Mana Zilnica

11 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Să faceți aceasta spre amintirea Mea.

1 Corinteni 11.24

Cina Domnului ne prezintă faptul că El nu este aici – noi vestim moartea Domnului până când El va veni – iar unul dintre motivele pentru care El nu Se află aici este că lumea L-a respins: „A fost pus în numărul celor fără de lege”. Numele Lui a fost șters din linia regală a lui David și înscris pe crucea Sa. Da, numele de Isus din Nazaret a fost pus laolaltă cu numele tâlharilor și al ucigașilor.

Noi vestim moartea Domnului până când El va veni din nou. La cina Sa, noi vestim faptul că suntem identificați cu Cel pe care lumea L-a răstignit; ne identificăm cu El fiindcă Îl iubim. El ne-a făcut ai Săi printr-o dragoste infinită, prin care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. Cât de repede uităm acest lucru! Dacă El ar apărea în mijlocul nostru și ne-ar arăta coasta și mâinile Sale străpunse, așa cum a făcut înaintea ucenicilor Săi, în ziua învierii, dragostea Lui ar fi fără îndoială o mare realitate pentru noi. Însă, din cauza instabilității noastre, faptul că nu-L vedem conduce la a nu ne preocupa cu El. Știind acest lucru, Domnul a instituit cina Sa, care trebuie să ne reamintească în mod constant de o dragoste care a fost mai tare decât moartea.

Astfel că, aflați la cina Sa, Îl urmărim cu gândurile în drumul Său până la Golgota. Îl vedem acolo atârnând pe cruce pentru noi, fără nicio lumină care să strălucească asupra Lui dinspre cer și fără niciun prieten care să-l mângâie dinspre pământ. Auzim strigătul Lui, pe care oamenii l-au luat în derâdere și la care cerul n-a dat niciun răspuns. Apoi, în cele din urmă, El moare. Prințul Vieții atârnă mort pe o cruce, pentru noi. Trupul Lui a fost dat acolo pentru noi și sângele Lui a fost vărsat acolo pentru noi. Despre aceasta vorbesc pâinea frântă și paharul de vin: Hristos, mort pentru noi. Avem nevoie de cina Sa pentru a-L avea mereu, pe El și dragostea Sa, proaspăt înaintea sufletelor noastre. Dacă ar fi aici, n-am avea nevoie de acest lucru; însă, fiindcă Domnul este absent, avem nevoie de el.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mare este taina evlaviei! … „Cel care S-a arătat în trup a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost vestit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.”

1 Timotei 3.16

Taina evlaviei

Centrul și conținutul învățăturii și practicii creștine este o Persoană: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Prin întruparea Lui, prin viața Lui trăită pe pământ și prin moartea Sa pe cruce, El ni L-a descoperit pe Dumnezeu. Ne-a arătat că Dumnezeu este dragoste și ne iubește atât de mult, încât nu vrea ca noi să mergem în pierzare. Pentru că Dumnezeu dorește să ne scape de pedeapsa veșnică, L-a trimis pe unicul Său Fiu pe pământ și L-a dat la moarte.

Prin evanghelie, Isus Hristos este vestit ca Mântuitorul lumii! Toți trebuie să știm acest preț care a fost plătit, pentru ca noi, oamenii, să avem un pod spre inima lui Dumnezeu! Cine își recunoaște vina și crede în Isus, „Mântuitorul lumii” (Ioan 4.42), acela vine la Dumnezeu și devine copil al Său.

Ca oameni credincioși, nu credem într-un Hristos mort, ci știm că Dumnezeu L-a înviat și L-a primit în cer. Acolo, El trăiește ca Om și Se bucură de toată acceptarea lui Dumnezeu. Aceasta are efecte concrete asupra vieții noastre de credință:

Putem fi siguri că suntem primiți de Dumnezeu, pentru că El L-a primit cu bucurie în cer pe Răscumpărătorul nostru.

Urmăm un Domn care are în cer toată onoarea. Aceasta ne încurajează ca, în pofida disprețului din partea lumii, să-I fim fideli.

Ne îndreptăm spre cer, căci acolo este Isus Hristos pe care Îl iubim cu atâta dor.

Citirea Bibliei: Levitic 4.13-26 · Psalmul 50.1-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE SUSȚINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer…” (Matei 18:18)

Dumnezeu i-a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai suliţa pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!” (Iosua 8:18). Este uimitor cât de curajos te simți, când te susține Dumnezeu! Când știi că El este de partea ta, poți spune: „Orice armă făurită împotriva mea va fi fără putere” (vezi Isaia 54:17). Însă excesul de încredere este o încredere în sine care nu se bazează pe încrederea în Dumnezeu. Problema noastră este că ne facem planuri, spunem și facem lucruri – fără a verifica mai întâi dacă Dumnezeu este în spatele nostru. Îți amintești ce a spus duhul cel rău celor care au încercat să imită lucrarea apostolului Pavel fără că ei să fie împuterniciți de Duhul lui Dumnezeu? „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?” (Faptele apostolilor 19:15).

Când ești atacat, tu trebuie să fii sigur de următoarele lucruri:

1) Că ești într-o relație bună cu Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 5:19),

2) Că este lupta lui Dumnezeu, dar este și lupta ta (vezi 2 Cronici 20:15); și

3) Că „orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer” (Matei 18:18). Trebuie să existe un acord între cele două tărâmuri. Dacă nu este aprobat în locul în care se află Dumnezeu, nu trebuie să fie aprobat nici unde ești tu. Încrederea ta vine din cunoașterea faptului că trăiești în voia Sa. Biblia ne numește „împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9), așa că nu poți trăi împlinindu-ți voia proprie.

Nu încerca să miști niciun munte pe care Dumnezeu nu-l dorește mutat, și nu încerca să aduci la viață pe nimeni în afara acelui Lazăr pe care El îl strigă. Noi trebuie să facem pe pământ numai ceea ce El a declarat că este voia Sa în ceruri. Și atunci, Dumnezeu ne susține!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 6:1-14

Încă din capitolele anterioare, Domnul pusese degetul pe împietrirea inimii poporului Său rătăcit, pe îngâmfare, pe egoism şi pe pasiunea după satisfacţii (cap. 2.6; 4.1; 5.11; comp. cu 1 Corinteni 10.24; 1 Ioan 3.17). Acum vedem cum inteligenţa lor se exersează în vederea propriilor plăceri (v. 5). Ce stare de lucruri care vorbeşte şi conştiinţelor noastre! Nu este necinstit să întrebuinţăm în folosul nostru ceea ce Domnul ne‑a încredinţat pentru slujirea Sa? Şi aceasta fără a mai pune la socoteală că drumul poftelor ne conduce, din punct de vedere spiritual, la aservire faţă de Vrăjmaş (comp. cu v. 7)! Putem observa, de asemenea, ce anume se mai alătură pe drumul prosperităţii materiale şi al gusturilor rafinate: „voi nu vă întristaţi de spărtura lui Iosif” (v. 6). Contemporanii lui Amos nu mai sufereau din cauza divizării lui Israel în două regate. Şi astăzi, aceeaşi cauză, anume urmărirea asiduă a satisfacţiilor, a comodităţii şi a propriilor interese, produce acelaşi efect: o indiferenţă vinovată faţă de starea de ruină a Bisericii şi faţă de diviziunile creştinilor între ei.

Versetul 8 afirmă dezgustul lui Dumnezeu pentru mândrie, rădăcina oricărui păcat. Domnul să ne înveţe să o judecăm în noi, atât în manifestările ei evidente, cât şi în cele mai subtile! Să ne amintim că El „Se împotriveşte celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4.6).

10 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii datorită morții pe care a suferit-o, încununat cu glorie și onoare.

Evrei 2.9

Isus S-a înălțat, iar lucrarea prezentă din ceruri, acolo unde El S-a dus, este cunoscută prin credință ca a fi în întregime „pentru noi”. Nevoia noastră, ca și durerea noastră, sunt amintite acolo. Suferințele lui Iacov au fost cele ale unuia care se căiește; ale lui Ștefan au fost cele ale unui martir; însă cerul a fost și al lui Iacov, ca și al lui Ștefan.

Dar, măcar că lucrurile stau așa într-adevăr, nu aceasta este totul. Credința cunoaște un alt secret, sau taină, în cer. Ea știe că, dacă Domnul Și-a luat locul acolo în aceste caractere ale harului pentru noi, El l-a luat de asemenea ca fiind Acela pe care omul L-a disprețuit și pe care lumea L-a lepădat. Acest lucru face și el parte din ceea ce credința înțelege din sfera cerurilor unde este așezat acum Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Domnul Isus a murit sub mâna lui Dumnezeu; sufletul Lui a fost făcut o jertfă pentru păcat. „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească” (Isaia 53.10). Apoi El a înviat ca Cel care murise astfel, învierea Lui mărturisind despre primirea jertfei. S-a înălțat la cer în același caracter, pentru a continua acolo scopul de har al lui Dumnezeu manifestat printr-o astfel de moarte și înviere.

Însă Domnul Isus a murit de asemenea sub mâna omului; adică mâna nelegiuită a omului și-a avut partea în această moarte la fel de clar și de sigur ca harul infinit al lui Dumnezeu. El a fost refuzat de către viticultori, urât de lume, aruncat afară, răstignit și omorât. Acesta este un alt caracter al morții Sale. Iar învierea și înălțarea Lui au fost – de asemenea în acest caracter – părți sau perioade ale istoriei Aceluia pe care lumea Îl lepădase; în consecință, învierea Lui este dovada judecății viitoare a lumii (Fapte 17.31), iar înălțarea Sa Îl pune în așteptarea zilei când vrăjmașii Lui Îi vor fi făcuți așternut al picioarelor (Evrei 10.13)

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”.

Luca 12.20

Înșelăciunea bogăției

Omul despre care relatează Domnul Isus în acest verset a murit de mult. Necrologul său probabil va fi început cam așa: „Deodată și pe neașteptate…”. Trupul lui s-a făcut praf, bogățiile lui au fost distruse, locul lor nu se mai cunoaște, totul a devenit cenușă. Dar acest om are și astăzi multe rude. De fapt, a avut dintotdeauna! Atât printre bogați, cât și printre săraci, mulți gândesc în felul lui. Omul se uită la ceea ce îi atrage privirea și își trăiește intens clipa. Fiul lui Dumnezeu ne spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Luca 12.31).

Cât de neînțelept este să ne strângem comori pe care le mănâncă moliile și rugina și să neglijăm mântuirea sufletului nemuritor! Omul acesta bogat a comis cea mai mare eroare de calcul din viață. Și-a făcut socotelile fără Dumnezeu! Cât de mulți oameni se aseamănă cu el! Cuvântul lui Dumnezeu numește nebunie această lipsă de înțelepciune a acelora care se bazează pe înșelăciunea bogăției. Acest tablou ne-a zugrăvit preocuparea tainică a inimilor. Să ne gândim deci cu seriozitate unde vrem să ne petrecem veșnicia. Să învățăm din avertizările cu privire la greșelile noastre și ale altora, cu atât mai mult cu cât este vorba despre prețul sufletului nemuritor! Înșelăciunea în această privință are urmări veșnice și nu poate fi anihilată printr-o așa-numită înmormântare „creștinească”.

Vocea lui Dumnezeu te anunță din nou: „Ți se va cere înapoi sufletul”.

Citirea Bibliei: Levitic 4.1-12 · Psalmul 49.12-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OCUPĂ-TE DE PROBLEMELE TALE NEREZOLVATE! | Fundația S.E.E.R. România

„Niciun om care va avea o meteahnă… să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfe…” (Leviticul 21:18-21)

Ca să ajuți pe cineva cu probleme nerezolvate, trebuie mai întâi să te ocupi de problemele tale. Dacă tratamentul pe care îl oferi nu te-a vindecat pe tine, nu vei avea nicio credibilitate când încerci să-l aplici altora. Asta înseamnă că, dacă ai probleme nerezolvate, Dumnezeu nu te va folosi? Ba da! Oamenii frânți devin maeștri ai vindecării, dar mai întâi trebuie să te vindeci. E greu să vorbești despre victorie când experimentezi înfrângerea. Când sângerezi pe plan spiritual și emoțional, tu nu poți trata problemele altora cu acea credință îndrăzneață pe care ai folosi-o dacă ți-ai fi rezolvat deja problema. E rău să ai inima zdrobită? Nu, toți trecem prin acest proces în viață, dar știm că Dumnezeu „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile” (Psalmul 147:3). Așa că lasă-L pe Dumnezeu să te vindece, ca să te poată folosi!

În vremea Vechiului Testament, nu puteai sluji ca preot dacă aveai lepră, care era o rană nevindecată. Și iată care erau motivele:

1) Nu ai fi fost fără cusur pe plan spiritual;

2) Nu te-ai fi putut apropia de alții, ca nu cumva să se atingă de tine și să-ți dea jos pansamentul de pe rană;

3) Nu ai fi putut fi în formă maximă, deoarece durerea ți-ar fi slăbit puterea;

4) Ți-ar fi fost frică să vorbești despre lepra ta ca lumea să nu te respingă, așa că ai fi trăit pe două planuri și ai fi devenit nesigur, ipocrit și manipulator;

5) Mai rău decât orice, ai fi fost atât de ocupat cu slujirea lui Dumnezeu și cu grija față de ceilalți, încât nu ai fi avut timp să te oprești și să ai grijă de tine însuți. Lepra este precum păcatul: ne izolează și ne aruncă în singurătate. Păcatul și problemele nerezolvate ne fac să fim ca niște „morți vii”.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, este acesta: ocupă-te de problemele tale nerezolvate!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 5:14-27

Binele se identifică cu Dumnezeu (Psalmul 4.6): „Căutaţi binele, ca să trăiţi” (v. 14) are drept corespondent: „Căutaţi pe Domnul şi veţi trăi” (v. 6). Pentru a căuta binele însă trebuie să–l iubim, tot aşa cum de rău fugim în măsura în care ne este groază de el (v. 15; Romani 12.9). Dar, am putea spune, nu întotdeauna este uşor să distingi binele de rău. Fără îndoială, nici morala omenească nu ne va ajuta câtuşi de puţin la aceasta, ea neputând face nimic altceva decât să compare pe om cu om. Singurul ghid sigur este Cuvântul Dumnezeului nostru.

Asemeni acestei mulţimi creştine care repetă: „Vină împărăţia Ta”, apelând astfel ziua propriei judecăţi, unii ar dori ziua Domnului, fără să ţină cont că ea semnifică nenorocirea lor. Şi îşi înmulţesc formele religioase, sărbători, jertfe, adunări solemne, închipuindu-şi că pot să-I ascundă lui Dumnezeu adevărata stare! „Depărtează de la Mine zgomotul cântărilor tale” (v. 23), răspunde Domnul cu asprime. Şi câte cântări şi rugăciuni nu sunt pentru Dumnezeu altceva decât un zgomot fără sens! Ceea ce aşteaptă El, să nu uităm, este adevărul în inimă (Psalmul 51.6).

Ştefan le va cita mai‑marilor iudeilor versetele 25–27, pentru a–i face conştienţi de cât de vechi şi totodată de grav este păcatul lor (Fapte 7.42,43).

9 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Amația, împăratul lui Iuda, s-a sfătuit și a trimis la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, zicând: „Vino să ne privim în față!”. Și Ioas, împăratul lui Israel, a trimis la Amația, împăratul lui Iuda, zicând: „Spinul care este în Liban a trimis la cedrul care este în Liban, zicând: «Dă pe fiica ta de soție fiului meu!». Și a trecut o fiară a câmpului care este în Liban și a călcat în picioare spinul. Tu zici: «Iată, am bătut Edomul!», și inima ta te-a înălțat, ca să te lauzi. Rămâi acum acasă! De ce să te prindă nenorocirea, ca să cazi, tu, și Iuda odată cu tine?”. Dar Amația n-a ascultat, pentru că era de la Dumnezeu să-i dea în mâna vrăjmașului, pentru că i-au căutat pe dumnezeii Edomului.

2 Cronici 25.17-20

Lecții din viața lui Amația (3) – Pierdem totul atunci când Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu

După ce Amația a refuzat să asculte de glasul profetului care-l mustrase din cauza faptului că devenise idolatru, vedem că încăpățânarea împăratului n-a făcut decât să crească, și la fel mândria lui, căci aceste două lucruri merg întotdeauna împreună. Amația pleacă urechea la sfatul oamenilor și hotărăște să meargă la război împotriva lui Israel. În ciuda avertismentului primit din partea împăratului lui Israel, Amația își urmează cu încăpățânare planurile. Citim că acest lucru venea de la Dumnezeu, „pentru că au căutat pe dumnezeii Edomului”. Dumnezeu nu mai era cu el, din același motiv pentru care nu mai era cu oștile lui Israel, anume din cauza idolatriei. Lui Amația i se spusese acest lucru chiar înainte de a porni împotriva Edomului. El însă a ales ca acum să-și pună încrederea în altceva: în sfatul oamenilor și în idolatrie.

Care a fost rezultatul? Înfrângerea și umilința! Nu numai că Dumnezeu nu l-a ajutat, ci l-a dat în mâinile lui Ioas și l-a umilit atunci când a fost adus înapoi la Ierusalim și când israeliții au dărâmat patru sute de coți din zidul cetății, după care au luat bogățiile din templu și din casa împăratului. Mai mult decât atât, „de pe timpul când Amația s-a abătut de la a-L urma pe Domnul, au uneltit împotriva lui în Ierusalim, iar el a fugit la Lachis; și au trimis după el la Lachis și l-au omorât acolo” (2 Cronici 25.27). El a pierdut bătălia, a pierdut averile, și-a pierdut demnitatea și, în cele din urmă, și-a pierdut viața. Într-adevăr, când ne abatem de la Domnul pierdem totul!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi.

1 Petru 3.15

Religiozitatea nu-mi deschide cerul

O femeie credincioasă se deplasa cu anevoie pe un drum abrupt care ducea în localitatea vecină, pentru a vizita o bolnavă. Pe drum s-a întâlnit cu un tânăr care i-a spus: „Acesta este un drum anevoios”. — „După osteneală vine odihna și după ce voi sfârși alergarea mă așteaptă un cămin”, a răspuns ea. „Unde este căminul dumneavoastră?” — „În cer, la Domnul Isus”, a răspuns doamna. „Da, dumneavoastră sunteți o femeie religioasă și puteți merge acolo”, a răspuns el. „Dragă tinere”, a spus ea, „religiozitatea nu-mi deschide cerul.” — „Dar pe ce altceva este întemeiată speranța dumneavoastră?”, a întrebat tânărul uimit. „Pe lucrarea de răscumpărare a lui Isus Hristos. În Cuvântul lui Dumnezeu citim: «Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți» și «Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi» (Romani 5.6,8). Pe aceasta este întemeiată speranța mea.” Cu aceste cuvinte, cei doi s-au despărțit.

Câteva luni mai târziu, tânărul s-a îmbolnăvit. El a început să citească sârguincios Noul Testament pentru a găsi acele versete și, odată cu versetele, a găsit și pacea cu Dumnezeu. Atunci s-a putut lăuda cu speranța gloriei lui Dumnezeu.

Cei care cunosc mântuirea lui Dumnezeu să spună și altora despre Domnul Isus! Fie ca oricare dintre cititori, care nu are încă pace, să caute să o obțină prin Domnul Isus!

Citirea Bibliei: Levitic 3.1-17 · Psalmul 49.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASCULTĂ SFATURILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.” (Proverbele 13:10)

Oare de ce nesocotim sfaturile care ne-ar putea ajuta? Uneori o facem pentru a ne proteja eul de adevărul dureros. Când avem o opinie puternic înrădăcinată, adoptăm o abordare nepăsătoare față de gândirea altora. Și nu-i rănim numai pe ei, ci și pe noi înșine. Biblia spune: „Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat” (Eclesiastul 4:13).

Este adevărat că ai anumite domenii în care excelezi, însă ai și domenii în care ai nevoie de sfaturi. Clipa în care încetezi să asculți este clipa în care încetezi să crești. Thomas Carlyle a spus: „Fiecare om este superiorul meu în ceea ce am de învățat de la el.” Chiar dacă ceea ce înveți este un lucru negativ sau este o lecție despre ce să nu faci, tot este o informație prețioasă, care te poate proteja și te poate îmbogăți. Dr. John Maxwell spunea: „Care este acel lucru care, mai mult decât oricare altul, va determina creșterea unei organizații? Creșterea oamenilor din acea organizație. Și ce determină creșterea oamenilor? Creșterea liderului! Câtă vreme oamenii te urmează, ei vor putea ajunge numai până unde mergi tu. Dacă tu nu crești, ei nu vor crește; și când se va întâmpla asta, vor merge altundeva, într-un loc în care vor putea crește!”

Se spune că un bătrân fermier și-a înscris catârul la Derby-ul din Kentucky. „Catârul dumneavoastră nu are nici o șansă de victorie împotriva acestor cai pur-sânge,” i-a spus un oficial al cursei. „Știu”, a răspuns el, „dar m-am gândit că tovărășia lor îi va face bine!” Pentru a crește, tu ai nevoie de tovărășiile și de sfaturile potrivite.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 5:1-13

„Veniţi la Betel şi lucraţi fărădelege!” invita ironic capitolul 4.4 „La Ghilgal, înmulţiţi fărădelegea!”. Acum însă Dumnezeu îndeamnă cu stăruinţă: „Nu căutaţi Betelul şi nu mergeţi la Ghilgal”; „căutaţi-Mă şi veţi trăi, căutaţi pe Domnul şi veţi trăi” (v. 4‑6).

Pentru a trăi, omul n-are ce face cu o religie; îi trebuie un Mântuitor. Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El (Ioan 14.6). Să recunoaştem măreţia Celui care a creat şi care susţine lumile (Evrei 1.2,3): Pleiadele, Orionul, aceste constelaţii, când le descoperim în clar de noapte, copleşesc inteligenţa noastră; zadarnic ne străduim să estimăm fantastica distanţă până la ele. Fiul lui Dumnezeu însă a înfăptuit o lucrare nespus mai minunată. Umbra ameninţătoare a morţii veşnice, care ne învăluia deja, a transformat-o în dimineaţă, înghiţind–o în victoria învierii Lui (v. 8). Negreşit, întunericul domneşte încă în lume; asuprirea şi nedreptatea sunt lucruri obişnuite. Creştinul însă nu este copleşit; chiar şi „într-un timp rău”, el ştie unde să–L găsească pe Mântuitorul său.

„Căutaţi-L” (v. 8)! Acesta trebuie să fie cuvântul nostru de ordine de fiecare dată când ne deschidem Biblia (Psalmul 27.8).

8 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

A Cărui casă suntem noi, dacă păstrăm cu tărie până la sfârșit îndrăzneala și speranța cu care ne lăudăm.

Evrei 3.6

Apostolul îi avertizează pe evreii care mărturiseau că sunt credincioși despre pericolul de a se întoarce din nou în iudaism și de a părăsi încrederea lor de la început. Dacă ar fi făcut acest lucru, dovedeau că nu făceau parte cu adevărat din casa lui Hristos, peste care El singur este stăpân. Toți cei care-L părăseau dovedeau că nu făceau parte din această casă.

Unii spun că nu trebuie să fim prea siguri de mântuirea noastră, deoarece există un „dacă”. Dar oare acest cuvânt este dat ca să-mi șubrezească încrederea? De fapt, ce crezuseră evreii care trecuseră la creștinism? Că Hristos a venit, un Mântuitor ceresc, deci mult mai presus de un Mântuitor pământesc. Iată încrederea pe care ei nu trebuiau să o părăsească! Teama apostolului era ca ei să nu părăsească această încredere, nu că ar fi putut deveni prea încrezători. În cine trebuie să mă încred? În mine însumi? O, de aș avea o lipsă totală de încredere în mine! Dar să nu am încredere în Hristos? Va fi vreodată ochiul Lui neatent sau va putea fi vreodată inima Lui rece? Va înceta El să mijlocească? O dovadă că sunt o piatră adevărată în casa Lui este că țin cu tărie această încredere.

Dacă ești sub lege, lucrurile stau astfel: nu ai încredere în El, dar te încrezi în tine. Dacă este vorba de neîncredere, în cine nu trebuie să ne încredem? În noi înșine! Dacă te încrezi câtuși de puțin în tine însuți, aceasta este o dovadă că n-ai înțeles că ești pierdut. Dacă însă părăsești încrederea în tine însuți și spui: «Eu sunt deja pierdut», atunci lucrurile se schimbă radical. Niciun credincios care a ajuns să recunoască eficacitatea răscumpărării nu mai poate avea încredere în sine însuși. Și care creștin ar putea spune: «Nu trebuie să te încrezi deplin în Hristos»! Privilegiul nostru este să avem încredere totală în Hristos, în Cel care este stânca pe care se reazemă picioarele noastre, și să ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.

Isaia 55.8,9

Schimbări de plan

Cei mai mulți oameni își planifică viitorul și se simt siguri pe ei înșiși. Dar, deodată, Dumnezeu le răstoarnă planul vieții. Nimeni însă nu se gândește că Dumnezeu este Cel care a intervenit. Mulți consideră că este de la sine înțeles să te întorci sănătos acasă din excursia de duminică. Dar accidentele mortale de pe șosele la sfârșit de săptămână dovedesc că lucrurile nu se desfășoară întotdeauna conform planului omenesc.

Pe lângă moarte, mai există ceva care poate anula oricând planul vieții noastre: revenirea lui Isus Hristos. El le-a promis ucenicilor Săi: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine” (Ioan 14.3).

În alte versete din Biblie citim că, în acel moment, soarta tuturor celor care nu s-au interesat de Isus Hristos și de evanghelie va fi pecetluită definitiv. Dacă până în acel moment nu v-ați împăcat cu Dumnezeu, atunci nu veți mai avea posibilitatea să fiți mântuiți. Cum se poate pregăti un om pentru astfel de „schimbări de plan”, cum ar fi moartea neașteptată sau revenirea lui Isus Hristos, pentru a nu fi surprins? Domnul Isus a venit pe pământ pentru a muri la cruce pentru păcatele noastre. Cine acceptă această ofertă a dragostei și își predă viața lui Isus Hristos, prin pocăință și credință, este pregătit pentru revenirea Lui. Un astfel de om știe deja de acum că în viitor îl așteaptă gloria la Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Levitic 2.1-16 · Psalmul 48.1-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CLĂDEȘTE-ȚI VIAȚA PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” (1 Samuel 16:10)

David avea șapte frați. Când a venit vremea să ungă un nou rege în locul lui Saul, prorocul Samuel s-a gândit că oricare dintre frații lui David va fi un împărat bun. Însă Dumnezeu i-a respins pe toți cei șapte. De ce?

Pentru că:

1) Ei erau frumoși la chip, dar nu la suflet. Dumnezeu i-a explicat lui Samuel: „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7). Latura spirituală a lui David s-a format de-a lungul anilor petrecuți cu Dumnezeu. Strigătul inimii sale a fost acesta: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1).

2) Ei nu aveau experiențe spirituale cu Dumnezeu, pe care să se bazeze. Leul și ursul au fost mari și puternici, dar Goliat era cu mult mai mare și mai puternic. Însă David nu se va lăsa intimidat și va afirma curajos: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” (1 Samuel 17:37). Nu există bătălii nesemnificative. Cele aparent mici te echipează pentru cele mari care îți modelează destinul, așa că bazează-te pe „experiențele tale cu Dumnezeu”. Felul în care reacționezi într-o criză este determinat de experiențele pe care le-ai avut cu Dumnezeu.

3) Ei erau influențați de alții. Frații lui David au lăsat ca teama să le erodeze credința. Frica este contagioasă; dacă îi dai ascultare suficient de mult timp, te vei molipsi. Nu trebuie să te izolezi de lume, dar trebuie să te izolezi de influențele ei negative. Vorbele lui Goliat i-au influențat și i-au înfricoșat pe frații lui David, dar nu și pe David. Așadar, tu de cine asculți? Ascultă sfatul lui Dumnezeu, bazează-te pe el… și permite-i azi Cuvântului Său să rezolve fiecare aspect din viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 4:1-13

Altădată, când Domnul trimitea urgii asupra Egiptului, îl punea la adăpost pe Israel (Exod 8.22; 9.6,7,26; 10.23; 12.12,13). Acum asistăm la o „răsturnare” şi în sens moral (v. 11): iată–L pe Dumnezeu constrâns să-Şi lovească propriul popor „asemeni Egiptului” (v. 10)! Foamete, secetă, dăunători, epidemii, cutremur de pământ: cinci calamităţi se abat una după alta, cu rostul de a vorbi conştiinţei acestei naţiuni rebele. Vai, tristul refren se întâlneşte de cinci ori: „totuşi nu v–aţi întors la Mine, zice Domnul” (v. 6, 8, 9, 10, 11)!

Să nu aruncăm însă cu piatra! Nu arată Domnul aceeaşi răbdare şi faţă de noi? Dacă foloseşte adesea mijloace apăsătoare, o face întotdeauna cruţându–ne ca pe „un tăciune smuls din foc” (comp. cu Zaharia 3.2).

Ne-am întors noi la El? Mai devreme sau mai târziu va trebui să-L întâlnim pe Dumnezeu. Dacă nu acum, în har, venind la Domnul cu o inimă pocăită, atunci El îl va vizita pe păcătos în judecată (Luca 12.58,59). „Pregăteşte–te să–L întâlneşti pe Dumnezeul tău” (v. 12).

Care este pentru orice om astăzi singurul mod de a se putea pregăti pentru această solemnă întâlnire? Să–şi mărturisească păcatele şi să accepte iertarea pe care Isus o acordă gratuit. A făcut fiecare dintre noi aceasta?

7 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul m-a luat dinapoia turmei.

Amos 7.15

Amos era păstor și culegător de fructe de sicomor (Amos 1.1; 7.14,15). El era deci un om simplu, familiarizat cu viața de la țară – o persoană despre care am fi crezut că nu era potrivită să facă o lucrare puternică. Dumnezeu însă nu gândește așa cum gândim noi.

În deplin acord cu stilul său de viață simplu, el își descrie meseria în termeni asemănători: „Domnul m-a luat dinapoia turmei”. Aceasta pare să fi fost ocupația lui până când a fost numit de Dumnezeu, care l-a chemat să fie profet atunci când el era preocupat cu munca sa (Amos 7.15). Dumnezeu îi cheamă la lucrarea Sa pe aceia care sunt ocupați cu slujba lor seculară: Moise păștea turma socrului său, Elisei lucra pământul, iar Simon Petru pescuia (Exod 3.1-14; 1 Împărați 19.19-21; Marcu 1.16,17). El nu-i cheamă pe cei leneși sau indiferenți în lucrarea Sa.

Amos era un om smerit, care nu făcea parte din pătura religioasă sau politică a vremii. El era unul dintre „fiii profeților” (2 Împărați 2.3), însă a fost ridicat în mod suveran și independent de către Domnul, care Îi folosește pe cei smeriți, pentru ca niciun om să nu se laude înaintea Sa. Nu a fost pentru prima oară când El a chemat un păstor smerit pentru a-i da de rușine pe oamenii puternici. Amos nu a fost doar un om de la țară, ci a fost un profet al Domnului, chemat și uns în mod divin. Putem învăța lecții prețioase din viețile celor ca Amos. Dumnezeu nu va îngădui ca omul să primească glorie, nici credit, ci îi folosește pe aceia care, în smerenie, sunt ocupați și credincioși în activitățile de zi cu zi. Oricare ar fi slujba noastră pentru Domnul Isus – mare sau mică – să fim găsiți ca Amos: smeriți, credincioși și sârguincioși pentru El!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El răsplătește pe cei care Îl caută.

Evrei 11.6

Pașaport valabil

„Nu de mult am vrut să călătoresc în Brazilia”, îmi povestea cineva. „Aveam biletul pentru zborul de la Frankfurt la São Paulo. Sigur pe mine, am dat biletul și pașaportul la ghișeu, pentru a primi cardul de îmbarcare. Domnul de la ghișeu însă mi-a spus: «Pașaportul dumneavoastră nu mai este valabil». — «Cum este posibil? Am crezut că este în regulă». Bărbatul a spus: «Fără pașaport valabil nu puteți zbura în Brazilia». Am încercat să-l conving cu toate argumentele posibile, deoarece voiam neapărat să merg cu acel avion la São Paulo. Totul a fost în zadar! Așadar, nu conta dacă aveam un pașaport, ci important era să am un pașaport valabil.”

Tot așa este și cu credința. Mulți oameni spun că nu contează ce credință ai, ci important este să crezi în cineva sau în ceva – indiferent dacă este Hristos, Buddha sau „o ființă superioară”. Ce mare rătăcire!

Dumnezeu așteaptă de la oameni o credință care este valabilă înaintea Lui. Trebuie să avem credință în Dumnezeul cel viu, așa cum S-a descoperit El oamenilor prin creație și prin Biblie. Trebuie să credem ceea ce ne spune Dumnezeu nouă, oamenilor. Prin Cuvântul Său, El ne spune că suntem vinovați, dar tot prin Cuvânt ne aduce și cea mai măreață veste, că putem scăpa de pedeapsă. Acest „pașaport” valabil este credința în Răscumpărătorul Isus Hristos!

Citirea Bibliei: Levitic 1.1-17 · Psalmul 47.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU NU-I POȚI SCHIMBA PE OAMENI! | Fundația S.E.E.R. România

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima…” (Proverbele 13:12)

Ești cumva de părere că: „O femeie sau un bărbat aproape sigur se va schimba, dacă și când întâlnește partenerul potrivit”?! Nu e așa! Numai Dumnezeu poate schimba oamenii – și tu nu ești Dumnezeu! În plus, când vrei să fii dorit, lucrul acesta poate produce alegeri dezastruoase în materie de relații în viața ta. Probabil că ai auzit mărturiile unor persoane care au experimentat cu adevărat o schimbare majoră prin căsătorie. Dar adevărul este că puterea de schimbare trebuie să vină din interiorul acelei persoane, nu de la tine. Când încerci să-ți schimbi soțul sau soția, lucrul acesta nu funcționează și în cele din urmă, „speranța” ta că se va schimba te face să devii „sătul.”

Un autor parafraza astfel cuvintele lui Solomon din Proverbele 13:12: „Dezamăgirea severă te duce la disperare.” Când tânjești după ceva, și-ți imaginezi ceva ce nu se materializează niciodată, devii trist. Apoi începi să cauți scuze pentru care acea relație nu merge, până când asta va deveni evident pentru cei din jurul tău. Deciziile sănătoase în materie de relații nu se bazează pe speranță.

Să mai adăugăm și faptul că unii oameni ai credinței încearcă adesea să spiritualizeze orice problemă. În numele credinței, ei își minimalizează instinctele și își ignoră simțurile. Nu asta înseamnă să ai credință în Dumnezeu! Credința în Dumnezeu trebuie să fie doar atât: credință în Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne punem încrederea în persoane schimbătoare, pentru că ele ne vor dezamăgi. Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare dintre noi cu voință, însă El nu ne obligă să ne schimbăm. Schimbarea trebuie să vină din interiorul fiecăruia dintre noi pe măsură ce acceptăm harul pe care ni-l arată Dumnezeu în fiecare zi.

Biblia spune (în Faptele apostolilor 16:14) că (Lidiei): „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.” Așa că cea mai bună variantă este să te rogi pentru acea persoană ca Dumnezeu să-i deschidă inima și să-L lași pe El s-o schimbe!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 3:1-15

Israel era o familie pe care Dumnezeu Şi–o alesese dintre toate familiile de pe pământ. De aceea, spune Domnul, adăugând încă o zală la acest lanţ, pentru a arăta că din această alegere decurg cele mai stricte obligaţii. O spunem încă o dată: cu cât mai strânsă relaţia, cu atât mai mare responsabilitatea (citiţi Matei 11.20–24). O aceeaşi greşeală va fi resimţită în mod diferit, după cum ea a fost comisă de către un străin, de către un rob sau de către un fiu.

Dumnezeu este gata să–Şi cerceteze poporul prin judecată. Cu toate acestea, nimic nu se va face fără avertisment. Pentru o turmă, răgetul unui leu este cel mai eficient semnal de alarmă. Amos, păstorul din Tecoa, ştia bine aceasta, de aceea caută să smulgă poporul din inconştienţă. „Faceţi să se audă, Ascultaţi”, strigă el (v. 9, 13). Dumnezeu însă va mai folosi încă o voce pentru a–l scutura pe Israel din somnolenţă şi din împietrire. Întreaga profeţie a lui Amos este încărcată de aluzii cu privire la un cutremur de pământ ce urma să aibă loc doi ani mai târziu (cap. 1.1b; 2.13‑16; 3.14,15; 6.1; 9.1,11 etc.).

Noi, cei care prin har facem parte din familia cerească a lui Dumnezeu, să ne plecăm urechea la toate felurile în care Tatăl nostru găseşte cu cale să ne avertizeze.

6 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus.

Romani 8.1

Cu aceste cuvinte triumfătoare își începe apostolul capitolul 8 al epistolei sale. Este tocmai concluzia la care ajunge cu inima plină de bucurie în urma explicațiilor sale, rezultatul uimitor care decurge din învățăturile prezentate în cele trei capitole precedente. Nicio condamnare pentru toți care sunt în Hristos Isus! Ce cuvânt! Apostolul nu vorbește despre ceva care poate fi obținut doar pas cu pas, despre un lucru pe care îl pot pretinde doar creștinii credincioși sau maturi, ci despre un fapt care se aplică tuturor celor care au fost aduși „în Hristos Isus”.

Acest fapt, în forma lui necondiționată, li s-a părut de neconceput câtorva dintre cei care au copiat manuscrisele Noului Testament, astfel că unul dintre ei a detașat sfârșitul versetului 4: „Care nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului”, cuvinte foarte potrivite în locul lor de acolo, și l-a scris lângă text, în dreptul versetului 1; apoi alți copiști de mai târziu l-au introdus în textul propriu-zis. Dar slavă Domnului! Mântuirea Sa este necondiționată, eliberarea de orice fel de condamnare sau judecată este valabilă pentru toți cei care „sunt în Hristos Isus”.

Nu mai este nevoie să adaug faptul că prin aceasta nu este atinsă în niciun fel obligația fiecărui credincios de a umbla în veghere neobosită și în cea mai serioasă judecată de sine; dar este o greșeală fatală, bazată pe o mare aroganță, să faci ca siguranța acestei poziții în Hristos să depindă de umblarea și de gândirea celui credincios.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci dacă, fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui.

Romani 5.10

Glasgow Cross

Un băiețel s-a rătăcit în orașul Glasgow (Scoția). Se simțea cu totul neajutorat și, oprindu-se într-un colț, a izbucnit în lacrimi. Un polițist l-a văzut, a venit spre el și l-a întrebat de ce plânge. „M-am rătăcit”, suspina băiatul, „vă rog să mă duceți la cruce. De acolo știu drumul spre casă”. Băiatul se referea la intersecția din oraș care se numește Glasgow Cross (crucea din Glasgow).

Această întâmplare nu poate să nu ne îndrepte gândurile spre acel singur loc de unde putem afla drumul către casă: crucea de la Golgota! Ea le oferă oamenilor pierduți orientare, pentru că acolo Îl pot cunoaște pe Dumnezeu. El este drept, dar totodată gata să ierte. Numai prin cruce ajungem în părtășie cu Dumnezeul nostru Mântuitor.

La cruce, Isus Și-a dat viața ca jertfă de ispășire pentru păcătoși. La cruce, păcătosul care se întoarce la Dumnezeu și crede în Domnul Isus este eliberat de povara păcatelor sale și împăcat cu Dumnezeu. Acolo, sufletul găsește pace și ajunge la odihnă, pentru că El ne primește plin de dragoste.

Ce trebuie să facem pentru a avea parte de acestea? La fel ca acel băiețel, să acceptăm că suntem lipsiți de ajutor, pierduți și că avem nevoie de salvare! Să ne îndreptăm inimile în rugăciune spre Dumnezeu și, prin cuvinte simple, să-I spunem Lui cât de mult ne-am rătăcit pe căi de neascultare și de voință proprie!

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 5.1-22 · Psalmul 46.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA TA PENTRU DUMNEZEU S-A RĂCIT? – Fundația S.E.E.R. România

„Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apocalipsa 2:4)

Una dintre epistolele apostolului Pavel a fost adresată bisericii din Efes. Efesenii erau spirituali, aveau o doctrină sănătoasă și erau un exemplu de urmat în dragostea lor pentru Hristos. Apoi Domnul Isus spune aceleiași biserici, ani mai târziu: „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:4-5).

Oare nu cumva și dragostea ta pentru Dumnezeu s-a răcit? În acest caz, tu trebuie să te întorci acolo unde L-ai întâlnit prima dată, și să-L cauți din nou așa cum ai făcut-o, înainte să auzi prea multe și să vezi prea multe, înainte ca presiunile vieții să te doboare… „Dar sunt extrem de implicat în lucrarea Domnului” spui tu. Ai grijă: programul aglomerat și goliciunea sufletească merg mână-n mână! De trei ori L-a întrebat Domnul Isus pe Petru: „Mă iubești?” În cele din urmă, Petru a răspus: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” (Ioan 21:17).

Oswald Chambers a spus: „Ferește-te de orice lucru care concurează cu loialitatea ta pentru Isus Hristos. Cel mai mare rival al devotamentului față de Isus este slujirea Lui.” Când Petru s-a hotărât să meargă în acea noapte la pescuit, probabil că el își dorea să scape de toate și să se întoarcă acolo unde-L întâlnise prima oară pe Domnul. Și pentru tine este o mișcare bună dacă Îl cauți acolo pe Domnul! Când devii descurajat, fie te întorci la Cel care poate mântui, poate îngriji și poate da satisfacție… fie te întorci la situația în care erai înainte de a-L cunoaște. Iar asta nu e o mișcare bună! De ce? Pentru că Biblia ne spune că Petru a pescuit toată noaptea și… nu a prins nimic.

Așadar, întoarce-te la dragostea dintâi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 2:1-16

Odată cu Moab, lista nelegiuiţilor nu este nicidecum închisă. Iuda şi Israel îşi au locul printre popoarele vinovate! Şi încă păcatul lui Israel îl întrece pe cel al tuturor vecinilor săi. Aceştia din urmă îşi exercitaseră răutatea numai împotriva vrăjmaşilor lor, pe când în Israel cei puternici îi zdrobiseră pe slabi, îi întinaseră pe nazirei, închiseseră gurile profeţilor (v. 12). „Au vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel nevoiaş pentru o pereche de încălţăminte (v. 6 şi 8.6); au călcat în picioare pe sărac, au asuprit pe cel drept şi au abătut dreptul celor nevoiaşi (cap. 5.11,12).

Ne gândim la Domnul Isus, atât de des numit „Cel Drept” (de exemplu în Fapte 22.14) sau „Cel Sărac” (Psalmul 40.17; 41.1). El n-a încetat să fie asuprit, lovit, înainte de a fi trădat, vândut şi, în cele din urmă, dat la moarte (Iacov 2.6 şi 5.6). Ca pentru a sublinia din nou crimele poporului Său, Domnul le aminteşte de minunile Sale de odinioară făcute pentru Israel. I-a nimicit pe vrăjmaşii lor gigantici (v. 9); l–a eliberat din Egipt şi l–a călăuzit în traversarea pustiei (v. 10). Ce fapte de putere şi de dragoste sunt acestea şi cum evocă ele lucrarea mântuitoare făcută pentru toţi oamenii! Această lucrare însă întâmpină din partea lor aceeaşi ingrată nerecunoştinţă. Tu ce răspuns ai dat dragostei Mântuitorului?

5 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

„Eu v-am iubit”, zice Domnul, „dar voi ziceți: «În ce ne-ai iubit?»”.

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu.

A Aceluia care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său.

Maleahi 1.2; Ioan 3.16; Apocalipsa 1.5

Maleahi le scria celor din rămășița din Iuda care se întorseseră în țara făgăduinței; când Domnul le-a transmis aceste cuvinte: „V-am iubit”, ei imediat au pus la îndoială dragostea Lui: „În ce ne-ai iubit?”. Uitaseră ei oare în ce fel fuseseră eliberați din Egipt? sau în ce fel Dumnezeul lor îi eliberase din Babilon și îi adusese din nou în țara Sa?

Cât de repede punem și noi la îndoială dragostea lui Dumnezeu și a Domnului Isus! Să privim la două locuri din Noul Testament care vorbesc despre dragostea divină manifestată față de noi.

Dragostea lui Dumnezeu: „Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

Dragostea lui Hristos: „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2).

În aceste versete citate se pune accentul pe faptul că această dragoste a lui Dumnezeu și a lui Hristos pentru noi a fost manifestată prin suferințele și prin moartea lui Hristos la cruce. Dacă vrem să știm cât de mult suntem iubiți, trebuie să medităm asupra darului de nespus al lui Dumnezeu – Fiul Său preaiubit – și asupra faptului că El S-a dat pe Sine pentru noi la Golgota.

Suntem noi iubiți în continuare? Bineînțeles că da, fiindcă acum „cine ne va despărți de dragostea lui Hristos” (Romani 8.35)? Nimic și nimeni! Putem fi convinși, după cum Pavel ne spune, că „nimic nu ne va putea despărți de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 8.39). Orice am simți – și cât de schimbătoare sunt simțămintele noastre – trebuie să știm că suntem iubiți în mod desăvârșit.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul pregătit pentru orice lucrare bună.

2 Timotei 3.16,17

Autorul ei este Dumnezeu

Mulți copii au ținut în mână ori s-au jucat la un moment dat în viață cu figurine Playmobil. În 2017, când a fost comemorată Reforma, a fost lansată o figurină care îl reprezenta pe Martin Luther. În mass-media s-a raportat că acest produs a atins cele mai mari cifre de vânzări dintre toate figurinele Playmobil. Personajul ține în mână o carte pe care scrie „Noul Testament”.

Voi ce știți despre Biblie? Ați citit-o vreodată? Poate gândiți că este o carte doar pentru oamenii învățați sau pentru cei interesați de istoria vremurilor trecute.

Să ascultăm ce spune Biblia despre ea însăși. Din versetul de astăzi aflăm că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu. Prin urmare, Autorul ei este Dumnezeu, iar ceea ce transmite această carte este foarte important.

Poate totuși cineva se întreabă dacă există Dumnezeu. Dacă nu ar exista, Biblia ar fi doar o operă a omului. Aceluia care gândește astfel, îi recomand să citească Biblia. Foarte repede își va da seama că ea nu este opera omului. În schimb, va descoperi cum îi vorbește Dumnezeu. Eu am citit-o de mai multe ori și pot mărturisi tuturor că, oriunde aș citi din Biblie, nu pot ajunge decât la concluzia că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 4.7-22 · Psalmul 45.11-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPE ZIUA CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Avraam… s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” (Geneza 19:27)

Avraam este cunoscut ca „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23).

Ce onoare! Dar secretul acestui fapt nu trebuie trecut cu vederea: „Avraam… s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” Adică Avraam își începea ziua cu Dumnezeu! Dar tu? Felul în care te trezești dimineața dă tonul zilei tale. Așadar, încearcă următoarele: la prima oră a dimineții, stai singur cu Dumnezeu câteva minute și parcurge planurile pe care le ai pentru ziua respectivă. Pe măsură ce faci lucrul acesta, vor apărea anumite îngrijorări. Pune-le în mâna Domnului! Poate vei constata o anumită problemă care te preocupă – roagă-L să-ți dea înțelepciune. Biblia spune că El ți-o va dărui bucuros (vezi Iacov 1:5). Dacă nu primești un răspuns imediat, trebuie să înțelegi că este datorită faptului că Dumnezeu dorește să te încrezi în El. Dumnezeu are pentru tine un plan la care tu nu te-ai gândit încă!

Mulți dintre noi încep ziua îngrijorați, în grabă, plini de temeri și cu multe lucruri de făcut. Dar nu trebuie să fie așa! Ziua începe oricum; de ce să n-o începi cu Dumnezeu? Oricum te vei gândi la ceva, de ce să nu aparțină primul gând al zilei – lui Dumnezeu, în fața Căruia toate îngrijorările pălesc? Când ai o zi proastă, oprește-te și întreabă-te: „Am început ziua aceasta cu Dumnezeu, sau am uitat să-L includ și pe El?”

Iată două versete din Scriptură la care trebuie să iei aminte și să cugeți la ele în fiecare zi: „Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept!” (Psalmul 5:3). „Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.” (Psalmul 90:14) Așadar, începe-ți fiecare zi, toate zilele – cu Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 1:1-15

Pentru a nega inspiraţia Bibliei, necredincioşii fac mare caz de numărul şi de diversitatea oamenilor care au scris-o. Tocmai aceasta însă este ceea ce i-o confirmă. Perfecta concordanţă a mărturiilor a patruzeci de scriitori, întinzându–se pe o perioadă de o mie cinci sute de ani, este un miracol incontestabil.

Pentru a pregăti execuţia unei lucrări de artă, un constructor se va folosi de o mulţime de ingineri, de desenatori, de tehnicieni, fiecare unindu-şi aptitudinile şi dezvăluind meticulozităţi proprii. Aceasta însă nu va împiedica lucrarea să fie concepută de el, condusă după planul său; va purta numele lui. Slujitorii de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-Şi redacta Cuvântul sunt diferiţi.

Daniel era mai-mare peste căpetenii, Ieremia şi Ezechiel, preoţi, Amos, el este un simplu păstor (v. 1). Chemarea divină însă l-a situat printre acei „oameni sfinţi ai lui Dumnezeu” care „au vorbit sub puterea Duhului Sfânt” (cap. 7.14,15; 2 Petru 1.21). Cartea lui nu poate decât să confirme armonia perfectă dintre toate părţile Scripturilor. Amos începe acolo unde ne lasă sfârşitul profeţiei lui Ioel (comp. v. 2 cu Ioel 3.16). Ioel a vorbit despre naţiuni în ansamblul lor. Amos le aminteşte pe rând, Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon (de asemenea Moab, în cap. 2), afirmând astfel că fiecare dintre aceste popoare a întrecut cu mult măsura prin păcatele lor.

4 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu trebuie să lucrez lucrările Celui care M-a trimis, cât timp este zi; vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt lumină a lumii.

Ioan 9.4,5

Atât timp cât Hristos era în lume, El era Lumina lumii; iar în timp ce Se afla aici, El trebuia să lucreze, pentru că dragostea nu se poate odihni în locul în care există întristare; lumina nu se poate odihni în prezența păcatului. Când Hristos avea să Se depărteze, totul era încheiat cu lumea, până la momentul întoarcerii Sale. Acest lucru nu înlătură faptul că, datorită morții și învierii Sale, urma să existe o mărturie în această lume, mărturie care este o revelație a harului lui Dumnezeu. Ea se adresează unui popor chemat afară din lume pentru a avea parte de binecuvântări cerești; ea nu înseamnă în niciun caz ameliorarea stării lumii sau a necazurilor ei. Aceasta va fi o lucrare milenială; „nimeni nu poate lucra” în timpul nopții lepădării lui Hristos.

După ce a explicat adevăratul caracter al momentului și, de asemenea, propria Sa poziție și lucrare în lume, Domnul deschide ochii orbului. El împlinește această lucrare într-un fel care scoate la lumină gloria Persoanei Sale. Saliva vorbește despre eficacitatea care vine de la El; tina este un simbol al umanității pe care El a luat-o. A unge ochii cuiva cu tină și salivă, aceasta în mod natural ar distruge vederea. Astfel că umanitatea pe care Domnul Și-a asumat-o a fost folosită de omul căzut pentru a tăgădui divinitatea Lui, ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei s-au poticnit de harul umil al umanității Lui. Această dificultate a fost depășită de credință, care a putut discerne faptul că acest Om smerit a fost Cel trimis de Tatăl. În momentul în care acest adevăr este conectat cu Persoana Sa, totul devine clar. Acesta este motivul pentru care i s-a spus omului, „Du-te și spală-te în scăldătoarea Siloamului”, care înseamnă: „Trimis”. Crezând în cuvintele Domnului, el a mers, s-a spălat și „a venit văzând”. De fapt, omul a primit lumină naturală, dar într-un fel care descoperă lucrarea Domnului ca Fiul trimis de Tatăl pentru a da lumină spirituală. Când, ca păcătoși în nevoie, vedem prin credință că acest Binecuvântat Om smerit este o Persoană divină, când vedem că este trimis de Tatăl să mântuiască și să-i binecuvânteze pe păcătoșii vinovați, totul devine clar. Ochii ne sunt deschiși, iar noi vedem harul care a venit în întâmpinarea nevoilor noastre.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să fie cu voi pentru totdeauna.

Ioan 14.16

Venirea Duhului Sfânt

Înainte ca Domnul Isus să-i părăsească pe ucenicii Săi și să Se întoarcă în cer, El le-a vestit venirea Duhului Sfânt, pe care L-a numit un alt Mângâietor (Ajutor, Susținător).

Cât timp ucenicii au fost împreună cu Isus Hristos, El Însuși Se îngrijea de ei. Când fariseii îi încolțeau pe ucenici cu întrebări provocatoare, Domnul, ca Mângâietor sau ca Protector al lor, dădea răspunsul în locul lor. Pentru ca Petru să poată plăti impozitul la templu, Fiul lui Dumnezeu S-a îngrijit ca ucenicul Său să prindă un pește în gura căruia se afla banul necesar. În grădina Ghetsimani, Domnul S-a așezat în fața alor Săi și le-a spus celor care veniseră cu săbii și ciomege: „Dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă” (Ioan 18.8).

La Cincizecime (Rusalii), ucenicii au primit un alt Mângâietor, Duhul lui Dumnezeu. Cei care cred în Domnul Isus și în lucrarea Lui de răscumpărare sunt pecetluiți cu Duhul Sfânt (Efeseni 1.13). Această Persoană divină locuiește în cei credincioși și Se îngrijește de binele lor spiritual. Pentru aceasta, folosește înainte de toate Cuvântul lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt ne învață prin Biblie cum putem trăi spre onoarea lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt ne mângâie prin Cuvânt când suntem prăbușiți și când ne străduim din răsputeri să-L urmăm pe Domnul Isus.

Duhul Sfânt ni-L prezintă pe Hristos în Biblie, ca să ne bucurăm de El.

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 3.52-4.6 · Psalmul 45.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE-ȚI UN MENTOR ȘI FII TU ÎNSUȚI UN MENTOR! – Fundația S.E.E.R. România

„Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14:12)

Domnul Isus a fost mentorul desăvârșit. El le-a spus ucenicilor Săi: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Dacă dorești să ajungi la plinătatea potențialului pus în tine de Dumnezeu, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea mentorii potriviți. Întotdeauna vei ajunge mai departe, dacă ai un mentor bun care să te pregătească și să te împingă înainte. Unii mentori ne sunt oferiți pentru o scurtă perioadă de timp, alții pe viață, dar trebuie să-ți dai seama de diferență. Cum recunoști un mentor? După vreo opt indicii.

Iată crezul unui mentor adevărat:

1) Este dispus să aloce timp pentru a zidi o relație apropiată cu un ucenic;

2) Își ia angajamentul să creadă în potențialul ucenicului, să-i spună despre viitorul palpitant care îl așteaptă, să vizualizeze și să verbalizeze posibilitățile pentru viața sa;

3) Este dispus să fie vulnerabil și transparent înaintea ucenicului, și să împărtășească nu doar calitățile și reușitele sale, ci și slăbiciunile, eșecurile, frângerile și păcatele sale;

4) Este dispus să fie onest și totuși categoric cu privire la confruntarea greșelilor, păcatelor și domeniilor de imaturitate ale ucenicului;

5) Își ia angajamentul să fie alături de ucenicul său în încercări – chiar și în încercările care vin ca urmare a ignoranței sau păcatului;

6) Își ia angajamentul să ajute ucenicul să-și stabilească scopuri pentru viața sa spirituală, pentru carieră sau pentru lucrare, și să-și împlinească visul;

7) Este dispus să evalueze în mod obiectiv progresul ucenicului în atingerea scopului său;

8) Și peste toate, își ia angajamentul de a trăi tot ceea ce-i învață pe alții.

Așadar, vrei să fii un mentor? Dacă da, ține cont de aceste sfaturi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioel 3:1-21

Restabilirea lui Iuda şi a Ierusalimului va fi însoţită de judecarea naţiunilor. Acestea vor face atunci o tragică descoperire: Împrăştiind pe Israel, împărţind între ele ţara Lui (v. 2b), ele vor fi atacate de Însuşi Dumnezeu. „Ce aveţi voi cu Mine?” este întrebarea teribilă care coboară direct din cer (v. 4). Saul din Tars va învăţa şi el că, urmărindu-i pe creştini, Îl persecuta pe Isus (Fapte 9.4,5).

Printr-o răsturnare completă a situaţiei, aceste naţiuni vor cunoaşte soarta pe care a suferit-o, din cauza lor, poporul lui Dumnezeu. „Răsplata” lor se va întoarce chiar peste capul lor, confirmând astfel un principiu de neclintit al guvernării lui Dumnezeu (vezi Geneza 9.6; Judecători 1.7 etc.). În totalitate oarbe, aceste naţiuni îşi vor fi prelucrat ele însele propria ruină odată cu forjarea armelor. Atunci Judecătorul suprem le va convoca chiar la locul dezastrului lor (v. 9‑12). „Mulţimi în Valea Hotărârii!” (v. 14). Acest sinistru „cules de vie” va constitui cel din urmă act ce va introduce Ziua Domnului (Apocalipsa 14.18–20). De atunci înainte, harul va putea curge din plin pentru un popor curăţit (v. 21). Şi, pentru că va fi curăţit, ca o favoare supremă, Dumnezeu Însuşi Îşi va face locuinţa în mijlocul lor.

3 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

Tit 2.11-13

Harul ne învață (4) – Sa traim cu evlavie

Există o a treia lecție pe care harul o predă elevilor săi mântuiți. El îi învață să trăiască o viață de evlavie. Aici este vorba de relațiile noastre cu lumea de deasupra noastră. Aceste cuvinte folosite de apostolul inspirat au o mare putere și frumusețe. Ele ne prezintă trei mari cercuri în care suntem chemați să acționăm: cercul din interiorul nostru, cercul din jurul nostru și cercul de deasupra noastră. Toate trebuie luate împreună pentru a vedea frumusețea lor divină. Nimic nu este lăsat afară; tot ceea ce avem nevoie să învățăm este predat în școala harului – trebuie doar să învățăm aceste lecții. Să ne aducem întotdeauna aminte că cea mai puternică dovadă a faptului că am primit mântuirea pe care harul o aduce este că învățăm lecțiile pe care harul ni le predă – acele lecții sfinte cu privire la cumpătare, la dreptatea practică și la adevărata evlavie.

Fie ca Duhul Sfânt să ne facă să înțelegem plinătatea mântuirii pe care am primit-o, precum și cât de pure și de înalte sunt lecțiile pe care harul ni le predă, pentru ca astfel să pătrundem mai bine semnificația speranței pe care același har ne-o prezintă! Apostolul o numește „speranța fericită” și, cu siguranță, nimic nu poate fi mai fericit decât „arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos”. Aceasta este adevărata speranță a celui credincios. Iar harul care îl învață să o aștepte este același har care i-a adus mântuirea și care îl învață cum să se poarte cu privire la ceea ce este înăuntrul lui, în afara lui și deasupra lui.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi. Rămâneți deci tari și nu vă supuneți iarăși sub jugul robiei!

Galateni 5.1

Libertatea creștină

Într-o piață din India, un țăran vindea prepelițe. Ca să nu zboare, țăranul legase o sfoară de piciorul fiecărei păsări. Sforile erau prinse pe un inel metalic care era pus într-un țăruș înfipt în pământ. Prepelițele „mărșăluiau” nefericite în cerc.

Trecând pe acolo și văzând prepelițele, un preot indian s-a interesat de preț și i-a spus țăranului: „Vreau să le cumpăr pe toate”. Țăranul s-a bucurat, bineînțeles. Cumpărătorul a plătit prețul și a spus: „Acum vreau să le redau păsărilor libertatea. Tăiați sforile și lăsați-le libere”. Țăranul a luat un cuțit și a tăiat sforile. Dar ce s-a întâmplat? Prepelițele au alergat în continuare în jurul țărușului! Când țăranul le-a alungat în libertate, ele au zburat doar o mică distanță și au început să se rotească în perimetrul obișnuit. Cu toate că erau libere, prepelițele se învârteau în cerc, ca niște păsări legate.

Nu se aseamănă unii creștini cu aceste păsări? Cu toate că au venit prin pocăință și credință la Domnul Isus, vechile obiceiuri le provoacă mult rău.

Prin crucea de la Golgota, credinciosul este totuși eliberat de orice legătură. Cu această certitudine, el poate trăi liber pentru Domnul Isus și poate găsi de asemenea putere să ocolească orice ispită.

Liber în Domnul, liber spre ceruri,

Nu știu în urmă să mai privesc;

Crucea străpunge chinul și norii,

Liber în Domnul vreau să trăiesc! —Haldor Lillenas

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 3.25-51 · Psalmul 44.18-26

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPREȘTE-TE ȘI GÂNDEȘTE-TE ÎN LINIȘTE! – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie”. (Oprire) (Psalmul 48:8)

În cartea Psalmilor, cuvântul „Selah” apare de 71 de ori în Biblia ebraică, la sfârșitul versetelor.

(În versiunea Cornilescu, termenul este tradus cu „oprire”; n. tr.). Ce înseamnă? „Oprește-te și gândește-te în liniște la aceste lucruri,” sau „Fă o pauză și reflectează.” Noi nu trebuie să ne pripim cu revelația Scripturii. Nu putem să frunzărim superficial, și să descoperim comoara ascunsă în ea! De aceea psalmistul a scris: „Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:10-11).

Când strângi Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta, prin meditație și memorare, poți să te bazezi pe el când ai o anumită nevoie. Meditația înseamnă să-ți faci timp să reflectezi, „să te oprești și să te gândești în liniște la el.” E o metodă care a trecut testul timpului și pe care Dumnezeu a pus-o la punct pentru tine. El dorește ca tu să înveți să te rogi prin Scriptură și să meditezi la ea, pentru că aceste practici te vor ajuta să experimentezi tot ce are El pentru tine.

Cea mai importantă întrebare pe care ți-o poți pune, când te confrunți cu provocările vieții, este aceasta: „Ce spune Dumnezeu despre asta în Cuvântul Său?” De ce este atât de important să întrebi asta? Citește următoarele două versete și vei găsi răspunsul: „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri” (Psalmul 119:89). Și „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu este voia Sa! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia în lucrare, Ieremia a avut rezerve în privința abilităților sale. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.” (Ieremia 1:9). Și „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc” (vers. 12). Lucrul sigur pe care poți conta este că Dumnezeu Își va respecta Cuvântul! (Selah-Oprire)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioel 2:18-32

„Întoarceţi–vă la Domnul! ~ invita versetul 14 ~ Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi va lăsa după El o binecuvântare?”

Cine ştie?

În ce ne priveşte, ştim bine că Dumnezeu nu rămâne niciodată insensibil la lacrimile şi la rugăciunile fierbinţi înălţate de ai Săi. Mişcat de compasiune, El Îşi înmulţeşte în grabă promisiunile: distrugerea definitivă a vrăjmaşilor poporului, abundenţă de bunuri materiale, compensând şi chiar întrecând cu mult pierderile suferite (v. 25). Dar cea mai preţioasă dintre aceste binecuvântări pe care El le „lasă în urma Lui” este Duhul Său, răspândit cu generozitate peste copiii lui Israel, ca mărturie pentru întreaga lume (v. 28). Acest timp este încă în viitor, pentru că Israel nu este nicidecum gata să primească acest dar. Petru însă, în ziua Cincizecimii, s-a folosit deja de acest pasaj pentru a le explica iudeilor ceea ce tocmai se petrecuse (Fapte 2.17).

„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”, afirmă versetul 32, citat în Fapte 2.21 şi în Romani 10.13. A chema înseamnă a apela în rugăciune, a invoca acest Nume, cel al lui Isus, singurul prin care trebuie să fim mântuiţi. În mijlocul celui mai mare necaz, Dumnezeu va salva ~ şi salvează acum ~ pe oricine se întoarce spre El. „Pocăiţi-vă şi veţi primi darul Sfântului Duh” (Fapte 2.38). Ce promisiune autentică astăzi, valabilă şi pentru tine!

2 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum.

Tit 2.11,12

Harul ne învață (3) – Introducere

A doua lecție importantă pe care harul ne-o predă pentru viața noastră practică este trăirea cu dreptate. Această lecție are aplicație nu doar la sfera interioară a ființei mele morale, ci la toate împrejurările și relațiile în care mă aflu, în sfera publică în care sunt chemat să trăiesc și să umblu zi de zi. Învățătorul meu divin mă instruiește nu numai cu privire la felul în care trebuie să mă guvernez pe mine însumi, ci și la felul în care trebuie să guvernez toate legăturile cu semenii mei.

Și aici trebuie să ne amintim că cel care ne învață este harul care ne-a mântuit. Nu trebuie să uităm niciodată acest lucru. Deși resursele filosofiei și ale energiei unei voințe puternice ar putea să mă facă să fiu cumpătat, iar principiile unei moralități înalte m-ar putea conduce să caut și să mențin o reputație nepătată în legăturile mele cu oamenii, totuși, toate acestea mă lasă nemântuit. Filosofia nu mă poate mântui, de aceea nici nu mă poate învăța. Moralitatea de asemenea nu mă poate mântui, de aceea nici ea nu mă poate învăța.

Doar „harul lui Dumnezeu” mă poate mântui, și tot el este singurul care mă poate învăța. Prin urmare, dacă văd un om care mărturisește că este mântuit și care dă frâu liber unor porniri nepotrivite, sau se complace în diverse pofte, voi deduce că această persoană nu a învățat în mod practic cea dintâi lecție a Învățătorului său divin. Iar dacă văd un om care mărturisește că este mântuit și care nu se comportă cu integritate în relațiile sale cu ceilalți, deduc că el nu a învățat cea de-a doua lecție importantă a Învățătorului său divin. Aceste două lecții sunt cumpătarea sfântă și dreptatea practică.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi.

1 Ioan 4.14,16

Pierdut?

„Vreau să-mi trăiesc viața la maxim! De ce să mă chinui pentru o viață într-o lume putredă și brutală?” De doi ani de zile, tânăra aceasta merge din treaptă-n treaptă tot mai în jos. Ar vrea să evadeze din acest mediu pe care îl urăște și, din pură apatie, din dezinteres total față de ce o înconjoară, ajunge să consume și droguri.

Iat-o într-un grup de tineri cărora li se vestește despre Hristos! Stând acolo, ea se gândește la studiile pe care le-a întrerupt, la oboseala acestei vieți care o chinuie. Deodată prinde din zbor cuvintele:

„Dumnezeu vă cunoaște neputința. El a văzut că nu aveți nicio putere, că nu aveți nici cea mai mică speranță de a ieși cu propriile puteri din starea în care vă aflați. Isus Hristos a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Ea se alarmează: „Pierdut? Eu chiar sunt pierdută! Fără speranță! Oare poate face Isus ceva pentru mine?”.

În timp ce unii visează să îmbunătățească lumea și eșuează, Isus ne schimbă inima, căci „din inimă ies gânduri rele” (Matei 15.19) care duc la fapte rele, din cauza cărora suferim.

Tânăra aceasta înțelege că întreaga lume este ca un vapor naufragiat. Cuvintele lui Isus sunt mâna salvatoare pe care El ne-o întinde. Avem nevoie de brațul Său! Să-l apucăm, ca să ajungem la malul salvator! Acesta este punctul de plecare pentru o viață nouă, plină de speranță, cu Isus Hristos.

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 3.1-24 · Psalmul 44.9-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURIA LĂUNTRICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Eu vin la Tine, și spun aceste lucruri… ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.” (Ioan 17:13)

Astăzi vom învăța alte două modalități prin care nivelul bucuriei tale poate crește:

1) Începe să-i slujești pe alții. Câtă vreme trăiești cu un sentiment al îndreptățirii, având impresia că ceilalți trebuie să te slujească, aparatul de măsură al bucuriei tale va indica nivelul „zero.” Domnul Isus a spus că atunci când îți dăruiești viața pentru El și în slujba altora, vei primi viață. (vezi Matei 10:39). Iar apostolul Pavel ne spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:7-8). Cei mai bucuroși oameni sunt atât de preocupați să-i ajute pe alții, încât nu mai au timp să se îngrijoreze. Găsește o cauză dincolo de propriul interes și dedică-ți viața acelei slujiri. Făcând astfel, moștenirea ta se va extinde dincolo de durata propriei tale vieți.

2) Împărtășește-ți credința. Biblia spune că: „este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte” (Luca 15:10). Cea mai mare bucurie din viața ta va fi dată de încrederea ta în Hristos, ca Mântuitor al tău. Și a doua cea mai mare bucurie a ta va fi atunci când Îl vei prezenta pe Hristos altora. Imaginează-ți că-ți împărtășești credința cu altcineva. Poate nu va răspunde atunci, dar cu toate acestea ai aruncat sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. Și este posibil ca, mai târziu, acea persoană să își dedice viața lui Hristos. Probabil că nu vei afla lucrul acesta, dar imaginează-ți că te întâlnești cu acea persoană în cer și ea îți va spune: „Vreau să-ți mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru mine. Sunt aici pentru că ți-a păsat și mi-ai spus despre Isus.”

Întrebare: Ți-ai împărtășit cuiva credința sau ai condus pe cineva la Hristos? Da? Slavă Domnului! Nu? Fă lucrul acesta chiar azi, și vei experimenta o bucurie fără margini!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioel 2:1-17

Acest nor de asediatori feroce, avându-l în frunte pe nelegiuitul şi orgoliosul Asirian, este numit de Domnul ca fiind armata Lui (v. 1, 25), pentru că asirianul nu este decât un executor al Cuvântului Său: „nuiaua mâniei” Sale (Isaia 10.5). Atunci când noi trecem prin disciplină, să nu pierdem niciodată din vedere Mâna credincioasă care a dispus–o. Acest eşec, această nepotrivire, acest accident ~ vin de la Domnul.

Să nu semănăm cu un copil care, cu naivitate, crede că va scăpa de corecţie ascunzând nuiaua cu care se aşteaptă să fie lovit. Ne este prezentat acest asalt gigantic, „cum n-a mai fost niciodată” (v. 2). Trece peste ziduri ca o maree căreia nimic nu-i stă în cale şi pătrunde până în case. Aceeaşi invazie este numită în altă parte: „urgia care copleşeşte” (Isaia 28.15). Această viziune de coşmar nu este oare pusă înaintea poporului întâi pentru a-i trezi conştiinţa?

„Chiar şi acum” este timp pentru el ~ este timp pentru toţi ~ pentru întoarcerea la Domnul din toată inima, „cu plâns şi cu jale, ~ pentru că El este milos şi plin de îndurare” (v. 12, 13; citiţi Iacov 5.11). „Sunaţi din trâmbiţă în Sion”, repetă profetul (v. 1, 15; vezi Numeri 10.9); este imaginea rugăciunii insistente a credinţei! Astfel, în ceasul pericolului, Domnul Îşi va aminti de ai Săi.