Mana Zilnica

1 Iulie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Având deci un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu …

Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept.

Evrei 4.14; 1 Ioan 2.1

Preoția este resursa divină de har pentru susținerea celor care au fost așezați în dreptatea lui Dumnezeu înaintea Lui, în Hristos. Ea reconciliază starea unei sărmane creaturi de pe pământ, supuse căderii în orice moment, cu poziția glorioasă pe care o are în Hristos. Din acest punct de vedere, putem privi Epistola către Evrei ca fiind o completare a Epistolei către Romani. Astfel, Epistola către Romani ne așază, prin intermediul răscumpărării, înaintea lui Dumnezeu în Hristos, iar cea către Evrei ne menține în această poziție, din punct de vedere practic. Preoția are deci caracterul de a preveni și de a susține – „Susține-mă și voi fi salvat” (Psalmul 119.117). La sfârșitul capitolului 4 din Evrei găsim două resurse puse la dispoziția noastră ca să nu cădem în pustie: puterea detectoare a Cuvântului lui Dumnezeu, care judecă voința, și preoția sprijinitoare a lui Hristos, care ne susține în slăbiciunea noastră. În felul acesta, putem merge cu îndrăzneală la „tronul de har” și putem găsi ajutor pentru vremea de nevoie, ca să nu cădem.

Avocatura este în vederea căderilor noastre – „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Avocat”. El este acolo înaintea Tatălui pentru noi, iar rezultatul lucrării Sale de Avocat este aplicarea Cuvântului, prin Duhul, asupra conștiinței noastre. Apoi, după ce este produsă mărturisirea și după ce sufletul s-a plecat sub acțiunea Sa de Avocat, urmează restabilirea. Are loc o acțiune dublă: convingerea de păcat și, în urma mărturisirii, restabilirea comuniunii.

Dacă în Numeri 18 avem slujirea preoțească în har, pentru menținerea comuniunii, în Numeri 19 avem resursa pentru restabilirea comuniunii individuale, după ce aceasta a fost pierdută. Avem aici aplicarea în două rânduri a apei amestecate cu cenușă: în a treia zi, arătând ce este păcatul în raport cu harul, și în a șaptea zi, arătând ce este harul în raport cu păcatul. Cenușa folosită aici arată imposibilitatea ca păcatul să fie imputat, de vreme ce jertfa asupra căreia au fost așezate păcatele a fost arsă în întregime; iar apa simbolizează Cuvântul lui Dumnezeu, în puterea sa de a convinge și de a restabili, prin Duhul Sfânt. Toate acestea țin de slujirea Domnului ca Avocat.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să fie găsită spre laudă, slavă și cinste, la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.7

Să facem din fiecare situație neplăcută o perlă

Nu se știe sigur cum se formează o perlă. Se presupune că un simplu bob de nisip, care pătrunde într-o scoică, exercită un stimul constant și scoica încearcă să scape de elementul perturbator. Dacă nu reușește acest lucru, scoica începe să acopere corpul străin cu sidef, creând astfel ceva foarte frumos: o perlă.

Pe parcursul unei zile pătrund și în viața noastră „boabe de nisip”, cum ar fi neplăceri în familie, griji la locul de muncă, probleme în relațiile cu semenii noștri. Facem și noi din aceste situații de fiecare dată câte o perlă?

Poate cineva ne-a spus un cuvânt neprietenos. Acesta este bobul de nisip care ne rănește! Dacă reacționăm cu blândețe la cuvântul dușmănos, va rezulta o perlă foarte prețioasă înaintea lui Dumnezeu.

Sau poate cineva ne-a făcut o nedreptate. Un alt bob de nisip! Suportăm nedreptatea fără să reacționăm? Aceasta va deveni o altă perlă de mare preț!

Sau poate o boală ne-a stricat planurile. Un bob de nisip care doare! Dacă luăm acea situație din mâna lui Dumnezeu, va rezulta o perlă pe care El o prețuiește mult.

Aceste mărgăritare vor împodobi cununa Domnului nostru și vor fi cândva vizibile, spre onoarea Sa.

Citirea Bibliei: Levitic 15.1-33 · Psalmul 63.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRĂNEȘTE-ȚI MINTEA CU LUCRURI BUNE! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu îţi arăt calea înţelepciunii…” (Proverbele 4:11)

Uneori, noi hrănim animalele de companie cu lucruri nepotrivite, pe care nu ar trebui să le mănânce. Și când facem asta, rezultatul este pe măsura hranei consumate. Iar dacă știm lucrul acesta despre animalele noastre de companie, să nu-l uităm când vine vorba de mințile noastre.

În fiecare zi, suntem bombardați cu mesaje: din media, din partea angajatorilor, a colegilor de muncă, a persoanelor cu care interacționăm, din cărți, din muzică, ba chiar și din partea gândurilor noastre. Satan lucrează pe două căi: mai întâi, el încearcă să ne hrănească cu lucruri precum ispita, depresia și îngrijorarea; în al doilea rând, încearcă să ne împiedice să fim atenți la ce punem în mintea noastră. O minte sănătoasă se hrănește cu gânduri sănătoase.

Domnul Isus a spus că a venit pe pământ să ne dea „viață din belșug” (vezi Ioan 10:10). În loc să se lupte mereu pentru respectul de sine, pentru pacea minții, pentru bucurie și fericire, mintea ta poate să aibă natural aceste lucruri, din belșug. Dar trebuie să fii mai întâi atent la lucrurile asupra cărora se concentrează mintea ta. Prorocul Ieremia a spus: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele…” (Ieremia 15:16). Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care ni le-a oferit Dumnezeu este Sfânta Scriptură… dar noi o transformăm deseori într-o povară!

Întrebi: „Trebuie să citesc Biblia în fiecare zi?!” E o întrebare greșită! Ar trebui mai degrabă să te întrebi: „Cu ce să-mi hrănesc mintea astăzi, ca ea să se dezvolte?!” Psalmistul a spus că atunci când îți găsești plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu, vei prospera în tot ceea ce faci (vezi Psalmul 1:1-3). În principiu, pentru a avea lucrurile de care se bucură oamenii de succes, trebuie să faci ce fac oamenii de succes. Potrivit psalmistului, oamenii au succes dacă își găsesc plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu zi și noapte. Așadar, hrănește-ți mintea cu lucruri bune!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Habacuc 1:1-17

Această carte, care ne aminteşte de cea a lui Ieremia, se prezintă ca un dialog între profet şi Dumnezeul său. În prezenţa valurilor crescânde ale răului, Habacuc, neliniştit, îşi varsă inima înaintea Domnului. Ierusalimul nu era departe de a cădea sub loviturile armatei caldeene. Într-o viziune de coşmar, profetului i se arată mai dinainte acei războinici de temut, nespus de cruzi, instrumente ale Domnului pentru pedepsirea naţiunilor răzvrătite. Cât de îngroziţi vor fi atunci toţi păcătoşii dispreţuitori şi nepăsători! (v. 5, citat în Fapte 13.41).

Omul lui Dumnezeu însă este şi el tulburat. Cum poate Domnul lăsa frâu liber unei asemenea desfăşurări a nelegiuirii? (Psalmul 83; Apocalipsa 10.7 numeşte această nedumerire „taina lui Dumnezeu”). Cum poate El chiar şi numai să o suporte la vedere? „Dumnezeul meu, Sfântul meu!”, strigă profetul, conştient de relaţiile lui cu Cel ai Cărui ochi sunt „prea curaţi, ca să privească răul” (v. 13). Într-adevăr, ce ofensă permanentă este pentru El spectacolul acestui pământ, în care corupţia şi violenţa se etalează fără jenă! Privirile lui Dumnezeu, în curăţia lor absolută, nu s-au putut opri cu satisfacţie decât asupra unui singur Om. Pentru acelaşi motiv însă, ele s-au întors de la El atunci când El a fost făcut păcat pentru noi.

30 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei douăzeci și patru de bătrâni se prosternau înaintea Celui care ședea pe tron și se închinau Celui care este viu în vecii vecilor și aruncau înaintea tronului cununile lor.

Apocalipsa 4.10

Cârmuirea lui Dumnezeu stârnește închinarea sfinților, care folosesc cununile primite de la Hristos pentru a recunoaște supunerea lor perfectă față de El. Ei și-au aruncat cununile înaintea tronului și Îl recunosc pe Domnul ca fiind vrednic să primească gloria, onoarea și puterea, fiindcă El este Creatorul tuturor și pentru plăcerea Sa au fost create toate lucrurile. Păcatul a stricat creația dintâi, astfel că acum întreaga creație suspină și este în durerile facerii, însă sfinții din cer, având gândul Domnului, pot înțelege că întregul rău va fi înlăturat prin judecată, pentru ca Dumnezeu să-Și poată găsi plăcerea din nou în creația Sa, așa cum Și-a găsit-o în cea veche, după ce lucrarea a fost sfârșită (Geneza 1.31).

Astfel, ca preludiu la judecățile viitoare, putem vedea în cer tronul de judecată, pe care nelegiuirea oamenilor nu-l poate clinti, și, de asemenea, putem vedea gloria Celui care șade pe tron, iar imaginea curcubeului (versetul 3) ne arată că toate promisiunile lui Dumnezeu pentru binecuvântarea pământului vor urma judecăților venite de la tron. Vedem de asemenea că sfinții din dispensațiile trecute și cei din perioada prezentă vor fi în cer înainte ca judecățile să vină asupra pământului și că judecățile venite de la tron vor fi împlinite prin intermediul plinătății Duhului Sfânt, potrivit cu perfecțiunea guvernării lui Dumnezeu. Drept rezultat, Domnul va primi închinare și va fi lăudat ca fiind Creatorul, iar întreaga creație, curățită de orice rău, va fi din nou plăcerea Sa.

Să ne aducem aminte că aceste lucruri sunt scrise pentru ca noi să putem pătrunde în ele, prin credință, încă de pe acum, și astfel să avem pace și liniște deplină în mijlocul acestei lumi tulburate.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci oricine face răul, urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele așa cum sunt. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină.

Ioan 3.20,21

Tratamentul

Un orb, care ședea și cerșea în piața unui oraș, cu timpul s-a îmbolnăvit și a fost dus la spital. După ce a fost consultat și i s-a prescris tratamentul, doctorul i-a spus că i se poate face și o operație la ochi pentru a-și recăpăta vederea. Atunci orbul a răspuns:

— Nu, domnule doctor, nu-mi doresc vederea.

— Dar operația este ușoară și sigură.

— Nu, domnule doctor, nu-mi doresc lumina ochilor, pentru că atât timp cât sunt orb, am o meserie, de cerșetor. Dar ce mă fac dacă îmi pierd această meserie?

Din punct de vedere spiritual, omul aflat sub puterea diavolului este orb față de lucrările lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, un astfel de om urăște lumina care vine de sus. Numai cunoașterea Domnului Isus ca Mântuitor, care a venit să-l dezrobească pe om de sub puterea diavolului, îi va permite omului să vadă și să iubească lumina. Păcătosul pierdut nu poate obține ceva prin el însuși, deoarece este căzut în mâinile diavolului, stăpânitorul întunericului. Dar, dacă omul recunoaște în fața Mântuitorului starea în care se găsește, va primi iertare, eliberare de starea rea, lumină, înțelepciune, vindecare și putere de a umbla în lumină. Acesta este „tratamentul” divin!

Citirea Bibliei: Levitic 14.33-57 · Psalmul 62.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU ÎI APARȚII LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu.” (Efeseni 2:19)

Dacă nu ești sigur că Îi aparții lui Dumnezeu, iată ce spune Cuvântul Lui: „În trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu Sfânt în Domnul.” (Efeseni 2:15-21).

Dacă să zicem copiii tăi ar sta afară, rugându-te să-i lași în casă, oare ce le-ai răspunde? Nu le-ai spune: „Intrați, sunteți ai mei, casa mea e și a voastră! Vă iubesc, nu trebuie să vă milogiți!”? Și atunci, dacă tu faci asta, Dumnezeu care este Tatăl tău ceresc, oare nu o va face?! Dumnezeu construiește o casă, și tu faci parte din familia Lui! Tu poți veni înaintea Lui oricând, cu orice nevoie, știind că vei fi primit cu dragoste. Dumnezeu este Tatăl pe care ți l-ai dorit dintotdeauna, iar tu ești copilul pe care El și-L dorește de atâta timp! Dacă ai vreun dubiu în această privință, privește la cruce; atât de mult te iubește Dumnezeu! Deci, tu Îi aparții lui Dumnezeu – nu uita asta, azi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Naum 3:1-19

În vreme ce istoria oamenilor se complace în a descrie grandoarea asiriană şi rămâne aproape mută în ceea ce priveşte prăbuşirea ei, Cuvântul lui Dumnezeu consacră o carte întreagă acestei zile fatale. Repetăm aceasta, Biblia nu este un manual de istorie. Evenimentele nu sunt raportate decât din punctul de vedere al relaţiei lor cu Israel şi sub aspectul lor moral. Pentru istorici, Ninive slăbeşte şi cade sub loviturile unei coaliţii a vasalilor ei. Pentru Dumnezeu, nenorocirea s-a abătut asupra ei deoarece era o cetate a sângelui, „plină de minciună”, de violenţă şi de jaf (v. 1). Culegând ceea ce a semănat, ea va cunoaşte aceeaşi soartă pe care o avusese Teba cu o jumătate de secol înainte (v. 8‑10).

„Cine o va plânge?” (v. 7).

Aşa este în lumea aceasta egoistă: cei care nu sunt loviţi în mod direct se obişnuiesc uşor cu dezastrul celorlalţi. „Unde să-ţi caut mângâietori?”, adaugă Naum, al cărui nume înseamnă tocmai mângâietor. Cel credincios este însă mângâiat prin profeţie, învăţând că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu va menţine mâna ridicată peste toate evenimentele din lume. El va face să lucreze toate lucrurile spre gloria Lui şi spre binele celor care-L iubesc (Romani 8.28).