18 Iunie 2023
Trebuie să dau înapoi ceea ce n-am luat.
Psalmul 69.4
Noi I-am răpit slava lui Dumnezeu, așa cum vedem în Geneza 3; L-am făcut pe Dumnezeu mincinos, am disprețuit faptul că El este dragoste, am disprețuit toate caracteristicile Sale minunate. Însă Domnul Isus I-a redat lui Dumnezeu cinstea; El L-a slăvit pe Dumnezeu. A făcut acestea într-un mod așa de deosebit, încât Dumnezeu a fost mult mai mult slăvit decât L-am dezonorat noi. Domnul a plătit înapoi, dacă am voie să spun așa, mult mai mult decât cerea dreptatea lui Dumnezeu de la oameni.
Aceasta este ceea ce ne este prezentat în arderea-de-tot. Așa cum am spus deja, atât timp cât Domnul Isus a fost jertfă pentru păcat, Dumnezeu Și-a ascuns fața de la El, astfel că Domnul a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Dumnezeu însă n-a privit nicicând cu mai multă plăcere spre Domnul Isus ca în momentul în care El a strigat: „M-au ajuns nelegiuirile Mele, … sunt mai multe decât perii capului Meu” (Psalmul 40.12), „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Psalmul 22), pentru că tocmai în acele momente Domnul Isus Îl slăvea pe Dumnezeu. De ce atârna Domnul Isus pe cruce? El atârna acolo pentru că m-a iubit. El este Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru mine (Galateni 2.20). Gând minunat pentru inima mea: că El, din dragoste pentru mine, a atârnat pe cruce, ca acolo să poarte judecata asupra păcatelor mele!
O altă latură, în contrast cu aceasta, o vedem în Evrei 10, unde El Îi spune lui Dumnezeu: „Vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. Ioan 3.16 spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu”. Și Fiul a venit de bunăvoie, ca să facă voia lui Dumnezeu; Ca Om aici pe pământ, El a fost, așa cum spune Filipeni 2, „ascultător până la moarte și încă moarte de cruce”. Ce ascultare a fost aceasta! Iar dacă Îl privim pe Domnul Isus în viața Sa ca Om aici, pe pământ, vedem că El a făcut întotdeauna ceea ce Îi era plăcut lui Dumnezeu. El a fost singurul Om ascultător. El L-a slăvit în toate pe Dumnezeu într-un mod atât de desăvârșit, încât Dumnezeu, atât la începutul slujbei Sale – la botez – cât și după aceea, trei ani mai târziu, pe muntele schimbării la față, la sfârșitul slujbei Sale, a putut spune: „În El Mi-am găsit toată plăcerea”.
H. L. Heijkoop
El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea își înalță capul.
Psalmul 110.7
Umblarea Domnului
Primele versete ale acestui psalm vorbesc profetic despre Domnul Isus încununat la dreapta lui Dumnezeu cu onoare și cu glorie. Dumnezeu Însuși I-a spus: „Stai la dreapta Mea” (Psalmul 110.1). Acesta a fost răspunsul la înjosirea Lui adâncă, despre care citim în psalmul precedent: „În timp ce eu îi iubesc, ei îmi sunt vrăjmași … Ei mi-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea mea. Sunt sărac și lipsit și îmi este rănită inima înăuntrul meu” (Psalmul 109.4,5,22).
Chiar dacă dușmanii Lui L-au pus pe aceeași treaptă cu vameșii și cu păcătoșii, chiar dacă L-au numit „mâncăcios și băutor” și au afirmat că îi alungă pe demoni cu ajutorul diavolului, chiar dacă L-au scuipat și L-au încoronat cu spini, nimic nu L-a putut abate pe Fiul lui Dumnezeu de la calea ascultării și a credincioșiei față de Dumnezeu, Tatăl Său. Pe această cale, El a băut din pârâul părtășiei cu Dumnezeu, de unde a luat putere să meargă mai departe spre glorificarea Tatălui, în ciuda tuturor împotrivirilor. Și Tatăl I-a oferit ocazii speciale în care a putut vedea ceva din roada suferințelor Sale, din care în viitor Se va sătura pe deplin: oameni care și-au deschis inimile înaintea Lui, precum femeia de la fântâna lui Iacov, Maria din Betania sau unul dintre tâlharii de la cruce.
Să ne deschidem și noi astăzi inimile în fața Domnului, să-I arătăm atașamentul nostru și să-I aducem adorarea! Dragostea noastră să fie tot mai mare față de acest Domn slăvit, care a străbătut pe pământ drumul plin cu suferință!
Citirea Bibliei: Levitic 8.1-21 · Psalmul 55.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TREI LUCRURI PE CARE NU TREBUIE SĂ LE FACI | Fundația S.E.E.R. România
„Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare…” (Romani 12:8)
Dacă ești implicat într-o lucrare de slujire, iată trei lucruri pe care NU trebuie să le faci:
1) Nu trebuie să-ți fie teamă să faci ceva nou (vezi Isaia 43:19). Când îi atribui cuiva o responsabilitate, acea persoană va face greșeli; e inevitabil – dar așa va învăța! Dacă îl blochezi în aceeași rutină, pur și simplu îi iei avântul, dar când ești lider, tu îți asumi riscul greșelilor lui și îl lași să pășească în necunoscut. Asemenea unui părinte care se roagă cu foc atunci când adolescentul conduce pentru prima dată mașina familiei, tot așa și tu trebuie să accepți că provocările care te înspăimântă sunt de fapt eliberatoare pentru alții.
2) Nu trebuie să confunzi loialitatea individuală cu întărirea echipei (vezi 1 Corinteni 3:9). E bine să lucrezi îndeaproape cu persoane cheie, dar în același timp este important să rămâi „în trup” (Romani 12:5). Trebuie să te asiguri că toată lumea face parte din echipă, că se simt apreciați și că învață să interacționeze unii cu ceilalți.
3) Nu trebuie să încerci să-i conduci pe oameni în cele mai mici detalii (vezi 2 Corinteni 7:16). Există o diferență între a-i dirija pe oameni și a-i conduce: dirijarea necesită atenție la detalii, în timp ce conducerea lor implică împărtășirea viziunii, stabilirea unor scopuri și motivarea oamenilor. Trebuie să cunoști această diferență. Atunci când îi conduci pe oameni în cele mai mici detalii, moralul scade, pentru că oamenii au nevoie de obiective clare și de libertatea de a-și da seama cum le pot atinge. Nu manipula – lucrul acesta diminuează sentimentul proprietății, de care subalternii și cei aflați în jurul tău au nevoie pentru o bună dinamică a echipei și pentru soluționarea problemelor. Președintele Eisenhower a spus: „Trage sfoara și te va urma oriunde dorești. Împinge-o și nu va merge nicăieri!”
Așadar, ia aminte astăzi la aceste îndemnuri.
de Jean Koechlin
Iona 1:17-2:10
Tot ceea ce Domnul trimite, pregăteşte şi porunceşte concură la împlinirea scopului Său final (cap. 1.4,17; 2.10; 4.6,7,8). Aceasta este valabil pentru Iona şi Ninive, dar de asemenea pentru Domnul Isus Însuşi. În rugăciunea dureroasă şi arzătoare ce se înalţă din acest loc al morţii recunoaştem vocea Marelui Întristat (comp. v. 2 cu Psalmul 130.1; v. 3 cu Psalmul 42.7; v. 5, 6 cu Psalmul 69.1,2). Dar, în timp ce Iona a cunoscut neliniştea în urma neascultării sale, Hristos a trecut prin apele întunecate ale morţii din cauza neascultării noastre şi pentru salvarea noastră. Chinul Său a fost eliberarea noastră.
Aceste trei zile petrecute în pântecele peştelui celui mare au fost cele mai bune din istoria lui Iona. Ele ne învaţă, de asemenea, că noi Îl putem chema pe Domnul Isus în orice împrejurare. Rugăciunea ne este împlinită şi El ne dă mai dinainte plinătatea acestei certitudini. „El mi-a răspuns”, anunţă profetul pe când se află încă în pântecele cetaceului (v. 2).
Versetul 8 ne explică motivul pentru care adesea ne bucurăm atât de puţin de harul Domnului: pentru că ne întoarcem privirile spre deşertăciunile mincinoase de care Satan se foloseşte pentru a-i distrage şi a-i rătăci pe oamenii acestei lumi.
Faptul de a fi fost obiect al harului lui Dumnezeu va întări însă în Iona egoismul orgolios, caracteristic naturii noastre.
Mana Zilnica 