16 Iunie 2023
Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne.
Romani 8.3
Problema păcatului nu putea fi rezolvată definitiv decât prin moarte, păcatul însuși nu putea fi îndepărtat decât printr-o jertfă pentru păcat sfântă. Viața sfântă, fără păcat, a Domnului nostru nu ne putea mântui; ea ne arăta doar întreaga dimensiune a stării noastre triste. Bobul de grâu trebuia să cadă pe pământ și să moară; altfel ar fi rămas singur pentru totdeauna (Ioan 12.24).
Astfel citim și în Evrei 9.26, unde ni se spune că El S-a arătat o singură dată la sfârșitul veacurilor pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa. Nu exista nicio altă cale pentru a îndepărta păcatul. Dar pe această cale a intervenit Dumnezeu și a rezolvat, spre slava Sa veșnică, problema care altfel nu ar fi putut fi rezolvată.
Păcatul în carne a fost judecat ca rădăcină și ca roade, credinciosul a terminat-o odată pentru totdeauna cu starea veche și, eliberat de puterea și de stăpânirea păcatului care locuiește în el, nu mai este obligat să trăiască „potrivit cărnii”, ci poate și trebuie să umble „potrivit Duhului” (versetul 4). Firește că păcatul este încă în el, dar nu mai poate aduce nicio judecată asupra lui, pentru că a fost judecat deja în Hristos; mai mult, credinciosul mărturisește că el însuși judecă păcatul prin faptul că este una cu Dumnezeu și nu cu păcatul. Prezența în sine a păcatului în el nu-i poate face probleme, nici nu-l poate împiedica să fie în cea mai strânsă legătură cu Dumnezeu; doar atunci când el îi dă voie păcatului să acționeze și începe să umble potrivit cărnii, părtășia practică cu Dumnezeul cel sfânt este întreruptă și rămâne așa până când el își recunoaște cu sinceritate păcatul, iar Tatăl îl iartă, după credincioșia și dreptatea Sa, curățind-l de orice nedreptate (1 Ioan 1.9).
R. Brockhaus
Să se lase cel rău de calea lui și omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.
Isaia 55.7
Pereți despărțitori
În birourile mari sunt montați pereți despărțitori care delimitează mesele de lucru între ele, ca angajații să poată lucra pe cât posibil concentrat. Pentru grădini există garduri, pentru balcoane există paravane, toate cu scopul de a crea un anumit cadru privat. Cine și-ar dori ca vecinul să i se uite în farfurie!?
Zidurile îi separă pe oameni de oameni, dar și pe oameni de Dumnezeu. Mulți și-au construit între ei și Creatorul un perete despărțitor. Ei încearcă să-L țină pe Dumnezeu la distanță și să-L alunge din gândurile lor, considerând că nu au nevoie de El. În mod conștient, ei aleg să își trăiască viața fără El.
Creatorul nostru știe că așa nu putem fi nicidecum fericiți. Pe acest drum vom merge în pierzarea veșnică. De aceea El ne cheamă să ne întoarcem. Dumnezeu vrea să dărâmăm zidurile, adică să renunțăm la împotrivirea noastră față de El și să intrăm într-o relație fericită cu El. De aceea Dumnezeu permite vestirea și răspândirea mesajului bun al evangheliei. El poate fi rezumat în câteva cuvinte: Fiul lui Dumnezeu a venit acum două mii de ani ca Om pe pământ pentru a crea prin moartea Sa la cruce premisa ca omul să poată fi împăcat cu Dumnezeu. Oricine crede personal în Isus Hristos nu merge în pierzare, ci este mântuit. Această mântuire lucrează o împăcare deplină cu Dumnezeu și duce la o viață fericită cu El.
Citirea Bibliei: Levitic 7.1-21 · Psalmul 53.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-ȚI PIERDE PACEA! | Fundația S.E.E.R. România
„Roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:18)
Satan știe că poți primi Cuvântul lui Dumnezeu numai dacă ai o inimă și o minte în care domnește pacea, așa că va face totul pentru a te indispune și a te răvăși. Îi place când te face să intri într-o ceartă chiar înainte de biserică, și când îți petreci tot timpul de la biserică simțindu-te prost. De aceea trebuie să faci tot ce trebuie ca să-ți păstrezi pacea. În pace există putere! Dacă diavolul nu te poate supăra, el nu are nicio putere asupra ta. El „câștigă” control numai atunci când tu îl „pierzi”! El vrea să fii supărat pentru a-ți fura pacea, pentru a te bulversa și pentru a te face „să alergi în jurul cozii”. Nu-l lăsa! Data viitoare când te neliniștește ceva, oprește-te și întreabă-te: „Oare ce vrea să facă dușmanul? Dacă mă las pradă acestor emoții, care va fi rezultatul?”
Când ești stresat, îți pierzi bucuria. Și când îți pierzi bucuria, îți pierzi puterea, deoarece „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10). Așadar, e esențial să practici stăpânirea de sine și să încerci să-ți păstrezi pacea. Apostolul Iacov scrie: „Înţelepciunea care vine de sus, este… pașnică…” (Iacov 3:17). O parafrazare a acestui verset spune așa: „Adevărata înțelepciune, înțelepciunea lui Dumnezeu, începe cu o viață sfântă și se caracterizează printr-o bună înțelegere cu ceilalți. Este blândă și rezonabilă, plină de milă și binecuvântări.”
Tu poți să dezvolți o comunitate sănătoasă, care trăiește în pace cu Dumnezeu, și te poți bucura de rezultatele ei numai dacă îți asumi misiunea dificilă de a te înțelege cu ceilalți. Poate e greu să te înțelegi bine cu oamenii, dar merită să încerci pentru a avea pace. Așadar încearcă asta, astăzi!
de Jean Koechlin
Obadia 12-21
„Nu trebuia, nici nu trebuia, nici nu trebuia”. De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc” (Psalmul 22.17).
Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s–a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „Îşi deschid gura, dau din cap” (Psalmul 22.7; comp. cu sf. v. 12). Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz? Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui.
Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului” pe „muntele lui Esau” (v. 21).
În timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!
Mana Zilnica 