19 Iunie 2023
Iată, ascultarea este mai bună decât jertfa și luarea-aminte decât grăsimea berbecilor.
1 Samuel 15.22
Primul și cel mai important aspect în educația copiilor este ca ei să învețe binecuvântarea ascultării. Ei trebuie să învețe ascultarea față de o anume autoritate, deoarece aceasta reprezintă fundamentul oricărei virtuți morale, nu doar în copilărie, ci și în întreaga viață. Dacă un copil nu va învăța să fie ascultător acasă față de autoritatea rânduită de Dumnezeu, anume față de autoritatea părinților, el va fi nesupus și față de autorități în general. Ascultarea față de Dumnezeu reprezintă esența unei vieți creștine fericite, iar dacă dorim să-i vedem pe copiii noștri convertiți și creștini ascultători, trebuie să-i învățăm ascultarea încă de la început. Dacă un copil nu a învățat niciodată ascultarea față de părinți, sunt slabe șanse ca el să devină un creștin ascultător, ba chiar să se convertească. Ascultarea față de autoritatea părinților este esențială în vederea ascultării față de autoritatea lui Dumnezeu. Voia părintelui trebuie să fie supremă înaintea copilului, deoarece părintele stă în locul lui Dumnezeu în ceea ce privește relația cu copilul.
Voința proprie, tendința înnăscută a fiecărui copil al lui Adam, este însăși esența păcatului, iar ea trebuie să fie adusă sub stăpânirea lui Dumnezeu. Asupra părinților, în special asupra mamelor, a pus Dumnezeu datoria de a începe lucrarea în copii. Copiii trebuie să fie educați spre ascultarea absolută și necondiționată față de părinți și față de toate autoritățile. Trăim în zilele din urmă, descrise în 2 Timotei 3, când neascultarea de părinți și diferite forme de voință proprie și de răzvrătire sunt răspândite peste tot, de aceea este cu atât mai necesar ca părinții să-și educe copiii în ascultare.
R. K. Campbell
Fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4.32
Și eu am fost iertat!
Un tânăr angajat a încălcat grav legea, aducând mari prejudicii la locul de muncă. A fost chemat în biroul șefului și se aștepta să fie concediat, ba chiar să fie dat în judecată. Șeful l-a întrebat dacă recunoaște ce a făcut. Atunci tânărul a recunoscut, iar regretele sale erau în mod vizibil unele sincere. „În aceste circumstanțe”, a continuat șeful, „nu te voi da în judecată și voi rezolva eu însumi paguba”.
Foarte mirat, tânărul angajat a tăcut, dar, când a vrut să plece, șeful a mai adăugat: „Tu ești al doilea în această firmă care a avut o mare datorie și vină și căruia i-a fost iertată. Primul sunt eu. Dacă te iert acum, este fiindcă știu din proprie experiență ce înseamnă iertarea. Eu sunt credincios!”.
Această relatare este o ilustrare a felului cum poate un creștin să pună în practică învățăturile Domnului, cu dorința sinceră de a-l ierta pe cel care își recunoaște greșelile. Dacă simțim ce mare vină ne-a fost iertată de Domnul Isus, atunci dăm cu ușurință mărturie despre aceasta și ne dorim împăcarea. Iertarea primită creează o nouă legătură între cel care a păcătuit și cel împotriva căruia se îndreaptă păcatul celui care a păcătuit.
Pentru a putea ierta, de cel mai mare folos este să fim conștienți de starea în care dragostea lui Dumnezeu ne-a găsit pe noi. Și atunci vom fi capabili să arătăm îndurare față de alții și să-i iertăm cu adevărat.
Citirea Bibliei: Levitic 8.22-36 · Psalmul 55.9-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AI GRIJĂ CUM VORBEȘTI! | Fundația S.E.E.R. România
„Cine-şi deschide buzele mari, aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3)
Vorbele dure pot reteza abilitatea unei persoane de a auzi ce spui.
Când Domnul Isus a fost trădat de Iuda, El nu S-a răzbunat, chiar dacă ar fi putut chema douăsprezece legiuni de îngeri în apărarea Sa (vezi Matei 26:53). Apoi a venit gloata, au pus mâna pe El și L-au arestat. În acel moment, Petru și-a scos sabia și a retezat urechea robului marelui preot. Probabil Petru s-a gândit că: „Nu ar trebui să accepte așa ceva!” Însă Domnul Isus a spus că nu așa se rezolvă lucrurile! Apoi „S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.” (Luca 22:51). Petru avea tendința de a vorbi atunci când ar fi trebuit să asculte, și intra astfel în situații în care nu ar fi trebuit să intre. El trebuia să învețe ascultarea de Dumnezeu și să-și exerseze smerenia și discernământul. Dumnezeu avea planuri mari pentru Petru, dar el nu le-ar fi putut duce la îndeplinire tăind urechile oamenilor atunci când aceștia l-ar fi supărat.
Există o învățătură pentru noi aici. Nu poți să-ți pierzi cumpătul când vrei tu. Trebuie să devii sensibil la Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Dacă El îți spune: „nu spune nimic”, atunci trebuie să taci, chiar dacă asta înseamnă să-l lași pe celălalt să creadă că are dreptate când știi că nu e așa. Trebuie să înveți că Dumnezeu nu îți datorează nicio explicație. Tu poți opri creșterea ta spirituală sau binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta, când nu-ți controlezi vorbele. Poate crezi că în comparație cu adulterul sau cu hoția, nu e mare lucru. Mai gândește-te o dată: „Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3).
Așa că, ai grijă de azi cum și ce vorbești!
de Jean Koechlin
Iona 3:110
„Strigătul” lui Iona prin Ninive este propriu-zis singura profeţie pe care o găsim în cartea sa. În plus, ea nici nu s-a împlinit încă, pentru că, la propovăduirea lui, locuitorii cetăţii celei rele, în frunte cu împăratul, se tem de Dumnezeu, cred Cuvântul Lui, se pocăiesc. Aceste sentimente, la rândul lor, se înalţă până la cer (v. 10; cap. 1.2). Dumnezeu a avut îndurare (vezi Ieremia 18.7,8).
Oamenii din Ninive chiar vor fi daţi ca exemplu de Isus iudeilor din timpul Său, acelor iudei care aveau în mijlocul lor, dincolo de toate, infinit „mai mult decât Iona” (Matei 12.40,41). Ei erau cu mult mai responsabili decât ninivitenii cei păgâni, de vreme ce Însuşi Fiul lui Dumnezeu era acolo, venit nu pentru a judeca, ci pentru a mântui lumea (Ioan 12.47). A ne recunoaşte păcătoşi, acceptându-L pe Isus ca Mântuitor, este singurul mijloc de a scăpa de condamnarea veşnică. Anunţul judecăţii face parte din evanghelie.
„Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”, avertizează Sfânta Scriptură (Evrei 9.27). Această „o singură dată” poate fi peste o clipă pentru tine, cititorule încă neîntors la Dumnezeu. Ştii tu dacă dispui de un răgaz de patruzeci de zile? (Luca 12.20). „De aceea şi voi fiţi gata”, spune din nou Domnul Isus (Matei 24.44). Da, astăzi este ziua mântuirii.
Mana Zilnica 