22 Iunie 2023
Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.
Ioan 1.17
Isus este Cel care dă o pace durabilă sufletelor noastre, nu părerea noastră despre noi înșine. Credința nu socotește niciodată ceea ce este în noi înșine ca temelie a odihnei. Ea primește, iubește și respectă descoperirea pe care o dă Dumnezeu și gândurile lui Dumnezeu cu privire la Isus, în care El Își găsește toată plăcerea. Dacă El are preț și pentru sufletele noastre, dacă ochii noștri și inimile noastre se preocupă numai cu El, deșertăciunea și păcatul care ne înconjoară nu vor avea influență asupra noastră. Aceasta va constitui, de asemenea, puterea noastră împotriva păcatului și a stricăciunii propriilor noastre inimi. Tot ce văd în mine, în afară de El, este păcat; dar ceea ce mă face smerit nu este preocuparea cu păcatele mele, nici cu firea mea păcătoasă, ci, dimpotrivă, este preocuparea cu Domnul Isus și cugetarea la perfecțiunea Persoanei Sale. Este bine să terminăm cu noi înșine și să nu mai avem de-a face decât cu Isus. Avem dreptul să uităm de păcatele noastre și de orice altceva, în afară de Isus.
Nimic nu este mai greu pentru noi decât să păstrăm un simțământ al harului – să rămânem, în mod practic, conștienți că nu suntem sub lege, ci sub har. Prin har ne este întărită inima, dar nimic nu este mai greu decât să înțelegem cu adevărat plinătatea harului, a acestui „har al lui Dumnezeu în care suntem”, și să umblăm în puterea care decurge din această poziție.
Numai în prezența lui Dumnezeu putem cunoaște harul, iar privilegiul nostru este să fim în prezența Lui. Îndată ce ne depărtăm de prezența Lui, gândurile noastre ne năpădesc, iar ele nu pot să ajungă la înălțimea gândurilor lui Dumnezeu cu privire la noi, nu pot să se înalțe până la „harul lui Dumnezeu”.
J. N. Darby
Eu sunt Cel care cercetez rărunchii și inimile; și voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre.
Apocalipsa 2.23
Doar am verificat
Un băiat de vreo treisprezece ani a intrat într-un magazin și i-a cerut voie proprietarului să folosească pentru un apel scurt telefonul său. Proprietarul a acceptat. Un client, care l-a observat cu atenție pe acel băiat vioi, a tras cu urechea la conversație. Iată ce a auzit: „Alo! Vă rog mult să-mi faceți legătura cu domnul Jones … Bună ziua, domnul Jones! Ați fi interesat să angajați un băiat ca ajutor în gospodărie? … Ei, bine, poate doriți să-l schimbați … Bine, dar poate el singur să facă toate treburile? Nu vreți să mai angajați o persoană? Chiar nu aveți nevoie de încă cineva? … În regulă, la revedere!”.
În timp ce băiatul punea receptorul în furcă, clientul, care ascultase dialogul băiatului cu domnul Jones, vrând să-l încurajeze puțin pe curajosul băiat, i-a spus:
— Băiete, nu te lăsa păgubaș! Ai să găsești până la urmă o slujbă, sunt sigur. Nu te da bătut! Cineva va avea nevoie de unul ca tine, care are calitățile tale.
— Dar eu nu caut un loc de muncă, domnule! Eu am o slujbă. Vedeți, eu sunt deja ajutorul domnului Jones. Voiam numai să verific dacă într-adevăr îmi îndeplinesc bine îndatoririle.
Asemenea acestui băiat, este de dorit să ne verificăm și noi în lumina Cuvântului, dacă alergarea și credința noastră sunt cele pe care le așteaptă Dumnezeu de la noi.
Citirea Bibliei: Levitic 11.1-28 · Psalmul 56.8-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EȘTI DEZAMĂGIT? | Fundația S.E.E.R. România
„Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea, la Tine mă gândesc…” (Psalmul 42:6)
Max Lucado scria: „Când Dumnezeu nu face ce vrem noi, nu ne este ușor; nu a fost niciodată ușor și nici nu va fi. Credința este convingerea că Dumnezeu știe mai mult decât știm noi, și că El ne va scăpa. Dezamăgirea este provocată de așteptări neîmplinite, și este vindecată de așteptări reînnoite. Nu intra în panică, nu te da bătut, ai răbdare – Dumnezeu este la cârmă. El hotărăște sfârșitul!” Așadar, când ești dezamăgit:
1) Cercetează-ți lăuntrul. David s-a cercetat și a întrebat: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42:5). Recunoaște-ți sentimentele. Nu poți confrunta ce nu recunoști. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate rădăcina problemei. Este cumva mânia înăbușită? Invidia? Mândria? Pofta? Oboseala fizică și mentală? Fii deschis la ce îți descoperă El!
2) Privește în sus. David a spus: „Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda.” (Psalmul 42:5) În loc să te concentrezi asupra dezamăgirii tale, concentrează-te asupra Celui ce cunoaște calea de scăpare!
3) Amintește-ți de credincioșia lui Dumnezeu din trecut. „Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc.” (Psalmul 42:6) În toate încercările sale, Iosif s-a agățat de încrederea că Dumnezeu îi controlează destinul. Amintirea credincioșiei lui Dumnezeu îți zidește încrederea că El va continua să Se îngrijească de tine.
4) Nu trebuie să înțelegi totul. Doar pentru că nu reușești să înțelegi ce face Dumnezeu acum, nu înseamnă că mai târziu nu va avea sens. Noi știm că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).
5) Nu te lăsa pradă amărăciunii. Când speranțele îți sunt spulberate, se poate instala resentimentul. Biblia spune: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Indiferent cât de adâncă pare groapa, Dumnezeu se află acolo cu tine!
de Jean Koechlin
Mica 2:1-13
Capitolul 21 din cea dintâi Carte a Împăraţilor ne istoriseşte cum nelegiuitul Ahab pofteşte moştenirea lui Nabot şi cum o ia apoi prin violenţă şi prin abuz de putere (vezi Mica 6.16). Împotriva acelora care plănuiesc răul (nelegiuirea; v. 1), Domnul plănuieşte răul (pedeapsa; v. 3) În contrast însă, subliniem întrebarea din versetul 7: „Nu fac bine cuvintele Mele celui care umblă cu dreptate?”. Putem răspunde şi noi din experienţă: „Da, Doamne, cuvintele Tale fac bine; ele sunt bucuria inimii mele!” (Ieremia 15.16; Ioan 6.68)?
„Acesta nu este locul de odihnă”, continuă profetul (v. 10). În adevăr, lumea este atât de agitată, atât de înfierbântată, încât orice om sincer ar trebui să admită că pe pământ nu există adevărata odihnă. Dumnezeu ne aminteşte tot aici şi motivul: „din cauza întinăciunii”. După cum Isus n–a găsit unde să–Şi pună capul într–o lume ruinată de păcat, nici răscumpăraţii Săi nu se pot simţi în largul lor în mijlocul celor care–L dezonorează pe Dumnezeu.
Cât despre voi, cei care încă n–aţi experimentat că lumea nu poate da pacea, să ştiţi că există un loc de odihnă pentru sufletul obosit. Unde se află acest loc? Lângă Isus! „Veniţi la Mine” ~ invită Mântuitorul „şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).
Mana Zilnica 