, nu?! Așadar, pune-le în practica vieții tale!
Mana Zilnica 