27 Iunie 2023
Să-ți aduci aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat; de aceea îți poruncesc lucrul acesta astăzi.
Deuteronom 15.15
«Amintiți-vă de Alamo!» este o bine cunoscută expresie în Statele Unite, care a luat naștere după celebra luptă de la Alamo Mission, în 1836, pe vremea războiului generat de separarea de Mexic a statului Texas. Expresia a devenit strigătul de luptă al soldaților americani în războaiele care au urmat. Ea ne arată cât de importantă este aducerea-aminte pentru psihicul oamenilor și al națiunilor.
Acest lucru este adevărat și în sfera spirituală – poate chiar mai adevărat, dacă privim la accentul pe care Biblia îl pune pe acest lucru. De exemplu, cartea Deuteronom folosește expresia „adu-ți aminte” de paisprezece ori. Poporul, care fusese rob în Egipt, urma să intre în Canaan. Moise repetă Legea înaintea lor, pentru ca ei să n-o uite atunci când aveau să intre în țară. O veche zicală spune, pe drept, că «Repetiția este mama învățăturii». Trebuie să auzim un lucru în mod repetat, ca să nu-l uităm. Nu vorbim acum despre memoria cognitivă – fiindcă unii dintre noi, care am îmbătrânit, descoperim că este din ce în ce mai greu să ne amintim anumite lucruri – ci despre memoria spirituală.
Apostolul Petru accentuează acest aspect în cea de-a doua sa epistolă, care conține ultimele sale cuvinte transmise celor credincioși, înainte de martirajul său – „socotesc drept, cât timp sunt în acest cort, să vă trezesc prin aducere-aminte”, idee care apare de mai multe ori în această epistolă. Petru, ca și Moise, dorea să fie sigur că, după plecarea sa, sfinții își vor aminti de ceea ce învățaseră (2 Petru 1.12,13,15; 3.1,8). Pavel i-a scris lui Timotei cu puțin timp înainte de martirajul său, spunând: „Adu-ți aminte de Isus Hristos înviat dintre cei morți” (2 Timotei 2.8); cu alte cuvinte, el îi transmite: «Timotei, nu te teme de ceea ce omul îți poate face! Adu-ți aminte că Isus a fost înviat dintre cei morți; și noi vom fi înviați, la fel ca El!». Acesta este strigătul de luptă al creștinului.
B. Reynolds
… făcând pace prin sângele crucii Lui.
Coloseni 1.20
O patrie pentru cei fără adăpost
Evanghelistul Wilhelm Busch (1897-1966) a călătorit odată pe un vapor cu aburi din America în Germania.
Un steward cu care se împrietenise i-a arătat interiorul vaporului. Pe un culoar slab luminat, Busch s-a izbit de un angajat al personalului cabinelor, care venea alergând dintr-un hol alăturat. Când l-a prins pe bărbatul necunoscut în brațe, evanghelistul a strigat râzând: „Ce fel de pasăre am prins?”. Celălalt a răspuns sfidător: „Am fost cândva preot, apoi fermier, după aceea vagabond și chiar marinar; am încercat un timp să fiu călugăr, dar nici acolo nu am găsit pace”.
Înainte de a pleca mai departe cu ghidul său, evanghelistul l-a întrebat repede pe bărbat cum se numește. Cuvintele acelui om care văzuse lumea și care fusese când vagabond, când fermier, când marinar, când călugăr nu i-au dat pace. Când a ajuns acasă, i-a trimis Noul Testament, nimic altceva.
Câteva luni mai târziu, Busch avea să primească o scrisoare „de nedescris de frumoasă”, după cum spunea el. Ea începea așa: „Acum am găsit pace la Isus cel răstignit și înviat…”.
Aceasta este minunea de la Golgota! La crucea Domnului Isus, cel fără adăpost găsește o patrie. Acolo, cel lipsit de pace găsește odihnă pentru sufletul său. Cine înțelege prin credință dragostea lui Dumnezeu și capitulează înaintea Lui, acela găsește viață, împăcare, iertare și har. Vino la Domnul Isus așa cum ești, roagă-L să-ți ierte păcatele și crede că moartea Lui pe cruce este suficientă pentru a ajunge în cer!
Citirea Bibliei: Levitic 13.45-59 · Psalmul 60.1-5
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PĂRTĂȘIA (DE FIECARE ZI) CU DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!…” (Psalmul 139:23)
Astăzi vom vorbi despre alte două motive pentru care este important să ai părtășie cu Dumnezeu în fiecare zi:
1) Ca să-ți faci un inventar spiritual al vieții. Psalmistul David s-a rugat: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Să reținem cuvintele „inima” și „gândurile”. Acestea sunt primele pe care le cercetezi când stai în prezența lui Dumnezeu. Cum faci lucrul acesta? Punându-ți întrebări. De exemplu: „Cresc eu zilnic în umblarea mea spirituală? Las eu oare păcatul nemărturisit să se adune în viața mea?” Dar cu atitudinile cum stai? Pentru a te vedea așa cum te vede Dumnezeu, tu trebuie să te confrunți cu aceste întrebări în prezența Lui și să le dai un răspuns onest.
2) Ca să-ți dedici fiecare zi Domnului. Autorul Proverbelor a spus: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Împărtășește-ți programul zilnic cu Dumnezeu, roagă-L să te călăuzească în activitățile tale zilnice și modifică-le după cum este nevoie. Roagă-L să te ajute să-ți gestionezi mai bine timpul ca să reușești să faci mai multe lucruri (vezi Psalmul 90:12). Roagă-L să te ajute să faci deosebirea între ce este cu adevărat important și ce nu este (vezi 1 Corinteni 10:23). În fiecare zi din viața ta, va trebui să te confrunți cu aceste lucruri: probleme și oportunități. Și Dumnezeu îți va da perspectiva și abordarea corectă ca să le faci față ambelor categorii. Vei fi uimit cât de eficient vei fi, când începi petrecând timp cu El!
de Jean Koechlin
Mica 7:1-20
„Vai de mine!” strigă profetul care îşi conştientizează propria mizerie odată cu cea a poporului. Extinzând, putem vedea aici experienţa amară pe care o are omul cu el însuşi. Descoperă că nu are în sine însuşi nici resurse, nici roade (v. 1); că nu se poate sprijini mai mult nici pe autorităţi, nici pe cei mari de pe pământ („cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine”; v. 4; Psalmul 118.9); de asemeni, că şi cei mai apropiaţi îl dezamăgesc în acelaşi fel dacă se lasă în grija lor. Ce dureroasă experienţă şi totodată ce necesară experienţă! Am probat‑o şi noi? Suntem noi convinşi că Hristos singur este demn de toată încrederea noastră? „Nu este niciunul drept printre oameni” (v. 2). Ceea ce însă nu găsim nici în noi, nici în alţii găsim în El (v. 7).
Domnul Isus citează versetul 6 pentru a descrie consecinţele venirii Sale (Matei 10.34–36). Acestea pun pe orice om la încercare şi verifică faptul că cine nu este cu El este împotriva Lui (Luca 11.23). De ce parte ne aflăm însă noi?
Ajunsă la încheierea ei, cartea se sfârşeşte cu certitudinile şi cu promisiunile harului. „Vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării” (v. 19). Ce fericire să ne ştim păcatele înmormântate pentru totdeauna! În adevăr, Doamne, „cine este Dumnezeu asemenea Ţie?” (v. 18).
Mana Zilnica 