Mana Zilnica

Isus i-a zis: „Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată”.

Ioan 11.25,26

De șapte ori „nu”

În Evanghelia după Ioan găsim șapte exprimări, deosebit de prețioase inimilor noastre.

„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4.14). La Isus Hristos, setea noastră după împlinire autentică este potolită pentru totdeauna.

„Cine vine la Mine nu va flămânzi” (Ioan 6.35). În Domnul Isus găsim o Persoană care poate umple inima și viața noastră, astfel încât sufletul nostru să nu mai sufere de foame niciodată.

„Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37). La Isus Hristos suntem bineveniți. El nu va refuza niciodată pe cineva care se îndreaptă plin de încredere spre El.

„Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric” (Ioan 8.12). Dacă noi credem în Domnul Isus și devenim ucenicii Lui, atunci în viața noastră va fi întotdeauna lumină.

„Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea” (Ioan 8.51). Dacă credem, nu ajungem la judecată. Moartea este pentru noi poarta întunecată, care duce spre fericirea veșnică.

„Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri” (Ioan 10.28). Fiind oile Bunului Păstor, nu mai mergem în pierzare, ci rămânem pentru eternitate ai Lui.

„Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11.26). Ca răscumpărați, Îl așteptăm pe Domnul să vină în orice clipă.

Citirea Bibliei: Levitic 10.1-20 · Psalmul 56.1-7

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE PE TRON (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre…” (Isaia 55:8)

Dumnezeu a spus: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre… ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus… gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9) Până nu te împaci cu ideea că Dumnezeu nu gândește ca tine, Îi vei pune la îndoială căile, și chiar și dragostea. Noi încercăm să evităm durerea, dar deseori Dumnezeu Se folosește de ea ca să ne aducă pacea. Ne dorim confort, dar El este mai interesat de caracter. Noi alergăm după lucruri trecătoare, iar El ne spune să ne zidim viețile pe ceea ce durează veșnic. Adevărul este că Dumnezeu locuiește într-o dimensiune pe care noi n-o putem pricepe, oricât ne-am strădui. Înțeleptul Solomon a spus: „Cine poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde?” (2 Cronici 2:6).

Ce te controlează pe tine nu-L controlează pe Dumnezeu, și ce te îngrijorează pe tine nu-L îngrijorează pe Dumnezeu. Întreabă-te: oare vulturul este agitat din cauza traficului? Nu, el planează deasupra lui. Este oare balena deranjată de uragan? Firește că nu; ea se scufundă sub el. Este leul tulburat de un șoarece care-i stă în cale? Nu, ci trece peste el. Atunci, cu-atât mai mult Dumnezeu poate să planeze, să se scufunde și să treacă peste necazurile de pe pământ, nu-i așa? Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu! (vezi Matei 19:26) Dumnezeu poate fi peste tot în același timp și poate auzi și răspunde la toate rugăciunile care ajung la El.

Gândește-te: Dumnezeu lucrează conform unui plan și unui scop. El stă pe tron și controlează toate lucrurile… și cu toate acestea, El veghează peste toate detaliile din viața ta. Fie ca acest adevăr să te mângâie – astăzi, și-n fiecare zi a vieții tale!

de Jean Koechlin

Mica 1:1-16

Contemporan cu Isaia, cu Osea şi cu Amos, Mica profeţeşte, asemeni acestora, sub domnia lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia. Istoria de plâns a lui Ahaz, relatată în 2 Împăraţi 16, şi cea a împăraţilor răi ai lui Israel justifică din plin cuvintele grele pe care Domnul le rosteşte aici, luând ca martor întregul pământ. El Îşi revendică sfinţenia, proclamând prin judecăţile Sale că este străin de nelegiuirile din Samaria şi din Ierusalim.

Începând cu versetul 8 putem vedea cum Mica pune la inimă suferinţa poporului său. „Nu spuneţi aceasta în Gat”, îndeamnă el stăruitor (v. 10; 2 Samuel 1.18,20). Acest vers citat din „cântarea arcului” ne aminteşte că vrăjmaşii Domnului, aici filistenii, sunt întotdeauna gata să se bucure de eşecurile poporului lui Dumnezeu, găsind în acestea o scuză lesnicioasă pentru propriile lor păcate. De aceea nici noi, când am aflat ceva neplăcut cu privire la un alt credincios, să nu răspândim cu uşurătate vestea, pentru că aceasta ar duce la dezonoarea Adunării şi astfel a Numelui Domnului.

Până la versetul 16 asistăm la marşul triumfător al Asirianului, judecător de la Domnul. Numele fiecăreia dintre cetăţile invadate capătă, cu această ocazie, o semnificaţie tragică.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

20 iun. 2023

20 Iunie 2023

Și a fost o foamete în țară. Și Avram a coborât în Egipt, ca să locuiască temporar acolo, pentru că foametea era mare în țară.

Geneza 12.10

Aceasta a reprezentat, foarte evident, o abatere a lui Avraam de la drumul normal. Și care au fost consecințele? Acele zile au fost pierdute, iar el a trebuit să se întoarcă înapoi în punctul din care s-a abătut și să facă un nou început. Astfel că în Geneza 12.8 citim: „Și de acolo a trecut la muntele dinspre răsărit de Betel și și-a întins cortul, având Betelul spre apus și Ai spre răsărit; și acolo a zidit un altar Domnului și a chemat Numele Domnului”. Apoi, după întoarcerea lui din țara Egiptului, citim: „Și a mers în călătoriile sale din sud până la Betel, până la locul unde fusese cortul său la început, între Betel și Ai: la locul altarului pe care-l făcuse acolo întâi; și acolo Avram a chemat Numele Domnului” (Geneza 13.3,4). Tot timpul petrecut în Egipt a fost pierdut. Acolo nu a avut nici altar, nici părtășie, nici comuniune; iar Avraam a trebuit să meargă înapoi, în același punct în care se abătuse, și să facă un nou început.

Așa stau lucrurile de fiecare dată; iar aceasta se va răsfrânge, din nefericire, într-un progres foarte lent pe care unii dintre noi îl fac în ceea ce privește umblarea lor pe drumul credinței. Cădem, ne abatem, ne îndepărtăm de Domnul și suntem aruncați în întuneric spiritual; iar apoi glasul Lui plin de dragoste ne vorbește și ne restabilește, aducându-ne înapoi în punctul din care ne-am abătut. Urmarea este că sufletele ne sunt restabilite, însă timpul pierdut și suferința pricinuită sunt incalculabile. Acesta este unul dintre cele mai serioase subiecte, iar însușirea lui ne va face să umblăm cu grijă și cu vigilență sfântă, astfel încât să nu ne abatem de pe cale, pierzând ceea ce nu mai poate fi recâștigat niciodată. Este adevărat că rătăcirile, poticnirile și eșecurile noastre ne fac să ne cunoaștem inimile și să nu ne încredem în noi înșine, arătându-ne, în același timp, harul fără margini și de neschimbat al Dumnezeului nostru. Toate acestea sunt perfect adevărate; însă există și un fel mult mai înalt de a învăța adevărul despre noi și despre Dumnezeu, decât cel obținut prin rătăcire, poticnire și cădere. Eul, în profunzimea lui teribilă, trebuie judecat în lumina sfântă a prezenței divine; acolo, sufletele noastre vor crește în cunoașterea lui Dumnezeu, așa cum S-a descoperit El pe Sine Însuși, prin Duhul Sfânt, pe fața lui Isus Hristos și pe paginile prețioase ale Sfintelor Scripturi.

C. H. Mackintosh

Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.

Evrei 3.13

Răscumpărare refuzată

În Evul Mediu, navigarea pe apele Mediteranei era un lucru riscant. Deseori, pirații atacau vasele, prindeau echipajul și pasagerii și îi duceau la Alger, cerând pentru eliberarea lor o mare răscumpărare. Spaniolii erau adesea victimele acestui odios șantaj. Într-o zi, regele Spaniei s-a hotărât să-i elibereze pe toți prizonierii și a strâns suma necesară pentru plata răscumpărării. O navă puternic înarmată a plecat să-i elibereze pe toți captivii. Dar acolo, mulți se adaptaseră condițiilor lor și profitaseră de unele avantaje. Ceea ce era de necrezut se produsese: cei mai mulți dintre acești oameni au refuzat eliberarea lor. Vasul a trebuit să se întoarcă în Spania, aducând la libertate doar o parte dintre prizonieri și purtând cu sine banii nefolosiți.

Oamenii, în necredința lor, sunt ca niște prizonieri în mâinile diavolului; unii chiar se complac în această stare rea. Însă vestea bună este că un Împărat atotputernic a plătit prețul răscumpărării. Domnul Isus Hristos Și-a dat viața, pentru ca toți cei care cred în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Mântuitorul dorește să ne elibereze din robia păcatului, însă trebuie să ne dăm și noi acceptul. Mântuitorul nu obligă pe nimeni.

Astăzi mai este timp să primim vestea bună venită din cer. Să nu ne împotrivim chemării Mântuitorului la viața veșnică! Orice amânare poate fi un veșnic prea târziu.

Citirea Bibliei: Levitic 9.1-24 · Psalmul 55.17-23

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE PE TRON (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri…” (Psalmul 11:4)

David ridică această întrebare, în Psalmul 11 versetul 3: „Când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” Și tot el continuă, răspunzând la propria sa întrebare: „Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri.”

Când vine boala, când căsnicia eșuează, când copiii tăi suferă, când moartea lovește, ce trebuie să faci? Să-ți aduci aminte că Dumnezeu este pe tron și că El veghează asupra ta! Niciun amănunt nu-i scapă din vedere sau din grijă. El lucrează după un plan, și de obicei nu este un plan pe care noi îl putem înțelege, când trecem prin vremuri grele. Numai când privim în urmă, înțelegem că bunătatea și îndurarea Sa ne-au însoțit în toate zilele vieții noastre (vezi Psalmul 23:5-6).

Iosif a ajuns în închisoare. Moise a petrecut patruzeci de ani în pustie. Daniel a ajuns în groapa cu lei. Acelea chiar au fost clipe grele. Cine-ar fi putut vedea ceva bun în ele? Cine-ar fi putut crede că Iosif întemnițatul, avea să fie promovat prim-ministru? Cine s-ar fi gândit că Dumnezeu îi oferea lui Moise o pregătire de patruzeci de ani în pustie, în aceeași pustie prin care avea să conducă poporul? Cine și-ar fi imaginat că Daniel cel aflat în robie avea să ajungă sfetnicul de încredere al regelui?

Dumnezeu așa Își împlinește planurile. A făcut-o pentru Iosif, pentru Moise, pentru Daniel… și poate să facă același lucru și pentru tine! Așa că încrede-te în El! El îți va da harul de care ai nevoie ca să scapi din orice situație.

Când întrebi: „Doamne, unde ești?” El răspunde: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge… căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28:15). Așadar, să nu uiți că, în ciuda circumstanțelor, Dumnezeu este în control!

de Jean Koechlin

Iona 4:1-11

Iertarea acordată cetăţii Ninive părea să contrazică şi să dezaprobe proclamaţia lui Iona. El va trece drept un mincinos, un fals-profet. Ce trist că soarta cetăţii cântăreşte mai puţin în ochii lui decât propria reputaţie! Uitând că tocmai fusese el însuşi obiect al harului, nu găseşte nicio bucurie în acest har, ci numai în bunăstarea lui (sf. v. 6).

Iona ne aminteşte de Ilie, stând şi el descurajat, sub ienupărul său (comp. v. 3 şi 8 cu 1 Împăraţi 19.4). Asemeni lui, şi noi suntem capabili să ne mâniem pentru lucruri dintre cele mai mărunte. Pentru cel mai neînsemnat „curcubete”, adăpost precar pe care Dumnezeu ni-l ridică, ce furtună în sufletul nostru! Şi aceasta în timp ce viaţa veşnică a mulţimilor de fiinţe omeneşti este în discuţie în jurul nostru!

În loc să stea acolo să murmure din postul său de observaţie (v. 5), nu avea profetul de împlinit o slujbă nespus mai măreaţă? Nu trebuia el să se întoarcă la Ninive cea cruţată, de astă dată cu un mesaj cu totul diferit, proclamând acolo numele acestui Dumnezeu pe care Îl cunoştea ca fiind „milos, îndurător, de o mare bunătate” (v. 2) şi care tocmai confirmase aceste trăsături într-un mod atât de strălucit? Ocazie excepţională ~ ocazie pierdută! În ce ne priveşte, să nu-i scăpăm, din egoism şi din împietrirea inimii, pe aceia pe care Domnul îi aşază poate astăzi înaintea noastră (2 Împăraţi 7.9)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 iun. 2023

19 Iunie 2023

Iată, ascultarea este mai bună decât jertfa și luarea-aminte decât grăsimea berbecilor.

1 Samuel 15.22

Primul și cel mai important aspect în educația copiilor este ca ei să învețe binecuvântarea ascultării. Ei trebuie să învețe ascultarea față de o anume autoritate, deoarece aceasta reprezintă fundamentul oricărei virtuți morale, nu doar în copilărie, ci și în întreaga viață. Dacă un copil nu va învăța să fie ascultător acasă față de autoritatea rânduită de Dumnezeu, anume față de autoritatea părinților, el va fi nesupus și față de autorități în general. Ascultarea față de Dumnezeu reprezintă esența unei vieți creștine fericite, iar dacă dorim să-i vedem pe copiii noștri convertiți și creștini ascultători, trebuie să-i învățăm ascultarea încă de la început. Dacă un copil nu a învățat niciodată ascultarea față de părinți, sunt slabe șanse ca el să devină un creștin ascultător, ba chiar să se convertească. Ascultarea față de autoritatea părinților este esențială în vederea ascultării față de autoritatea lui Dumnezeu. Voia părintelui trebuie să fie supremă înaintea copilului, deoarece părintele stă în locul lui Dumnezeu în ceea ce privește relația cu copilul.

Voința proprie, tendința înnăscută a fiecărui copil al lui Adam, este însăși esența păcatului, iar ea trebuie să fie adusă sub stăpânirea lui Dumnezeu. Asupra părinților, în special asupra mamelor, a pus Dumnezeu datoria de a începe lucrarea în copii. Copiii trebuie să fie educați spre ascultarea absolută și necondiționată față de părinți și față de toate autoritățile. Trăim în zilele din urmă, descrise în 2 Timotei 3, când neascultarea de părinți și diferite forme de voință proprie și de răzvrătire sunt răspândite peste tot, de aceea este cu atât mai necesar ca părinții să-și educe copiii în ascultare.

R. K. Campbell

Fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.

Efeseni 4.32

Și eu am fost iertat!

Un tânăr angajat a încălcat grav legea, aducând mari prejudicii la locul de muncă. A fost chemat în biroul șefului și se aștepta să fie concediat, ba chiar să fie dat în judecată. Șeful l-a întrebat dacă recunoaște ce a făcut. Atunci tânărul a recunoscut, iar regretele sale erau în mod vizibil unele sincere. „În aceste circumstanțe”, a continuat șeful, „nu te voi da în judecată și voi rezolva eu însumi paguba”.

Foarte mirat, tânărul angajat a tăcut, dar, când a vrut să plece, șeful a mai adăugat: „Tu ești al doilea în această firmă care a avut o mare datorie și vină și căruia i-a fost iertată. Primul sunt eu. Dacă te iert acum, este fiindcă știu din proprie experiență ce înseamnă iertarea. Eu sunt credincios!”.

Această relatare este o ilustrare a felului cum poate un creștin să pună în practică învățăturile Domnului, cu dorința sinceră de a-l ierta pe cel care își recunoaște greșelile. Dacă simțim ce mare vină ne-a fost iertată de Domnul Isus, atunci dăm cu ușurință mărturie despre aceasta și ne dorim împăcarea. Iertarea primită creează o nouă legătură între cel care a păcătuit și cel împotriva căruia se îndreaptă păcatul celui care a păcătuit.

Pentru a putea ierta, de cel mai mare folos este să fim conștienți de starea în care dragostea lui Dumnezeu ne-a găsit pe noi. Și atunci vom fi capabili să arătăm îndurare față de alții și să-i iertăm cu adevărat.

Citirea Bibliei: Levitic 8.22-36 · Psalmul 55.9-16

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ CUM VORBEȘTI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine-şi deschide buzele mari, aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3)

Vorbele dure pot reteza abilitatea unei persoane de a auzi ce spui.

Când Domnul Isus a fost trădat de Iuda, El nu S-a răzbunat, chiar dacă ar fi putut chema douăsprezece legiuni de îngeri în apărarea Sa (vezi Matei 26:53). Apoi a venit gloata, au pus mâna pe El și L-au arestat. În acel moment, Petru și-a scos sabia și a retezat urechea robului marelui preot. Probabil Petru s-a gândit că: „Nu ar trebui să accepte așa ceva!” Însă Domnul Isus a spus că nu așa se rezolvă lucrurile! Apoi „S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.” (Luca 22:51). Petru avea tendința de a vorbi atunci când ar fi trebuit să asculte, și intra astfel în situații în care nu ar fi trebuit să intre. El trebuia să învețe ascultarea de Dumnezeu și să-și exerseze smerenia și discernământul. Dumnezeu avea planuri mari pentru Petru, dar el nu le-ar fi putut duce la îndeplinire tăind urechile oamenilor atunci când aceștia l-ar fi supărat.

Există o învățătură pentru noi aici. Nu poți să-ți pierzi cumpătul când vrei tu. Trebuie să devii sensibil la Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Dacă El îți spune: „nu spune nimic”, atunci trebuie să taci, chiar dacă asta înseamnă să-l lași pe celălalt să creadă că are dreptate când știi că nu e așa. Trebuie să înveți că Dumnezeu nu îți datorează nicio explicație. Tu poți opri creșterea ta spirituală sau binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta, când nu-ți controlezi vorbele. Poate crezi că în comparație cu adulterul sau cu hoția, nu e mare lucru. Mai gândește-te o dată: „Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3).

Așa că, ai grijă de azi cum și ce vorbești!

de Jean Koechlin

Iona 3:110

„Strigătul” lui Iona prin Ninive este propriu-zis singura profeţie pe care o găsim în cartea sa. În plus, ea nici nu s-a împlinit încă, pentru că, la propovăduirea lui, locuitorii cetăţii celei rele, în frunte cu împăratul, se tem de Dumnezeu, cred Cuvântul Lui, se pocăiesc. Aceste sentimente, la rândul lor, se înalţă până la cer (v. 10; cap. 1.2). Dumnezeu a avut îndurare (vezi Ieremia 18.7,8).

Oamenii din Ninive chiar vor fi daţi ca exemplu de Isus iudeilor din timpul Său, acelor iudei care aveau în mijlocul lor, dincolo de toate, infinit „mai mult decât Iona” (Matei 12.40,41). Ei erau cu mult mai responsabili decât ninivitenii cei păgâni, de vreme ce Însuşi Fiul lui Dumnezeu era acolo, venit nu pentru a judeca, ci pentru a mântui lumea (Ioan 12.47). A ne recunoaşte păcătoşi, acceptându-L pe Isus ca Mântuitor, este singurul mijloc de a scăpa de condamnarea veşnică. Anunţul judecăţii face parte din evanghelie.

„Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”, avertizează Sfânta Scriptură (Evrei 9.27). Această „o singură dată” poate fi peste o clipă pentru tine, cititorule încă neîntors la Dumnezeu. Ştii tu dacă dispui de un răgaz de patruzeci de zile? (Luca 12.20). „De aceea şi voi fiţi gata”, spune din nou Domnul Isus (Matei 24.44). Da, astăzi este ziua mântuirii.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 iun. 2023

18 Iunie 2023

Trebuie să dau înapoi ceea ce n-am luat.

Psalmul 69.4

Noi I-am răpit slava lui Dumnezeu, așa cum vedem în Geneza 3; L-am făcut pe Dumnezeu mincinos, am disprețuit faptul că El este dragoste, am disprețuit toate caracteristicile Sale minunate. Însă Domnul Isus I-a redat lui Dumnezeu cinstea; El L-a slăvit pe Dumnezeu. A făcut acestea într-un mod așa de deosebit, încât Dumnezeu a fost mult mai mult slăvit decât L-am dezonorat noi. Domnul a plătit înapoi, dacă am voie să spun așa, mult mai mult decât cerea dreptatea lui Dumnezeu de la oameni.

Aceasta este ceea ce ne este prezentat în arderea-de-tot. Așa cum am spus deja, atât timp cât Domnul Isus a fost jertfă pentru păcat, Dumnezeu Și-a ascuns fața de la El, astfel că Domnul a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Dumnezeu însă n-a privit nicicând cu mai multă plăcere spre Domnul Isus ca în momentul în care El a strigat: „M-au ajuns nelegiuirile Mele, … sunt mai multe decât perii capului Meu” (Psalmul 40.12), „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Psalmul 22), pentru că tocmai în acele momente Domnul Isus Îl slăvea pe Dumnezeu. De ce atârna Domnul Isus pe cruce? El atârna acolo pentru că m-a iubit. El este Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru mine (Galateni 2.20). Gând minunat pentru inima mea: că El, din dragoste pentru mine, a atârnat pe cruce, ca acolo să poarte judecata asupra păcatelor mele!

O altă latură, în contrast cu aceasta, o vedem în Evrei 10, unde El Îi spune lui Dumnezeu: „Vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. Ioan 3.16 spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu”. Și Fiul a venit de bunăvoie, ca să facă voia lui Dumnezeu; Ca Om aici pe pământ, El a fost, așa cum spune Filipeni 2, „ascultător până la moarte și încă moarte de cruce”. Ce ascultare a fost aceasta! Iar dacă Îl privim pe Domnul Isus în viața Sa ca Om aici, pe pământ, vedem că El a făcut întotdeauna ceea ce Îi era plăcut lui Dumnezeu. El a fost singurul Om ascultător. El L-a slăvit în toate pe Dumnezeu într-un mod atât de desăvârșit, încât Dumnezeu, atât la începutul slujbei Sale – la botez – cât și după aceea, trei ani mai târziu, pe muntele schimbării la față, la sfârșitul slujbei Sale, a putut spune: „În El Mi-am găsit toată plăcerea”.

H. L. Heijkoop

El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea își înalță capul.

Psalmul 110.7

Umblarea Domnului

Primele versete ale acestui psalm vorbesc profetic despre Domnul Isus încununat la dreapta lui Dumnezeu cu onoare și cu glorie. Dumnezeu Însuși I-a spus: „Stai la dreapta Mea” (Psalmul 110.1). Acesta a fost răspunsul la înjosirea Lui adâncă, despre care citim în psalmul precedent: „În timp ce eu îi iubesc, ei îmi sunt vrăjmași … Ei mi-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea mea. Sunt sărac și lipsit și îmi este rănită inima înăuntrul meu” (Psalmul 109.4,5,22).

Chiar dacă dușmanii Lui L-au pus pe aceeași treaptă cu vameșii și cu păcătoșii, chiar dacă L-au numit „mâncăcios și băutor” și au afirmat că îi alungă pe demoni cu ajutorul diavolului, chiar dacă L-au scuipat și L-au încoronat cu spini, nimic nu L-a putut abate pe Fiul lui Dumnezeu de la calea ascultării și a credincioșiei față de Dumnezeu, Tatăl Său. Pe această cale, El a băut din pârâul părtășiei cu Dumnezeu, de unde a luat putere să meargă mai departe spre glorificarea Tatălui, în ciuda tuturor împotrivirilor. Și Tatăl I-a oferit ocazii speciale în care a putut vedea ceva din roada suferințelor Sale, din care în viitor Se va sătura pe deplin: oameni care și-au deschis inimile înaintea Lui, precum femeia de la fântâna lui Iacov, Maria din Betania sau unul dintre tâlharii de la cruce.

Să ne deschidem și noi astăzi inimile în fața Domnului, să-I arătăm atașamentul nostru și să-I aducem adorarea! Dragostea noastră să fie tot mai mare față de acest Domn slăvit, care a străbătut pe pământ drumul plin cu suferință!

Citirea Bibliei: Levitic 8.1-21 · Psalmul 55.1-8

coordonatori Bob & Debby Gass

TREI LUCRURI PE CARE NU TREBUIE SĂ LE FACI | Fundația S.E.E.R. România

„Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare…” (Romani 12:8)

Dacă ești implicat într-o lucrare de slujire, iată trei lucruri pe care NU trebuie să le faci:

1) Nu trebuie să-ți fie teamă să faci ceva nou (vezi Isaia 43:19). Când îi atribui cuiva o responsabilitate, acea persoană va face greșeli; e inevitabil – dar așa va învăța! Dacă îl blochezi în aceeași rutină, pur și simplu îi iei avântul, dar când ești lider, tu îți asumi riscul greșelilor lui și îl lași să pășească în necunoscut. Asemenea unui părinte care se roagă cu foc atunci când adolescentul conduce pentru prima dată mașina familiei, tot așa și tu trebuie să accepți că provocările care te înspăimântă sunt de fapt eliberatoare pentru alții.

2) Nu trebuie să confunzi loialitatea individuală cu întărirea echipei (vezi 1 Corinteni 3:9). E bine să lucrezi îndeaproape cu persoane cheie, dar în același timp este important să rămâi „în trup” (Romani 12:5). Trebuie să te asiguri că toată lumea face parte din echipă, că se simt apreciați și că învață să interacționeze unii cu ceilalți.

3) Nu trebuie să încerci să-i conduci pe oameni în cele mai mici detalii (vezi 2 Corinteni 7:16). Există o diferență între a-i dirija pe oameni și a-i conduce: dirijarea necesită atenție la detalii, în timp ce conducerea lor implică împărtășirea viziunii, stabilirea unor scopuri și motivarea oamenilor. Trebuie să cunoști această diferență. Atunci când îi conduci pe oameni în cele mai mici detalii, moralul scade, pentru că oamenii au nevoie de obiective clare și de libertatea de a-și da seama cum le pot atinge. Nu manipula – lucrul acesta diminuează sentimentul proprietății, de care subalternii și cei aflați în jurul tău au nevoie pentru o bună dinamică a echipei și pentru soluționarea problemelor. Președintele Eisenhower a spus: „Trage sfoara și te va urma oriunde dorești. Împinge-o și nu va merge nicăieri!”

Așadar, ia aminte astăzi la aceste îndemnuri.

de Jean Koechlin

Iona 1:17-2:10

Tot ceea ce Domnul trimite, pregăteşte şi porunceşte concură la împlinirea scopului Său final (cap. 1.4,17; 2.10; 4.6,7,8). Aceasta este valabil pentru Iona şi Ninive, dar de asemenea pentru Domnul Isus Însuşi. În rugăciunea dureroasă şi arzătoare ce se înalţă din acest loc al morţii recunoaştem vocea Marelui Întristat (comp. v. 2 cu Psalmul 130.1; v. 3 cu Psalmul 42.7; v. 5, 6 cu Psalmul 69.1,2). Dar, în timp ce Iona a cunoscut neliniştea în urma neascultării sale, Hristos a trecut prin apele întunecate ale morţii din cauza neascultării noastre şi pentru salvarea noastră. Chinul Său a fost eliberarea noastră.

Aceste trei zile petrecute în pântecele peştelui celui mare au fost cele mai bune din istoria lui Iona. Ele ne învaţă, de asemenea, că noi Îl putem chema pe Domnul Isus în orice împrejurare. Rugăciunea ne este împlinită şi El ne dă mai dinainte plinătatea acestei certitudini. „El mi-a răspuns”, anunţă profetul pe când se află încă în pântecele cetaceului (v. 2).

Versetul 8 ne explică motivul pentru care adesea ne bucurăm atât de puţin de harul Domnului: pentru că ne întoarcem privirile spre deşertăciunile mincinoase de care Satan se foloseşte pentru a-i distrage şi a-i rătăci pe oamenii acestei lumi.

Faptul de a fi fost obiect al harului lui Dumnezeu va întări însă în Iona egoismul orgolios, caracteristic naturii noastre.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 iun. 2023

17 Iunie 2023

Și Amația, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. Și celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise în Cartea Împăraților lui Iuda și ai lui Israel? Și, de pe timpul când Amația s-a abătut de la a-L urma pe Domnul, au uneltit împotriva lui în Ierusalim, și el a fugit la Lachis; și au trimis după el la Lachis și l-au omorât acolo.

2 Cronici 25.25-27

Lecții din viața lui Amația (4) – Singurul împărat care „s-a abătut” de la Domnul

Este interesant să citim despre Amația că „a făcut ce era drept în ochii Domnului, dar nu cu o inimă întreagă” (2 Cronici 25.2). La începutul domniei sale, el a făcut ce era drept, iar Dumnezeu l-a ajutat. Însă, după biruința asupra Edomului și după ce a adus de acolo idolii edomiților, lucrurile s-au schimbat și citim că „s-a abătut de la a-L urma pe Domnul”. Amația este singurul împărat al lui Iuda despre care citim că „s-a abătut” de la Domnul. Există multe mențiuni cu privire la abandonare, însă nicio alta cu privire la abatere.

Abaterea înseamnă schimbarea cursului sau a direcției. Amația avea opt ani când tatăl său, Ioas, a insistat ca templul să fie reparat. Preotul Iehoiada a murit probabil la câțiva ani după aceea, iar acela a fost momentul când Ioas L-a abandonat pe Domnul. La acea vreme, Amația ajunsese deja la vârsta să înțeleagă ceea ce se petrecea în jurul lui. Ceea ce a văzut la tatăl său n-a fost de natură să-l influențeze în bine. Domnul însă, în harul Său, l-a învățat câteva lecții elementare pentru a prospera: să acționeze potrivit Scripturii, să se despartă de orice legături rele și să se încreadă în Dumnezeu pentru ajutor și binecuvântare. Amația s-a abătut însă de la ceea ce fusese învățat de Domnul și niciodată n-a mai revenit la acele lucruri. Rezultatul a fost că nu a prosperat, ci că cei din poporul său au uneltit împotriva lui și l-au omorât.

În 2 Timotei 4.4 citim că va veni un timp când oamenii „își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor abate spre basme”. Să nu fim dintre aceia care se abat de la adevărul pe care Domnul ni l-a încredințat! Nu există prosperitate spirituală pe o astfel de cale. Mai degrabă să fim găsiți printre aceia care țin cu perseverență adevărul, până la venirea Domnului nostru Isus!

A. Leclerc

El Însuși [Domnul] a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. Așa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”.

Evrei 13.5,6

O mână puternică

Pe creasta munților, mai mulți turiști mergeau la pas. Deodată au ajuns la un loc periculos; ei urmau să sară peste o deschizătură în stâncă, lată de circa un metru, dar foarte adâncă. Călăuza a sărit prima. Următorul turist a ezitat să sară. Ca să-l ajute, călăuza i-a întins mâna. Turistul fricos s-a uitat neîncrezător la mână. Atunci călăuza i-a strigat: „Puteți sări fără grijă! Această mână nu a lăsat pe nimeni să cadă”.

Viața fiecăruia dintre noi se aseamănă cu situația turistului. Și noi trebuie să facem adesea câte un salt peste multe pericole ce se ivesc pe calea vieții noastre. Să ne gândim acum la mâna străpunsă a Mântuitorului, care nu a lăsat pe nimeni să cadă! Mântuitorul Însuși ne-a promis: „Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10.28). Să ne încredem în acest Mântuitor și Domn Atotputernic cu privire la salvarea sufletului nostru, dar și cu privire la călătoria noastră pe acest pământ! Această încredere în Mântuitorul Isus Hristos a salvat multe vieți și dorește să o salveze și pe a ta. Acceptă chiar acum mântuirea!

Să-I mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat o astfel de Călăuză, pe a cărei credincioșie și ocrotire ne putem bizui fără nicio teamă. El ne va duce cu siguranță în portul ceresc, acolo unde ne vom odihni de toate luptele acestei vieți.

Citirea Bibliei: Levitic 7.22-38 · Psalmul 54.1-7

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-ȚI PIERDE NICIODATĂ RÂVNA PENTRU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Râvna Casei Tale mă mănâncă…” (Psalmul 69:9)

Ești plin de râvnă pentru Dumnezeu, sau ești pur și simplu pasiv? Să descoperim împreună care au fost pașii care l-au dus pe apostolul Petru la lepădarea de Domnul Isus.

Pasul 1: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Domnul Isus îl avertizează pe Petru că este o țintă, însă Petru nu Îl crede.

Pasul 2: „După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.” (Luca 22:54). Petru era unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Hristos, dar după cum putem observa, acum Îl urma „de departe.”

Pasul 3: „O slujnică l-a văzut… şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.” Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” (Luca 22:56-57).

Pasul 4: „Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.” (Luca 22:61-62).

Așadar, Petru a căzut în cursa lui Satan. Deci, Petru a fost înfrânt. Așa că, iată cum funcționează lucrurile: mai întâi, presupui că nu vei cădea și ești nepregătit pentru atacul lui Satan. Apoi, lași ca problemele și presiunile vieții să te facă să uiți că primul tău angajament trebuie să fie întotdeauna față de Domnul. În cele din urmă, ajungi să fii înfrânt din punct de vedere spiritual. S-ar putea să spui: „Lucrul acesta nu mi se va întâmpla niciodată mie.” Așa a spus și Petru! Motivul pentru care Satan „cere să ne cearnă” este că el știe că atunci când avem râvnă să facem voia lui Dumnezeu, vom fi de neoprit. Așadar, nu-ți pierde niciodată râvna pentru Dumnezeu!

de Jean Koechlin

Iona 1:1-16

Spre deosebire de alţi profeţi, Iona ne învaţă puţin prin cuvinte şi mult prin surprinzătoarea lui istorie. Odinioară avusese de anunţat restabilirea hotarelor lui Israel: veste bună pentru poporul său! (2 Împăraţi 14.25). De astă dată însă are o misiune mai puţin plăcută: trebuie să proclame pedeapsa peste Ninive ~ o impunătoare metropolă păgână, nespus de vinovată înaintea lui Dumnezeu. Iona se sustrage şi fuge „departe de faţa Domnului” (v. 2). Cale a propriei voinţe; un slujitor al lui Dumnezeu nu are de ales nici mesajul, nici locul de slujire! Purtare bezmetică, în acelaşi timp! Cum să scapi de Cel care vede totul şi care dispune de orice element al creaţiei cu care l-ar putea opri pe cel neascultător? (Luca 8.25). Iona, să remarcăm, nu încetează să coboare (v. 3, 5; cap. 2.2,6). Mai întâi pe un drum plăcut (semnificaţie a numelui „Iope”, ebr. „Iafo”), care duce însă la distrugere („Tarsis”). Şi acum, coborât în fundul vasului, doarme în timpul furtunii năprasnice. Este nevoie ca şeful echipajului să-l smulgă din inconştienţă. A fi chemat la ordine de către lume ~ ce poate fi mai umilitor pentru un copil al lui Dumnezeu!?

Din punct de vedere profetic, această istorisire ni-l arată pe Israel necredincios misiunii încredinţate, ţintă a pedepsei lui Dumnezeu, aruncat în marea popoarelor pentru salvarea naţiunilor (marinarii păgâni; Romani 11.11-15).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 iun. 2023

16 Iunie 2023

Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne.

Romani 8.3

Problema păcatului nu putea fi rezolvată definitiv decât prin moarte, păcatul însuși nu putea fi îndepărtat decât printr-o jertfă pentru păcat sfântă. Viața sfântă, fără păcat, a Domnului nostru nu ne putea mântui; ea ne arăta doar întreaga dimensiune a stării noastre triste. Bobul de grâu trebuia să cadă pe pământ și să moară; altfel ar fi rămas singur pentru totdeauna (Ioan 12.24).

Astfel citim și în Evrei 9.26, unde ni se spune că El S-a arătat o singură dată la sfârșitul veacurilor pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa. Nu exista nicio altă cale pentru a îndepărta păcatul. Dar pe această cale a intervenit Dumnezeu și a rezolvat, spre slava Sa veșnică, problema care altfel nu ar fi putut fi rezolvată.

Păcatul în carne a fost judecat ca rădăcină și ca roade, credinciosul a terminat-o odată pentru totdeauna cu starea veche și, eliberat de puterea și de stăpânirea păcatului care locuiește în el, nu mai este obligat să trăiască „potrivit cărnii”, ci poate și trebuie să umble „potrivit Duhului” (versetul 4). Firește că păcatul este încă în el, dar nu mai poate aduce nicio judecată asupra lui, pentru că a fost judecat deja în Hristos; mai mult, credinciosul mărturisește că el însuși judecă păcatul prin faptul că este una cu Dumnezeu și nu cu păcatul. Prezența în sine a păcatului în el nu-i poate face probleme, nici nu-l poate împiedica să fie în cea mai strânsă legătură cu Dumnezeu; doar atunci când el îi dă voie păcatului să acționeze și începe să umble potrivit cărnii, părtășia practică cu Dumnezeul cel sfânt este întreruptă și rămâne așa până când el își recunoaște cu sinceritate păcatul, iar Tatăl îl iartă, după credincioșia și dreptatea Sa, curățind-l de orice nedreptate (1 Ioan 1.9).

R. Brockhaus

Să se lase cel rău de calea lui și omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.

Isaia 55.7

Pereți despărțitori

În birourile mari sunt montați pereți despărțitori care delimitează mesele de lucru între ele, ca angajații să poată lucra pe cât posibil concentrat. Pentru grădini există garduri, pentru balcoane există paravane, toate cu scopul de a crea un anumit cadru privat. Cine și-ar dori ca vecinul să i se uite în farfurie!?

Zidurile îi separă pe oameni de oameni, dar și pe oameni de Dumnezeu. Mulți și-au construit între ei și Creatorul un perete despărțitor. Ei încearcă să-L țină pe Dumnezeu la distanță și să-L alunge din gândurile lor, considerând că nu au nevoie de El. În mod conștient, ei aleg să își trăiască viața fără El.

Creatorul nostru știe că așa nu putem fi nicidecum fericiți. Pe acest drum vom merge în pierzarea veșnică. De aceea El ne cheamă să ne întoarcem. Dumnezeu vrea să dărâmăm zidurile, adică să renunțăm la împotrivirea noastră față de El și să intrăm într-o relație fericită cu El. De aceea Dumnezeu permite vestirea și răspândirea mesajului bun al evangheliei. El poate fi rezumat în câteva cuvinte: Fiul lui Dumnezeu a venit acum două mii de ani ca Om pe pământ pentru a crea prin moartea Sa la cruce premisa ca omul să poată fi împăcat cu Dumnezeu. Oricine crede personal în Isus Hristos nu merge în pierzare, ci este mântuit. Această mântuire lucrează o împăcare deplină cu Dumnezeu și duce la o viață fericită cu El.

Citirea Bibliei: Levitic 7.1-21 · Psalmul 53.1-6

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-ȚI PIERDE PACEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:18)

Satan știe că poți primi Cuvântul lui Dumnezeu numai dacă ai o inimă și o minte în care domnește pacea, așa că va face totul pentru a te indispune și a te răvăși. Îi place când te face să intri într-o ceartă chiar înainte de biserică, și când îți petreci tot timpul de la biserică simțindu-te prost. De aceea trebuie să faci tot ce trebuie ca să-ți păstrezi pacea. În pace există putere! Dacă diavolul nu te poate supăra, el nu are nicio putere asupra ta. El „câștigă” control numai atunci când tu îl „pierzi”! El vrea să fii supărat pentru a-ți fura pacea, pentru a te bulversa și pentru a te face „să alergi în jurul cozii”. Nu-l lăsa! Data viitoare când te neliniștește ceva, oprește-te și întreabă-te: „Oare ce vrea să facă dușmanul? Dacă mă las pradă acestor emoții, care va fi rezultatul?”

Când ești stresat, îți pierzi bucuria. Și când îți pierzi bucuria, îți pierzi puterea, deoarece „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10). Așadar, e esențial să practici stăpânirea de sine și să încerci să-ți păstrezi pacea. Apostolul Iacov scrie: „Înţelepciunea care vine de sus, este… pașnică…” (Iacov 3:17). O parafrazare a acestui verset spune așa: „Adevărata înțelepciune, înțelepciunea lui Dumnezeu, începe cu o viață sfântă și se caracterizează printr-o bună înțelegere cu ceilalți. Este blândă și rezonabilă, plină de milă și binecuvântări.”

Tu poți să dezvolți o comunitate sănătoasă, care trăiește în pace cu Dumnezeu, și te poți bucura de rezultatele ei numai dacă îți asumi misiunea dificilă de a te înțelege cu ceilalți. Poate e greu să te înțelegi bine cu oamenii, dar merită să încerci pentru a avea pace. Așadar încearcă asta, astăzi!

de Jean Koechlin

Obadia 12-21

„Nu trebuia, nici nu trebuia, nici nu trebuia”. De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc” (Psalmul 22.17).

Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s–a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „Îşi deschid gura, dau din cap” (Psalmul 22.7; comp. cu sf. v. 12). Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz? Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui.

Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului” pe „muntele lui Esau” (v. 21).

În timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 iun. 2023

15 Iunie 2023

El era în lume și lumea prin El a fost făcută și lumea nu L-a cunoscut.

Ioan 1.10

Nu Marte, nici Jupiter și nici Saturn au devenit sfera acțiunilor lui Dumnezeu, ci planeta Pământ. În lumea noastră L-a trimis Dumnezeu pe singurul Său Fiu, ca să fie Mântuitorul nostru. În timp ce creația arată puterea lui Dumnezeu, în schimb întruparea, viața și moartea ispășitoare a Domnului Isus arată dragostea Sa. De ce nu l-a distrus Dumnezeu în întregime pe om, după ce Adam a păcătuit? Sau de ce nu l-a distrus în timpurile de mai apoi, când gloria și dreptatea Sa au fost cumplit dezonorate de către nelegiuirea omului? De ce a ales Dumnezeu mai degrabă să-Și arate dragostea și să ofere împăcarea? Pe măsură ce medităm la aceste întrebări, nu putem face altceva decât să ne plecăm în adorare înaintea Lui. Biblia exprimă răspunsul la ele prin trei cuvinte: „Dumnezeu este dragoste”.

Cât de uimitor este că omenirea Îl ignoră pe Cel care a venit în întâmpinarea nevoii ei disperate! Este adevărat că omenirea nu L-a ignorat pe Domnul Isus atunci când El a făcut vindecări sau a hrănit în mod miraculos mulțimile. Oamenii au fost gata să primească ajutor din partea Lui, însă adesea fără să se gândească cine era El cu adevărat sau care erau drepturile Lui asupra vieților lor. Iar în ceasul cel mai greu al Său, mulțimile nestatornice au strigat: „La moarte cu El! Răstignește-L!”.

Lucrurile nu s-au schimbat de atunci. Ceea ce a fost valabil atunci este valabil și acum: „Lumea nu L-a cunoscut”. Însă noi, cei care-L cunoaștem, trebuie să înțelegem că vom împărtăși lepădarea Lui în măsura în care Îi suntem credincioși și în măsura în care dăm mărturie pentru adevăr. În același timp, trebuie să știm că, deși oamenii ne pot urî și lepăda, din cauză că-L urăsc și-L leapădă pe Domnul nostru, totuși trebuie să ne rugăm pentru ei și să încercăm să-i câștigăm pentru Dumnezeu.

G. W. Steidl

Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va și secera.

Galateni 6.7

Provocare mortală

Era în anul 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial! Într-un mic sat în apropiere de granița poloneză se afla baza unde era staționată unitatea maiorului Bergmann.

Un tânăr creștin a folosit scurta pauză de prânz pentru a spune evanghelia în sat. Grozăviile și suferința războiului i-au determinat pe mulți să-L caute pe Dumnezeu. Câțiva oameni, care căutau răspuns la întrebările lor, s-au strâns repede în jurul fântânii satului. Evanghelistul a rostit tare cuvintele: „Dumnezeu te iubește și vrea să te elibereze de vină. De aceea Fiul Său a murit!”.

Deodată, un tânăr s-a desprins dintre cei care ascultau, a înaintat spre el cu un rânjet batjocoritor și l-a întrerupt strigând: „Dacă există un Dumnezeu al dragostei care permite această nenorocire, atunci să mă sfâșie în bucăți, așa cum rup eu acum această foaie de hârtie!”. Spunând aceste cuvinte, a luat provocator un bilețel din buzunarul jachetei și l-a rupt cu înverșunare în fața mulțimii.

Mâhnit profund de ocara adusă cerului, creștinul i-a spus: „Pentru tine de asemenea sunt valabile cuvintele Bibliei: «Dumnezeu nu Se lasă batjocorit»”.

A doua zi, toți s-au cutremurat când au citit în ziarul local titlul: Tânăr făcut bucăți de o mașină în fabrica de cherestea! – Dumnezeu răspunde cu putere! El nu Se lasă batjocorit!

Citirea Bibliei: Levitic 6.1-30 · Psalmul 52.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM POȚI FII MÂNTUIT? | Fundația S.E.E.R. România

„Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit…” (Faptele Apostolilor 16:31)

Ai auzit de „drumul roman”?

Calea spre mântuire din epistola către Romani… care are la bază patru pași simpli, subliniați prin versete din această scriere.

Pasul 1: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23). Cu alte cuvinte toți suntem păcătoși până în măduva oaselor și toți avem nevoie disperată de un Mântuitor!

Pasul 2: „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23). Evanghelia înseamnă „veste bună”. Și iată care este vestea bună pentru tine astăzi: toate păcatele tale, din leagăn până la mormânt, au fost plătite de Isus Hristos!

Pasul 3: „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Nu poți câștiga mântuirea prin fapte bune; Dumnezeu ți-o oferă fără plată. Tot ce trebuie să faci este s-o primești prin credința în Isus Hristos!

Pasul 4: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire… Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” (Romani 10:9-13).

Viața ta este goală? Tânjești după pace; vrei să știi că păcatele îți sunt iertate și că ai o casă în ceruri, când mori? Astăzi, pune-ți încrederea în Domnul Isus și fă-L Domnul vieții tale. Rostește din toată inima această rugăciune: „Doamne, îmi predau viața Ție și mă pocăiesc de păcatele mele. Vino în inima mea. Prin credința în Isus Hristos, accept darul vieții veșnice. Îți mulțumesc că ai reparat totul între mine și Tine. În Numele Domnului Isus mă rog. Amin!”

de Jean Koechlin

Obadia 1-11

Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată. Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit să-i vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunându-i că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).

În vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nu-l egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul” (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto („Mă opun”) al Celui Atotputernic, într-o prăbuşire vertiginoasă (2 Corinteni 10.4,5). Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babel: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)! În forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru a-şi face „cuibul printre stele”. „Şi de acolo te voi coborî”, răspunde Domnul.

Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I l-a oferit Domnului Isus: pe o cruce.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 iun. 2023

14 Iunie 2023

Vezi, am chemat pe nume pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda. Și l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu în înțelepciune și în pricepere și în cunoștință și în orice fel de meșteșug.

Exod 31.2,3

Dumnezeu i-a numit pe cei pe care El Însuși îi pregătise pentru lucrarea de construire a cortului. Aceștia erau oameni pe care te puteai baza că vor urma întocmai instrucțiunile lui Dumnezeu. Nimeni n-avea voie să-și ia de la sine acest loc de onoare, ci el trebuia să-l primească direct de la Dumnezeu. Cât de important este ca lucrarea lui Dumnezeu să fie făcută de lucrătorii lui Dumnezeu. Acreditările din partea oamenilor nu reprezintă nimic pentru lucrarea lui Dumnezeu. Doar acreditările lui Dumnezeu contează.

Acest lucru este adevărat și în ce privește zidirea Adunării lui Dumnezeu. Pavel, ca arhitect înțelept, a așezat temelia acestei construcții în totul potrivit instrucțiunilor lui Dumnezeu (1 Corinteni 3.10,11). Temelia este Hristos, iar Pavel a prezentat întreg adevărul cu privire la El, în toate relațiile Sale, în Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac. Adevărul este complet în Cuvântul lui Dumnezeu, iar noi trebuie să-l primim ca atare, fără să adăugăm sau să scoatem ceva din el.

Bețaleel era meșterul principal, pe care Dumnezeu îl umpluse cu Duhul Său, dăruindu-i înțelepciune în orice fel de lucrare pe care ar fi avut-o de făcut. El nu era doar, cum spunem noi, un om «bun la toate», ci era un «expert în toate». Un așa om neobișnuit nu poate fi decât rezultatul lucrării speciale a lui Dumnezeu, la fel cum a fost cazul și cu apostolul Pavel. Împreună cu Bețaleel, Dumnezeu l-a desemnat și pe Oholiab și, de asemenea, a lucrat în inimile altor oameni din Israel, al căror nume nu este specificat, dându-le pricepere și îndemânare pentru diferitele aspecte ale lucrării. Cât de bine este să știm astăzi că nu doar celor proeminenți, ci oricărui credincios îi este dat har de către Dumnezeu! Cel mai mic dar este prețios la locul său și trebuie folosit pentru binecuvântarea celorlalți, în vederea zidirii Adunării lui Dumnezeu.

L. M. Grant

Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

Evrei 4.13

Dumnezeu vede și judecă totul

În urmă cu câțiva ani, un studiu a arătat că la nivel mondial sunt instalate 245 de milioane de camere de supraveghere, iar numărul acestora crește cu 15% în fiecare an. În plus, oamenii fac zi de zi nenumărate fotografii și înregistrări video cu smartphone-urile pentru a surprinde evenimentele din viața lor. Fie că ne bucurăm de creșterea securității, fie că ne plângem de diminuarea sferei de siguranță personală, trăim într-o lume în care camerele de luat vederi sunt peste tot.

În Biblie citim că Dumnezeu îi privește pe oameni din ceruri și vede tot ceea ce fac ei (Psalmul 33.13-15). El vede fiecare faptă și aude fiecare cuvânt. Știe cum arată în profunzimile inimilor noastre. Nicio făptură nu este ascunsă de fața Lui. Toată viața noastră stă înaintea Lui ca o carte deschisă.

Omniprezența și atotștiința lui Dumnezeu sunt cu atât mai solemne, cu cât înțelegem că fiecare trebuie să dea cândva socoteală în fața Lui. Există două moduri de a da socoteală în fața lui Dumnezeu:

Fie astăzi, în fața Dumnezeului Mântuitor! Dacă venim la El cu o mărturisire sinceră, El ne iartă, pentru că Isus Hristos a murit pentru a ne răscumpăra vina. Acest lucru pune în ordine relația noastră cu Dumnezeu. Atunci ne bucurăm că El știe totul despre noi.
Fie într-o zi, în fața Dumnezeului Judecător! Toate greșelile pe care le-am făcut în viață vor fi scoase la lumină și vor fi condamnate. Consecința va fi pedeapsa veșnică în iad.

Citirea Bibliei: Levitic 5.14-19 · Psalmul 51.12-19

coordonatori Bob & Debby Gass

STAI ÎN PICIOARE, CREDE ȘI LUPTĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Căci aveţi nevoie de răbdare…” (Evrei 10:36)

Satan te studiază. El îți știe calitățile și defectele și acționează în așa fel ca să te împingă până la limită. Dar atunci când continui să stai în picioare, să crezi și să lupți, Biblia ne spune că va fi: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…” (Iacov 1:12). Expresia „a fi găsit bun” înseamnă că ești un biruitor, iar acest lucru te califică pentru lucruri mai mari. Cuvântul „a răbda” înseamnă a fi testat, adică tenacitatea, caracterul sunt puse la încercare. S-ar putea să te întrebi: „Cât va dura această încercare?” Numai Dumnezeu știe. Goliat a provocat armatele lui Israel timp de patruzeci de zile (vezi 1 Samuel 17:16). Satan a pus piedică rugăciunilor lui Daniel douăzeci și una de zile (vezi Daniel 10:13). Satan este neobosit, așa că și tu trebuie să fii la fel.

Când vine vorba de rugăciune, persistența ta învinge rezistența sa. Biblia spune: „Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36). David s-a încurcat cu Batșeba atunci când a părăsit câmpul de luptă (vezi 2 Samuel 11:1). Așadar, continuă să lupți, și Dumnezeu îți va veni în ajutor! De unde știm? Din Biblie. El i-a venit în ajutor lui Iosua. Când Iosua a avut nevoie de mai mult timp să-și învingă dușmanii, Dumnezeu a făcut ca soarele și luna să stea pe loc. Cu alte cuvinte, a oprit timpul (vezi Iosua 10:12). Părea că Dumnezeu îi spune lui Iosua: „Câtă vreme soarele nu merge la culcare, nici tu nu vei merge, căci aceeași putere care îl ține pe el te ține și pe tine!”

Când Domnul Isus i-a vindecat pe cei zece leproși, Biblia ne spune că: „pe când se duceau, au fost curăţiţi.” (Luca 17:14). Probabil se întrebau: „Când se va întâmpla, și cum se va întâmpla?” Credința nu necesită detalii și explicații; ea merge înainte, crezând că Dumnezeu va aduce rezultatele potrivite. Așadar, astăzi – stai în picioare, crede și luptă!

de Jean Koechlin

Amos 9:1-15

Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera (Galateni 6.7). Capitolele anterioare ne–au arătat ce semănase Israel, astfel că sinistra recoltă nici n–ar trebui să ne surprindă. Cea din urmă viziune a lui Amos este de departe cea mai teribilă. Îl zăreşte pe Domnul în picioare pe altar, ordonând masacrul final. Nimeni nu va scăpa. Goana nebună a celor vinovaţi ne aminteşte de Psalmul 139 (comp. v. 2 cu Psalmul 139.8). Acest psalm însă ne istoriseşte esenţialmente experienţa unui credincios fugărit de lumină, în timp ce aici, dimpotrivă, este vorba de păcătoşi urmăriţi pentru a fi judecaţi. Totuşi, această încheiere nu este şi concluzia cărţii. Începând cu versetul 8 intră în scenă harul. În urma vânturării poporului prin ciur, toată pleava a fost înlăturată, dar nu s–a pierdut niciun grăunte (v. 9). La momentul hotărât, Dumnezeu va arăta că Şi–a păstrat aleşii. Versetele de la 11 la 15 descriu restabilirea şi binecuvântarea finală. Atunci toate lucrurile Îi vor fi supuse lui Hristos.

Răscumpăraţi ai Domnului, noi nu Îl vom întâlni ca pe Judecătorul aflat în picioare pe altar, potrivit viziunii lui Amos! Îl vom vedea încununat cu glorie şi cu onoare, aşezat, la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.8,9). Şi, prin credinţă, noi deja Îl contemplăm în felul acesta.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 iun. 2023

13 Iunie 2023

Ca apele reci pentru un suflet însetat, așa este o știre bună dintr-o țară îndepărtată.

Proverbe 25.25

Mesajul evangheliei vine din cer, de la Dumnezeu. El nu trebuie camuflat într-un limbaj al corectitudinii politice, care să-i obscurizeze conținutul, nici nu trebuie diluat, pentru a nu deranja conștiințele celor pierduți. Mesajul evangheliei îi va ofensa pe cei care se consideră drepți și buni, care nu acceptă că sunt păcătoși și care nu cred că sunt vrednici de iad. Evanghelia spune că „toți au păcătuit și n-au ajuns la gloria lui Dumnezeu”, că „plata păcatului este moartea” și că „după moarte vine judecata”. De asemenea, ea declară dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoșii pierduți și vrednici de pedeapsa veșnică.

Evanghelia descoperă că Dumnezeu a pregătit un Mântuitor – pe Fiul Său preaiubit. Ea vorbește despre Isus, care a venit pe pământ și a trăit o viață sfântă, nepătată, după care a suferit pe cruce pentru păcat, „Cel drept pentru cei nedrepți”. Ea vorbește despre sângele Său scump care a fost vărsat la cruce, fără de care nu poate exista iertare de păcate. Ea declară că Hristos a înviat dintre cei morți în a treia zi și a fost înălțat la cer ca Acela care îi va judeca pe cei vii și pe cei morți. Ea ne spune că El oferă viață veșnică tuturor celor care cred în El, prin urmare îi îndeamnă pe toți oamenii la pocăința față de Dumnezeu și la credința în Hristos Isus. Ea declară că, prin puterea Duhului Sfânt, putem trăi o viață nouă în Hristos, care Se va întoarce ca să-i ia pe cei ai Săi, care vor locui cu El în gloria cerească pentru totdeauna.

Dar care va fi sfârșitul celor care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu? Să vedem răspunsul lui Pavel: „La descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Sale, într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu și peste cei care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos; care vor suferi pedeapsă, pieirea eternă de la fața Domnului și de la gloria puterii Sale” (2 Tesaloniceni 1.7-9). Solemne cuvinte!

R. A. Barnett

Căci știm că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică, nefăcută de mână.

2 Corinteni 5.1

Era crinul împăratului

Cu mulți ani în urmă, un grădinar se îngrijea cu multă dăruire de grădina uimitoare a unui împărat. Într-o dimineață, când grădinarul a intrat în grădina înmiresmată și s-a îndreptat spre florile lui preferate, a constatat cu dezamăgire că fusese cules crinul imperial. Indignat, i-a întrebat pe oamenii care îl ajutau la grădină cine i-a furat floarea. Unul dintre ei i-a răspuns: „Stăpânul a venit în grădină în această dimineață, a luat crinul și l-a dus în camera sa, pentru că a dorit să se bucure de frumusețea lui”. Fața grădinarului s-a luminat. Era crinul împăratului! El avea dreptul să culeagă ce dorea din grădină și să mute în casa lui orice floare.

Uneori moartea creează un gol năprasnic în lumea plină de culori a familiei. O tristețe greu de îndurat ia locul bucuriei. Durerea este mare. Dar Domnul Isus a ales o floare pentru a o muta în cer, pentru bucuria Lui. El, Căruia Îi aparțin toți cei răscumpărați, îi cheamă la Sine în gloria Sa când vrea.

În timp ce scriu aceste rânduri, mă gândesc la bunicul meu, care mi-a vorbit odată cu atâta emoție și totodată cu tristețe în glas despre unul dintre fiii săi, care a decedat la o vârstă fragedă. Dar brusc peste fața lui a trecut un zâmbet și a spus: „Da, l-am iubit mult. Dar Domnul Isus l-a iubit și mai mult decât noi și de aceea l-a luat la Sine”. Acest gând l-a consolat mult. „Floarea” era a Domnului și El a mutat-o la Sine, spre bucuria Lui.

Citirea Bibliei: Levitic 5.1-13 · Psalmul 51.1-11

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎȚI CUNOȘTI CHEMAREA? | Fundația S.E.E.R. România

„Ce zici tu despre tine însuți?” (Ioan 1:22)

Când Ioan Botezătorul a fost întrebat: „Cine ești?” el a răspuns: „Sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului…” (Ioan 1:23). După ce l-au ascultat pe Ioan o vreme, ucenicii săi l-au părăsit pentru a-L urma pe Hristos. Și lucrul acesta nu l-a deranjat pe Ioan, deoarece el a știut care îi era chemarea.

Dar tu? Nu poți „încerca lucruri” prea multă vreme. La un moment dat, trebuie să descoperi ce te-a chemat Dumnezeu să faci, și să te dedici total acelui lucru. Se pare că apostolul Pavel nu era un vorbitor renumit. El spune: „Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii…” (1 Corinteni 2:3-4). Dar ce i-a lipsit lui Pavel ca vorbitor, a compensat mult mai mult ca scriitor. El a scris cuvântul inspirat care i-a ajutat pe alții să predice! Prin scrierile apostolului Pavel, s-a eliberat ceva atât de puternic, încât atunci când a fost aruncat în temniță, el nu a cerut un avocat sau o masă copioasă pentru că era scârbit de mâncarea din închisoare. Nu, el a dorit hârtie ca să-și poată continua scrierile. De fapt, apostolul Pavel a scris până la sfârșitul vieții sale. Și datorită acestui fapt, și astăzi există vieți care încă sunt schimbate. Ce moștenire! Și toate acestea pentru că un om și-a descoperit chemarea și și-a dedicat viața împlinirii ei.

Așadar, se ridică următoarea întrebare: tu ți-ai descoperit chemarea? Ți-ai dedicat viața împlinirii ei? Dramaturgul irlandez George Bernard Shaw a spus: „Pentru mine, viața nu e o lumânare scurtă. E un fel de torță splendidă care mi s-a dat s-o țin o clipă… și vreau s-o fac să ardă cât de tare pot, înainte s-o predau generațiilor viitoare.” Așadar, dedică-te chemării pe care ți-a adresat-o Dumnezeu!

de Jean Koechlin

Amos 8:1-14

Prin viziunea coşului cu fructe (v. 1), Amos trebuie să înţeleagă faptul că Israel este copt pentru judecată. Spre deosebire de noaptea Paştelui, nimicitorul nu va mai trece nicidecum pe deasupra poporului, cruţându–l (v. 2), ci va fi „ca jalea pentru singurul fiu” (v. 10). „Zgomotul” zadarnic al cântărilor (cap. 5.23) se va schimba în urlete, iar cântecele, în bocete (v. 3, 10). „Tăcere!” concluzionează versetul 3, ca pentru a pune capăt acestui vacarm inutil. Orice gură este de acum închisă înaintea Domnului. Sfârşitul capitolului ne vorbeşte însă despre o altă tăcere, cea a lui Dumnezeu, care este cea mai gravă pedeapsă! Puţine pasaje sunt atât de cutremurătoare ca versetele 11 şi 12. Cuvântului divin, mult timp dispreţuit, oamenii îi vor înţelege valoarea abia după ce nu-l vor mai auzi. Atunci „vor rătăci de la o mare la alta, vor cutreiera încoace şi încolo”, într–o disperare de nedescris. Şi nu-l vor găsi! (comp. cu 1 Samuel 28.6,15).

Dragi prieteni, să evaluăm privilegiul pe care-l avem: Cuvântul lui Dumnezeu este astăzi încă la îndemâna noastră, „aproape de tine ~ spune apostolul ~ în gura şi în inima ta” (Romani 10.8). În nicio altă vreme nu a fost Biblia atât de larg răspândită. Lipsesc însă mai degrabă foamea şi setea sufletului pentru a‑şi însuşi promisiunile şi învăţăturile ei. Fie ca Dumnezeu să le trezească în fiecare dintre noi!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 iun. 2023

12 Iunie 2023

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

2 Timotei 3.16

Biblia este o carte actuală. Este Cartea lui Dumnezeu – revelația Lui perfectă. În ea ne vorbește chiar glasul Lui fiecăruia dintre noi. Biblia este o carte pentru orice perioadă, pentru orice loc din lume, pentru orice clasă de oameni, pentru bogați și săraci, pentru învățați și ignoranți, pentru tineri și bătrâni. Ea vorbește într-un fel atât de simplu, încât chiar și un copil poate înțelege; și totuși este atât de profundă, încât nici cel mai uriaș intelect n-o poate pătrunde deplin. Mai mult, ea vorbește direct inimii; atinge cele mai intime resorturi ale ființei noastre morale; coboară până la rădăcinile ascunse ale gândurilor și simțămintelor sufletului și le judecă pe deplin. Pe scurt, Cuvântul lui Dumnezeu este, așa cum ne spune apostolul inspirat, „viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunzând până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și în stare să judece gândurile și intențiile inimii” (Evrei 4.12).

Să remarcăm, de asemenea, lărgimea ariei Scripturii. Ea tratează în amănunt toate obiceiurile, regulile și standardele zilelor noastre la fel cum a făcut cu cele din veacurile îndepărtate. Ea demonstrează o cunoaștere adâncă a ceea ce este omul, în orice stadiu al istoriei lui. Lumea de azi și cea de acum trei mii de ani sunt prezentate cu aceeași precizie și credincioșie pe paginile Sfintei Scripturi. Viața omului, în fiecare stadiu al dezvoltării ei, este zugrăvită de o mână de maestru în Cartea minunată pe care Dumnezeu, în harul Său, ne-a dăruit-o pentru învățătura noastră.

Ce privilegiu să deții o asemenea Carte; să ai în mâinile tale o revelație divină; să ai acces la o Carte în care orice cuvânt să fie inspirat de Dumnezeu; să beneficiezi de o istorie scrisă a trecutului, a prezentului și a viitorului! Cine poate estima valoarea unui astfel de privilegiu?

C. H. Mackintosh

Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.

Proverbe 28.13

Credea că directorul nu-l vede…

„Dumnezeu nu mă vede, pentru că nici eu nu-L văd.” Poate așa gândesc mulți. Din punct de vedere rațional, la prima vedere așa pare să fie. Dar este oare adevărat? Următoarea întâmplare ar trebui să ne dea de gândit…

În liftul unui mare hotel, unde câinii erau strict interziși, s-au întâlnit doi bărbați. Unul dintre ei purta un costum de vânătoare. „Vreți să mergeți la vânătoare?”, l-a întrebat celălalt. — „Da”, a răspuns vânătorul nu fără o umbră de mândrie. — „Și nu aveți niciun câine cu dumneavoastră?”, a fost următoarea întrebare. — „Ba da, desigur”, a spus bărbatul în haine de vânătoare. „Între noi fie spus, îl am chiar aici în hotel. Nu vă pot spune ce truc am folosit pentru a-l aduce aici. Nimeni nu l-a observat până astăzi. Și dumneavoastră sunteți vânător?” — „O, nu”, a răspuns celălalt, „eu sunt directorul acestui hotel”. Stingherit, vânătorul a lăsat capul în jos. Se „păcălise” singur.

Nu fac mulți oameni același lucru cu Dumnezeu? Ei încalcă cuvintele Sale și consideră că Dumnezeu nu vede nimic din toate acestea. Sau susțin că El nu există, pentru că nu L-au întâlnit niciodată.

Dar Dumnezeu trăiește și S-a descoperit în Persoana Fiului Său, Isus Hristos, în Biblie și, de asemenea, în creație. De Dumnezeu nu putem ascunde nimic. Într-o zi ne va trage la răspundere și atunci nu ne va folosi niciun truc. De aceea este atât de important ca fiecare, personal, să-și mărturisească astăzi păcatele înaintea lui Dumnezeu și să accepte iertarea pe care El ne-o oferă în Hristos.

Citirea Bibliei: Levitic 4.27-35 · Psalmul 50.16-23

coordonatori Bob & Debby Gass

AI AJUNS LA CAPĂTUL PUTERILOR? | Fundația S.E.E.R. România

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)

Psalmistul David a spus: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:13-14). Cuvântul „a nădăjdui” își are originea în cuvântul ebraic folosit pentru confecționarea funiilor. Orice funie este la început un fir de ață, și fiecare fir adăugat îi sporește rezistența. Așadar, de fiecare dată când nădăjduiești în Domnul, adaugi încă un fir la funie; devii mai puternic și mai capabil să te descurci. Atârni cumva de un fir de ață?

Petrece mai mult timp cu Dumnezeu, și vei vedea cum El transformă firul de ață într-o funie. Nădăjduirea nu este întotdeauna pasivă; uneori este activă, așa cum este așteptarea unui client care vrea să vadă că nevoile lui îi sunt îndeplinite. În acest caz, a nădăjdui nu este atât o chestiune de poziție, cât una de concentrare. Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

Fie că stai în rugăciune în prezența lui Dumnezeu, fie că Îi slujești în mod activ, trebuie să ai siguranța că tăria ta va fi reînnoită. Dacă astăzi te afli la capătul puterilor, încrede-te în această promisiune: „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:31) Iar dacă mai vrei o încurajare, ridică-ți ochii spre cer și rostește acest verset (2, din Psalmul 123) ca o rugăciune: „Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi. Amin.”