24 Iunie 2023
„Și acum, iartă, te rugăm, vina robilor Dumnezeului tatălui tău.” Și Iosif a plâns când i-au vorbit ei.
Geneza 50.17

Mesajul trimis lui Iosif de către frații săi trădează faptul că ei nu cunoșteau cu adevărat inima lui și că, în consecință, nu se încredeau în el. Mai rău chiar, ei au încercat să-și ascundă lipsa de încredere în Iosif, pretinzând că îi transmit cuvintele pe care tatăl lor le-ar fi spus înainte de moarte. Este imposibil de crezut că Iacov ar fi spus așa ceva. Neglijând total iertarea pe care Iosif le-o dăduse pentru tot trecutul lor trist, ei se roagă acum să fie iertați. În ciuda întregului har și a întregii iubiri manifestate de Iosif față de ei, conștiința lor neliniștită îi conduce să creadă că Iosif încă avea ceva împotriva lor. Într-adevăr, dacă nu trăim aproape de Hristos, dacă nu ne familiarizăm cu inima Lui, există pericolul ca, din cauza păcatului, a căderilor și a unei umblări neatente, să ajungem să credem, atunci când conștiința începe să lucreze, că Hristos este împotriva noastră pentru vreun lucru pe care l-am făcut și, la fel ca frații lui Iosif, să căutăm iertare pentru acel lucru. Totuși, oricât de mare ar fi căderea unui credincios adevărat, Scriptura nu sugerează niciodată că ar trebui să cerem iertare ca și cum chestiunea în sine n-ar fi fost rezolvată deplin și etern, ci suntem îndemnați să ne mărturisim păcatul, pentru ca părtășia să fie restabilită.
Iosif le-a spus fraților săi: „Voi, în adevăr, ați gândit rău împotriva mea … Și acum, nu vă temeți” (versetele 20 și 21). Cu alte cuvinte, el spune: «Eu știu tot răul din inimile voastre împotriva mea, dar nu vă temeți, căci în inima mea nu este decât dragoste pentru voi». Astfel, încă o dată, el îndepărtează toate temerile lor cu privire la trecut și toate îngrijorările lor cu privire la viitor, căci adaugă: „Vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”. Astfel că el „i-a mângâiat și le-a vorbit inimii”. „Dragostea desăvârșită alungă frica” (1 Ioan 4.18).
H. Smith
Dar harul Domnului nostru s-a înmulțit peste măsură de mult, împreună cu credința și cu dragostea care este în Hristos Isus.
1 Timotei 1.14

Surprins de har
Un hoț s-a strecurat prin grădină, a deschis cu forța ușa terasei și a intrat în casă. Cu ajutorul unei lanterne cu lumină estompată a scotocit prin cameră. Deodată a auzit o mașină intrând în curte și oprindu-se în fața garajului. Atunci a pus repede mâna pe un teanc de bancnote de pe comodă și a fugit.
Dar ce surpriză! Ceea ce luase nu erau bani, ci un teanc de pliante creștine. Pe prima pagină era tipărită o bancnotă, după care urma un text despre iertarea pe care Dumnezeu o oferă oamenilor pentru ștergerea vinei lor. În loc de bani, hoțul luase istoria dragostei și a harului lui Dumnezeu.
Pe drumul spre Damasc, conștiința lui Saul care se împotrivea Fiului lui Dumnezeu, persecutându-i pe creștini, a fost atinsă când Isus Hristos i S-a arătat.
Cu siguranță, Saul a fost surprins când Domnul Isus i-a arătat harul Său ca un fluviu! El, care se făcuse atât de vinovat, primea iertarea păcatelor sale. Această iertare a fost un cadou de neînțeles. Dar Domnul voia să-i dea și mai mult: Saul trebuia să devină un Pavel, un vestitor al evangheliei harului!
Ești și tu pătruns de harul divin pe care l-ai cunoscut personal? Dacă ai devenit un copil al lui Dumnezeu, spui și altora despre harul Său măreț?
Citirea Bibliei: Levitic 12.1-13.8 · Psalmul 58.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TOATE DATORIILE TALE SUNT ȘTERSE! | Fundația S.E.E.R. România
„A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră…” (Coloseni 2:14)

Când cineva este arestat pentru o crimă și adus în sala de judecată, judecătorul va spune: „Acuzațiile împotriva ta sunt…” În acel moment, avocatul speră să poată îndepărta acuzațiile. Ei bine, Dumnezeu are o evidență a fiecărui păcat pe care l-ai comis de când te-ai născut, până ai murit. Acolo sunt detaliate toate deciziile proaste pe care le-ai luat, faptele pline de ură, atitudinile de neiertare, prejudecățile, lăcomia, pofta, minciunile… El le-a consemnat pe toate. Dar tu nu ai văzut acest dosar și nimeni altcineva nu l-a văzut, pentru că El „ne-a iertat toate greșelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni 2:13-14). Știind foarte bine că prețul pentru păcatele noastre era moartea, „Hristos… a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18).
Să reținem cuvintele: „a iertat” și „a șters zapisul” păcatelor pe care le-ai comis. La cruce, în momentul apariției credinței, Dumnezeu ne ia toate păcatele și le pune în contul lui Hristos, și în același timp ia neprihănirea lui Hristos și o trece în contul nostru. Există o limită a dragostei lui Dumnezeu pentru tine? Nu! David, care a comis adulter, nu a dat de ea… Nici Pavel, persecutorul creștinilor… Nici Petru, cel care s-a lepădat… Nici tâlharul de pe cruce… Și te asigur: nici tu nu vei ajunge la capătul iubirii Lui! Când Isus a strigat de pe cruce: „S-a isprăvit!”, Dumnezeu a scris „plătit pe deplin” peste fiecare păcat pe care l-ai comis vreodată.
Cuvântul „îndreptățit” înseamnă „ca și cum nu aș fi păcătuit niciodată.” Astăzi, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru dragostea Lui pentru tine!
de Jean Koechlin
Mica 4:1-13

Odată demonstrată incapacitatea omului, a sosit momentul pentru Dumnezeu să Se manifeste. După ce a stabilit că nu aici se află „locul de odihnă” (cap. 2.10), Domnul ne poate vorbi despre propria Sa odihnă. Multe eforturi se depun astăzi pentru cauza păcii, iar aceste strădanii rezultă, în cel mai bun caz, dintr–o iluzie, pe cât de generoasă, pe atât de naivă, în cel mai rău caz dintr–o încredere vinovată în om, însă întotdeauna din ignoranţa faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
Aşadar, aceste eforturi sunt în final sortite eşecului. Lumea se va bucura de pace numai atunci când Dumnezeu i–o va da. Şi când va face aceasta? Nu înainte ca drepturile Sale să fie recunoscute! Şi ce schimbare va fi atunci! Toţi idolii vor fi măturaţi. Admiraţia pentru lucrările omului va face loc gloriei îndreptate spre Dumnezeu. Toate popoarele, ca unul singur, I se vor închina şi vor căuta la El înţelepciunea şi cunoştinţa. Creştini, noi avem privilegiul de a face aceasta încă de acum!
„Să ne suim” în acest loc în care Domnul a promis prezenţa Sa! „El ne va învăţa despre căile Lui”, adaugă el. Cât de mult pierdem atunci când neglijăm strângerile în care ne este explicat Cuvântul, când el ne stă în atenţie ca meditaţie! Să nu uităm însă care este rezultatul aşteptat: „şi vom umbla pe cărările Lui” (v. 2; Iacov 1.22)!
