28 Iunie 2023
Pentru că avem parte de Hristos, dacă, în adevăr, ținem cu tărie, până la sfârșit, începutul încrederii.
Evrei 3.14
Cineva ar putea spune: «Eu nu știu dacă pot să am o deplină siguranță». Răspunsul meu către un astfel de om este: «Tu ești încă sub lege. Dumnezeu poate că îți cercetează sufletul, spre binele tău, dar n-ai ajuns să accepți dreptatea lui Dumnezeu». Sufletul care se află în această stare n-a acceptat dreptatea lui Dumnezeu pentru el, în locul propriei sale dreptăți. El încă mai depinde de inima sa pentru mângâiere și siguranță! Este un lucru deosebit de prețios să ajungi să ai sufletul atât de golit de orice lucru, încât să nu mai ai altceva de făcut decât să accepți ceea ce Dumnezeu îți poate da. Noi n-am cunoscut deloc dragostea lui Dumnezeu până să fim mântuiți. Iar faptul că acum o cunoaștem este lucrarea Duhului Sfânt. Fiul risipitor a înțeles ce era el doar atunci când a înțeles ce era tatăl său.
Suntem cu adevărat părtași cu Hristos dacă mergem până la capăt. Felul cum este prezentat acest verset (Evrei 3.14) nu atinge siguranța celor sfinți. Siguranța mântuirii este o siguranță a credinței și nu înlătură nicidecum dependența de Dumnezeu, nici chiar pentru o clipă. N-am nicio îndoială că Dumnezeu îi va păstra pe fiecare dintre sfinții Săi până la capăt. Dar avem de alergat până ce vom intra în slava veșnică. A susține cu tărie credincioșia lui Dumnezeu este un lucru foarte important. Și trebuie să păstrăm forța deplină a unor versete ca acestea, care lucrează asupra conștiinței noastre ca niște avertismente pe cale.
În Romani 2, viața veșnică este prezentată ca rezultat al unei umblări plăcute lui Dumnezeu. Fără îndoială, harul Său oferă puterea pentru acest lucru, dar viața veșnică este arătată ca o roadă a alergării. Într-un cuvânt, este la fel de adevărat că am acum viața veșnică și că o voi dobândi în viitor; aceasta pentru că Dumnezeu vede viața eternă ca pe un singur tot, deoarece pentru El nu există timp. Urmăm cu hotărâre calea creștină și vom obține viața veșnică la sfârșitul ei. Aceasta nu contrazice celălalt adevăr, anume că Dumnezeu îi va păstra pe ai Săi și că niciunul nu va fi smuls din mâna Sa.
J. N. Darby
Bărbatul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, să-și caute o locuință potrivită.
Judecători 17.8
Fără țintă
Într-un port de pe coasta Mării Baltice se află o barcă cu vele cu numele „Fără țintă”. Probabil că posesorul ei, când se află la bordul bărcii sale, se bucură pur și simplu de concediul său. Pentru el puțin contează încotro navighează sau unde ancorează, pentru că acea zonă este extrem de frumoasă peste tot.
În cartea Judecători citim despre un tânăr care de asemenea călătorea fără vreo țintă precisă. Dorea să se așeze acolo unde lucrurile vor fi favorabile pentru el. Atunci un bărbat care l-a întâlnit, luându-l cu sine, l-a angajat ca preot al casei sale, pentru slujba pe care el însuși o înființase. Istoria se sfârșește cu faptul că tânărul a fost obligat să devină preot idolatru pentru o întreagă seminție (Judecători 17.8–18.31). Nu a avut nicio altă șansă.
Omul care își lasă viața în voia sorții – după motoul: „Merg acolo unde lucrurile îmi sunt favorabile” – trăiește fără nicio țintă. Să nu se mire când viața sa ia deodată o întorsătură nedorită.
De aceea, acum se ridică întrebarea: Chiar vreți să ajungeți într-un loc unde de fapt nu ați fi dorit? Nu ar fi mai bine să dați urmare chemării lui Hristos? El a spus:
„Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12).
Citirea Bibliei: Levitic 14.1-13 · Psalmul 60.6-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU CE FACI PENTRU DOMNUL? | Fundația S.E.E.R. România
„Când a auzit Simon Petru că este Domnul… s-a aruncat în mare.” (Ioan 21:7)
Biblia spune (în Evanghelia lui Ioan 21:4-8): „Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii” le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara…”
Petru a trebuit să decidă dacă să lase peștele și să meargă la Isus sau să rămână în corabie și să se bucure de rezultatul muncii sale. Este o provocare cu care toți ne confruntăm când trebuie să atingem obiectivele pe care ni le-am stabilit în viață, când mrejele noastre sunt pline și „am reușit” – în sfârșit!
Provocarea ta este aceasta: „Stau să-mi păzesc binecuvântările, sau ies din „corabie” și mă duc la Isus, dedicându-mă Lui în întregime?”
Apostolul Pavel menționează pe scurt succesul carierei sale și spune: „Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; eu, care sunt… din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.” (Filipeni 3:4-6). Dar să-l ascultăm ce spune după ce s-a întâlnit cu Domnul: „Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos… Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos…” (Filipeni 3:7-8).
Apostolul Pavel a înțeles că adevărata sa identitate nu a constat în realizările sale, ci în relația sa cu Domnul Isus. Crezi și tu la fel? Poate în acea noapte, când nu a prins nimic, Petru a crezut că a falimentat… dar, când a ajuns la mal, L-a găsit pe Domnul Isus ocupat – cu pregătirea peștelui! Așadar, oricare este lucrul de care ai nevoie, Dumnezeu îl are. Oricare ar fi lucrurile la care renunți, El te va răsplăti cu mult mai mult!
de Jean Koechlin
Naum 1:1-15
Naum pare să fi fost, asemeni lui Iona, originar tot din Galileea, câtă vreme şi Elcoş şi Gat-Hefer (2 Împăraţi 14.25) se găsesc amândouă acolo. Iată o dovadă că iudeii nu cunoşteau propriile Scripturi, de vreme ce afirmă că din Galileea nu se ridicase niciun profet (Ioan 7.52). Un alt punct comun cu Iona îl constituie faptul că şi această profeţie este cu privire la Ninive. „Cetatea cea mare”, odinioară cruţată pentru că se pocăise, s-a reîntors la răutatea ei. Lucrarea pe care Dumnezeu o făcuse în inima părinţilor nu s–a reînnoit în cea a copiilor. Şi acum, după mai bine de un secol de răbdare (în loc de patruzeci de zile), acest Dumnezeu încet la mânie (v. 3; Iona 4.2) Îşi confirmă judecata irevocabilă. Ce contrast între modul în care Domnul, Acelaşi Dumnezeu, Se descoperă vrăjmaşilor Săi (v. 2) şi cel în care Se descoperă celor care se încred în El (v. 7)! Fiecare dintre aceştia din urmă este cunoscut personal de El. Iubit cititor, faci şi tu parte dintre ei? (2 Timotei 2.19).
Citând versetul 15 (vezi şi Isaia 52.7), Romani 10.15 îl aplică la vestea bună prin excelenţă, la evanghelia harului. Noi, cei care astăzi ne putem deplasa cu atâta uşurinţă dint-un loc în altul, avem oare pe inimă să răspândim adevărul? să anunţăm mântuirea şi pacea? Să ne gândim cum Isus a făcut pe jos o lungă şi obositoare călătorie, pentru a o întâlni pe samariteancă la fântâna din Sihar (Ioan 4).
Mana Zilnica 