25 Iunie 2023
Am dorit mult să mănânc paștele acesta cu voi înainte de a pătimi.
Luca 22.15
Norii negri ai furtunii se strângeau cu repeziciune, erau făcute pregătiri pentru arestarea, condamnarea și crucificarea Lui, iar Iuda, care știa despre toate acestea, ședea la masă împreună cu El, cu prețul trădării în punga sa. Domnul cunoștea foarte bine toate acestea. Niciodată înainte nu fuseseră puterile întunericului atât de stârnite – acesta era ceasul suprem. Oamenii nu erau decât marionete, marionete vinovate, care își jucau rolul de bunăvoie. În spatele lor însă erau forțe ale răului hotărâte să-L zdrobească pe Omul smerit și să încheie cu o singură lovitură lupta lor îndelungată cu Dumnezeu. Pe toate acestea Domnul Isus de asemenea le știa.
El însă Se gândea la ucenicii Săi, și la noi. Ei Îl iubeau, însă El îi iubea și mai mult; și a fost dorința Lui, nu a lor, ca ei să fie strânși laolaltă pentru acele momente sacre. Paștele comemora eliberarea lui Israel din Egipt; mielul fript la foc cu care ei se hrăneau în fiecare an îndrepta ochii credinței către venirea Lui. Iar acum El venise și ședea împreună cu ei la acea masă care vorbea atât de limpede despre ceea ce urma să împlinească.
La sărbătoarea Paștelui a instituit Domnul Cina Sa, pe care noi o cunoaștem ca fiind Cina Domnului (1 Corinteni 11); iar El a făcut acest lucru având în vedere în mod exclusiv absența Sa dintre ei. El nu avea să mai fie cu ei, iar ei aveau să fie lipsiți de compania Sa. Și măsura în care ei urmau să-I simtă lipsa avea să arate măsura dragostei lor pentru El. La fel stau lucrurile și acum – Domnul nu este aici. El nu are niciun loc în această lume; politica ei, cercurile ei sociale, plăcerile și planurile ei nu au niciun loc pentru El. Suntem noi conștienți de acest lucru și de absența Lui? Dacă-L iubim, Îi vom simți lipsa și vom tânji după momentul când El va veni să ne ia și să ne ducă în casa Tatălui, ca acolo unde este El să fim și noi.
J. T. Mawson
Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.
Luca 23.33
Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru tine
Pe Golgota au fost trei cruci. Pe crucea din mijloc era Cel care este punctul central al întregii creații: Isus Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu. El a murit în locul unui criminal, Baraba, și a fost pus între doi răufăcători. Putea fi înjosit mai mult? El, Cel pe deplin nevinovat, a fost făcut una cu cei mai vinovați dintre vinovați. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu El reprezintă întreaga omenire. Toți sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu, dar crucea Domnului Isus îi separă în două grupe. Unii L-au respins batjocorindu-L, în timp ce alții s-au îndreptat spre El cu vinovăția lor, căutând salvare. Unii au mers în pierzarea veșnică, alții în viața veșnică. Cărei grupe îi aparții tu? Ai recunoscut că Domnul Isus este Mielul nevinovat al lui Dumnezeu, jertfit pentru vina ta, sau încă Îl batjocorești, la fel ca alții?
La Golgota a avut loc cea mai măreață ispășire și singura autentică pentru toate păcatele noastre. Acolo, Cel Drept a murit pentru noi, cei nedrepți, pentru a ne aduce la Dumnezeu (1 Petru 3.18). Păcatul este atât de îngrozitor în ochii lui Dumnezeu și omul este așa de corupt, încât nimeni nu a putut face ispășire, ci doar Fiul lui Dumnezeu. De aceea omul nici nu poate găsi în nimeni altul mântuire și răscumpărare, decât numai în El. Pentru a ajunge la această mântuire veșnică, nu contează cărei biserici sau comunități religioase îi aparții, ci este vorba doar de faptul dacă Îl accepți sau Îl refuzi pe Domnul Isus și lucrarea Lui înfăptuită pe cruce. Niciunul dintre cei care L-au acceptat, fiind conștient de vina și de păcatul lui, nu a regretat, pentru că doar la El putem găsi pace și fericire.
Citirea Bibliei: Levitic 13.9-28 · Psalmul 59.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PĂRTĂȘIA (DE FIECARE ZI) CU DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!” (Psalmul 119:38)
Cuvântul „devotament” implică dedicare totală față de cineva, oferindu-i timpul și atenția ta, bucurându-te de compania sa, căutând să-i faci pe plac și făcând din persoana aceea o prioritate în viața ta. Dar există două capcane de care trebuie să te ferești și pe care trebuie să le eviți:
1) Eul. Dumnezeu a promis că te va binecuvânta, însă atunci când vrei doar binecuvântarea Sa, în loc să cauți o relație cu El, devii autocentric, în loc să fii hristocentric! Adevărul este că te poți ruga până nu mai poți, dar Dumnezeu nu-ți va da anumite lucruri, dacă nu ești suficient de matur ca să le gestionezi. Mai mult decât orice în viață, Avraam și-a dorit un fiu. Și Dumnezeu i l-a dat. Cu toate acestea, când Dumnezeu i-a cerut să-și aducă fiul ca jertfă, Avraam nu a ezitat. Avraam a dovedit că nu iubește altceva mai mult decât pe Dumnezeu, de aceea Dumnezeu a promis că-l va binecuvânta și că-i va înmulți tot ce are (Geneza 22:17). Avraam a devenit unul dintre cei mai de succes oameni din generația sa, dar adevăratul motiv al faimei sale a fost faptul că Dumnezeu l-a numit „prietenul” Său (Isaia 41:8).
2) Faptul de a fi prea ocupat. Unul dintre pericolele lucrării în slujba Domnului este acela că s-ar putea să devii așa de ocupat, încât să nu mai petreci timp în închinare înaintea Lui. Psalmistul a spus: „Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!…” (Psalmul 29:2). Cuvântul „cuvenită” înseamnă „meritată/pe care o merită.” Când Ioan a văzut mulțimile din ceruri care Îl lăudau pe Dumnezeu, acestea cântau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea…” (Apocalipsa 4:11).
Așadar, începe părtășia ta zilnică cu Dumnezeu spunând: „Doamne, mă aflu aici pentru că meriți toată închinarea și adorarea mea. Amin!”
de Jean Koechlin
Mica 5:1-15
Dumnezeu tocmai a vorbit despre restabilirea lui Israel şi despre evenimentele bătăioase care o însoţesc (cap. 4). Acum Îl numeşte pe Acela care va fi deopotrivă Stăpânitorul şi Instrumentul eliberării. În Hristos, Dumnezeu Îşi va împlini toate planurile. Cel „ale Cărui origini sunt din zilele eternităţii” trebuia să Se nască la Betleem, un orăşel neînsemnat din Iuda (vezi Matei 2.3‑6). Şi El, „Judecătorul lui Israel”, va fi lovit de propriul Său popor orb şi ucigaş (v. 1; Isaia 50.6). Putem, prin urmare, înţelege cu ce sentimente Îi anunţă Dumnezeu gloria viitoare şi declară: „acum El va fi mare şi Acesta va fi pacea” (v. 4, 5). Ce expresii tot atât de scumpe inimii oricărui răscumpărat!
În acelaşi timp în care ne vorbeşte despre Domnul Isus, acest capitol îi mai introduce în scenă:
1. pe Israel ~ eliberarea şi binecuvântarea rămăşiţei sunt legate de măreţia Numelui lui Iahve;
2. pe Asirian, vrăjmaşul de la urmă care se va întâlni, spre pierderea lui, cu Păstorul lui Iacov a Cărui misiune este nu numai de a‑Şi hrăni turma (v. 4), ci şi de a Şi‑o apăra. La sfârşit, răul, sub toate formele sale, va fi stârpit din ţară (v. 10‑15). Curăţirea întreprinsă de împăratul Iosia ne oferă o imagine în acest sens (2 Cronici 34.3‑7).
Mana Zilnica 