Mana Zilnica

23 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim preoți și leviți, ca să-l întrebe: „Tu cine ești?”.

Ioan 1.19

Iudeii erau hotărâți să obțină un răspuns, iar Ioan li l-a dat. Remarcați însă răspunsul! Cine sau ce era el? Un nimeni! El era doar un „glas” (versetul 23). Iată un lucru de o mare frumusețe morală. Golirea de sine manifestată de acest slujitor onorat este minunată. Face bine inimii noastre să fim aduși în contact cu un har de acest fel. Vedem aici un om care avea o putere și o demnitate reale, unul dintre cei mai iluștri slujitori ai lui Hristos, a cărui predicare a atins inimile a mii de oameni, a cărui naștere a fost vestită printr-un înger și a cărui slujire a fost vestită mai dinainte de profeți – vestitorul Împărăției și prietenul Împăratului. Totuși, acest om remarcabil, atunci când a fost forțat să vorbească despre sine însuși, a spus: „Eu sunt un glas” – nici măcar un simplu om, ci doar un glas.

Ce lecție importantă avem aici! Cum corectează ea lamentabila noastră preocupare cu noi înșine și tendința de a ne înălța! Este minunat să ne gândim la viața strălucită a lui Ioan Botezătorul, la slujirea sa plină de putere, la influența lui întinsă, care a ajuns chiar și până la inima împăratului Irod. Totuși, în ciuda tuturor acestor lucruri, atunci când a fost forțat să dea un răspuns cu privire la sine însuși, el s-a descris cu un singur cuvânt: „glas”.

Aceasta este ceea ce și noi avem nevoie în aceste zile când oamenii își arogă importanță, știind că această tendință există și în inimile noastre. Suntem tentați să gândim despre noi înșine mai presus de ceea ce ar trebui să gândim și suntem gata să dăm o mare importanță micilor lucrări pe care avem harul să le facem. De aceea avem atâta nevoie să învățăm din felul în care Ioan Botezătorul s-a golit pe sine și, când a fost provocat să vorbească despre sine, s-a retras în umbră și a spus: „Eu sunt doar un glas”.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide!

Luca 11.9

Despre rugăciune

Prin rugăciune vorbim cu Dumnezeu. Cât de măreț este faptul că noi, niște oameni neînsemnați pe minuscula planetă Pământ, putem să-I vorbim Dumnezeului atotputernic! – Rugăciunea este, înainte de toate, o vorbire a inimii cu Dumnezeu. Ca în orice discuție pe care o avem cu cineva, atât noi, cât și cealaltă persoană nu rămânem indiferenți față de cele discutate. Tot așa este discuția cu Dumnezeu. Un prim și foarte însemnat efect al rugăciunii este faptul că ea ne schimbă.

Despre ce putem vorbi cu Dumnezeu? Lui putem să-I spunem totul! Nu există subiecte pe care nu am putea să I le spunem. Așa de îndurător și de bun este Dumnezeu!

Care este situația cu ascultarea rugăciunilor noastre? Vorbirea noastră cu Dumnezeu constă parțial din cereri și dorințe. Ne dorim să primim ceva de la El; dorim ca El să schimbe într-un anumit fel viața noastră și a altora. Răspunsurile Sale vor fi dintre cele mai diferite. Dar, indiferent de răspunsul lui Dumnezeu, întotdeauna el vine din inima Lui plină de dragoste. Poate ne va spune un da la ceea ce L-am rugat. Poate va face chiar și mai mult „decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3.20).

Dar poate Dumnezeu trebuie să spună nu la rugăciunea noastră, pentru că ar fi spre paguba noastră dacă ar îndeplini-o. Tatăl nostru știe ce este bun pentru noi și El ne vrea întotdeauna binele. Alteori El ne dă un răspuns diferit de cum ni l-am imaginat noi.

Dar ceva este sigur: Dumnezeu ne aude și ne înțelege. El nu ne trece niciodată cu vederea!

Citirea Bibliei: Levitic 11.29-47 · Psalmul 57.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII FERICIT | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:17)

Domnul Isus Și-a rezumat învățătura despre fericire în felul următor: „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” Biblia ne oferă trei principii vitale care duc la fericire.

1) Fii mulțumit! (vezi 1 Timotei 6:8). Un om care a încercat tot ce se putea pentru a scăpa de păpădii, a sunat în cele din urmă la un centru de grădinărit și a întrebat: „Ce altceva aș mai putea încerca?” Proprietarul magazinului i-a spus: „Încearcă să te obișnuiești cu ele!” În viață, obții acele lucruri asupra cărora te concentrezi. Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8).

2) Fii recunoscător! (vezi 1 Tesaloniceni 5:18). Privește în jur și fii recunoscător pentru ce ți-a dăruit Dumnezeu. Și dacă nu poți, mulțumește-I pentru lucrurile de care te-a ferit. Diavolul nu trebuie să-ți fure nimic, trebuie doar să te facă să crezi că meriți. Iar Biblia ne spune că: „Noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har” (Ioan 1:16).

3) Învață să-i apreciezi pe cei pe care îi iubești! Biblia ne spune ce trebuie să facem: „Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia” (1 Corinteni 10:24). „În cinste fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10). „Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” (Filipeni 2:3). „Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții…” (1 Tesaloniceni 3:12).

Așadar, nu uita, fericirea nu este o îndreptățire, ci este o răsplată pentru că ai făcut ce este bine în fiecare zi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Mica 3:1-12

Capitolul 2 îi menţiona deja pe profeţii cei răi; acum putem observa prin ce anume se disting. Ei caută să-i facă pe slujitorii autentici ai lui Dumnezeu, de pildă pe Mica şi pe Isaia, să tacă. Îşi adaptează cuvântările la poftele poporului, pentru a le câştiga favoarea (comp. cu Romani 16.18). Linguşesc pasiunile ascultătorilor (cap. 2.11), adormindu-le conştiinţa într-o încredere înşelătoare, şi, pentru a umple măsura, scot din aceasta, în afară de popularitate, chiar şi bani (v. 11). Oameni de o lăcomie nesăţioasă, îşi vând minciunile foarte scump (v. 5; Isaia 56.11; Ieremia 6.13). Fapta lor nesăbuită este însă mult înlesnită de cei din lume care, într-o manieră generală, pentru a-şi acoperi acţiunile rele, îşi strâng „o mulţime de învăţători după poftele lor” (2 Timotei 4.3). Priviţi la împăratul Ahab, deja citat pe pagina de ieri în mod trist: patru sute de profeţi îl mint în direcţia dorinţei sale şi, în timp ce pe aceştia îi ascultă, pe un alt Mica, singurul care îi spune adevărul, îl aruncă în închisoare (1 Împăraţi 22; 2 Cronici 18)!

După ce slujitorul lui Dumnezeu, „plin de putere prin Duhul Domnului” (stare care ar trebui să ne caracterizeze pe toţi: v. 8; Efeseni 5.18), îi avertizează pe cei responsabili din popor (pe căpetenii, pe mai-mari), Ieremia 26.17-19 (care citează versetul nostru 12) ne comunică efectul salvator al acestei profeţii.