21 Iunie 2023
Ei au răspuns și i-au zis: „Tu ești născut cu totul în păcate și tu ne înveți pe noi?”. Și l-au dat afară. Isus a auzit că l-au dat afară și, găsindu-l, i-a spus: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”. El a răspuns și a zis: „Și cine este, Doamne, ca să cred în El?”. Și Isus i-a spus: „L-ai și văzut, și Cel care vorbește cu tine, Acela este”. Și el a spus: „Cred, Doamne”, și I s-a închinat.
Ioan 9.34-38
A fi dat afară din sistemul religios corupt din cauza mărturiei date despre Hristos însemna să fii aruncat în tovărășia Fiului lui Dumnezeu. Domnul îl găsise în orbirea lui și îi dăduse vederea; acum îl găsește în singurătatea lui și îi oferă tovărășia glorioasă a Fiului lui Dumnezeu.
Domnul îl face pe acest om să-și pună încrederea în El, iar apoi i Se revelează nu doar ca Profet, ci ca Fiul lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost doar un Om sau doar un Profet, nu ar fi fost Obiect al închinării. Ca Fiul lui Dumnezeu, El este o Persoană divină, Obiectul credinței și al închinării. Prin urmare, citim despre omul căruia i s-au deschis ochii că „I s-a închinat”.
În ce mod binecuvântat și plăcut a fost condus acest om în lumină prin mărturisirea dată despre Hristos! Întâi a recunoscut că Hristos este „un Om numit Isus” (Ioan 9.11); apoi, cu o lumină mai mare, afirmă că El este „un Profet” (Ioan 9.17); după aceea, în prezența iudeilor care-L condamnau pe Hristos, el afirmă cu îndrăzneală că Hristos este „de la Dumnezeu” (Ioan 9.33); în final, aflându-se în prezența lui Isus, el primește lumină deplină și Îl recunoaște pe Hristos ca Domn și I se închină Lui, ca Fiului lui Dumnezeu (Ioan 9.36-38). Astfel că omul este condus de la orbire și cerșetorie la credință și închinare. El trece de la întunericul unei religii corupte la lumina și binecuvântarea tovărășiei Fiului lui Dumnezeu. Omul este eliberat de falșii păstori ai lui Israel și este condus la adevăratul Păstor, care Își găsește oile.
H. Smith
Isus i-a zis: „Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată”.
Ioan 11.25,26
De șapte ori „nu”
În Evanghelia după Ioan găsim șapte exprimări, deosebit de prețioase inimilor noastre.
„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4.14). La Isus Hristos, setea noastră după împlinire autentică este potolită pentru totdeauna.
„Cine vine la Mine nu va flămânzi” (Ioan 6.35). În Domnul Isus găsim o Persoană care poate umple inima și viața noastră, astfel încât sufletul nostru să nu mai sufere de foame niciodată.
„Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37). La Isus Hristos suntem bineveniți. El nu va refuza niciodată pe cineva care se îndreaptă plin de încredere spre El.
„Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric” (Ioan 8.12). Dacă noi credem în Domnul Isus și devenim ucenicii Lui, atunci în viața noastră va fi întotdeauna lumină.
„Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea” (Ioan 8.51). Dacă credem, nu ajungem la judecată. Moartea este pentru noi poarta întunecată, care duce spre fericirea veșnică.
„Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri” (Ioan 10.28). Fiind oile Bunului Păstor, nu mai mergem în pierzare, ci rămânem pentru eternitate ai Lui.
„Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11.26). Ca răscumpărați, Îl așteptăm pe Domnul să vină în orice clipă.
Citirea Bibliei: Levitic 10.1-20 · Psalmul 56.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU ESTE PE TRON (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre…” (Isaia 55:8)
Dumnezeu a spus: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre… ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus… gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9) Până nu te împaci cu ideea că Dumnezeu nu gândește ca tine, Îi vei pune la îndoială căile, și chiar și dragostea. Noi încercăm să evităm durerea, dar deseori Dumnezeu Se folosește de ea ca să ne aducă pacea. Ne dorim confort, dar El este mai interesat de caracter. Noi alergăm după lucruri trecătoare, iar El ne spune să ne zidim viețile pe ceea ce durează veșnic. Adevărul este că Dumnezeu locuiește într-o dimensiune pe care noi n-o putem pricepe, oricât ne-am strădui. Înțeleptul Solomon a spus: „Cine poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde?” (2 Cronici 2:6).
Ce te controlează pe tine nu-L controlează pe Dumnezeu, și ce te îngrijorează pe tine nu-L îngrijorează pe Dumnezeu. Întreabă-te: oare vulturul este agitat din cauza traficului? Nu, el planează deasupra lui. Este oare balena deranjată de uragan? Firește că nu; ea se scufundă sub el. Este leul tulburat de un șoarece care-i stă în cale? Nu, ci trece peste el. Atunci, cu-atât mai mult Dumnezeu poate să planeze, să se scufunde și să treacă peste necazurile de pe pământ, nu-i așa? Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu! (vezi Matei 19:26) Dumnezeu poate fi peste tot în același timp și poate auzi și răspunde la toate rugăciunile care ajung la El.
Gândește-te: Dumnezeu lucrează conform unui plan și unui scop. El stă pe tron și controlează toate lucrurile… și cu toate acestea, El veghează peste toate detaliile din viața ta. Fie ca acest adevăr să te mângâie – astăzi, și-n fiecare zi a vieții tale!
de Jean Koechlin
Mica 1:1-16
Contemporan cu Isaia, cu Osea şi cu Amos, Mica profeţeşte, asemeni acestora, sub domnia lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia. Istoria de plâns a lui Ahaz, relatată în 2 Împăraţi 16, şi cea a împăraţilor răi ai lui Israel justifică din plin cuvintele grele pe care Domnul le rosteşte aici, luând ca martor întregul pământ. El Îşi revendică sfinţenia, proclamând prin judecăţile Sale că este străin de nelegiuirile din Samaria şi din Ierusalim.
Începând cu versetul 8 putem vedea cum Mica pune la inimă suferinţa poporului său. „Nu spuneţi aceasta în Gat”, îndeamnă el stăruitor (v. 10; 2 Samuel 1.18,20). Acest vers citat din „cântarea arcului” ne aminteşte că vrăjmaşii Domnului, aici filistenii, sunt întotdeauna gata să se bucure de eşecurile poporului lui Dumnezeu, găsind în acestea o scuză lesnicioasă pentru propriile lor păcate. De aceea nici noi, când am aflat ceva neplăcut cu privire la un alt credincios, să nu răspândim cu uşurătate vestea, pentru că aceasta ar duce la dezonoarea Adunării şi astfel a Numelui Domnului.
Până la versetul 16 asistăm la marşul triumfător al Asirianului, judecător de la Domnul. Numele fiecăreia dintre cetăţile invadate capătă, cu această ocazie, o semnificaţie tragică.
Mana Zilnica 