15 Iunie 2023
El era în lume și lumea prin El a fost făcută și lumea nu L-a cunoscut.
Ioan 1.10
Nu Marte, nici Jupiter și nici Saturn au devenit sfera acțiunilor lui Dumnezeu, ci planeta Pământ. În lumea noastră L-a trimis Dumnezeu pe singurul Său Fiu, ca să fie Mântuitorul nostru. În timp ce creația arată puterea lui Dumnezeu, în schimb întruparea, viața și moartea ispășitoare a Domnului Isus arată dragostea Sa. De ce nu l-a distrus Dumnezeu în întregime pe om, după ce Adam a păcătuit? Sau de ce nu l-a distrus în timpurile de mai apoi, când gloria și dreptatea Sa au fost cumplit dezonorate de către nelegiuirea omului? De ce a ales Dumnezeu mai degrabă să-Și arate dragostea și să ofere împăcarea? Pe măsură ce medităm la aceste întrebări, nu putem face altceva decât să ne plecăm în adorare înaintea Lui. Biblia exprimă răspunsul la ele prin trei cuvinte: „Dumnezeu este dragoste”.
Cât de uimitor este că omenirea Îl ignoră pe Cel care a venit în întâmpinarea nevoii ei disperate! Este adevărat că omenirea nu L-a ignorat pe Domnul Isus atunci când El a făcut vindecări sau a hrănit în mod miraculos mulțimile. Oamenii au fost gata să primească ajutor din partea Lui, însă adesea fără să se gândească cine era El cu adevărat sau care erau drepturile Lui asupra vieților lor. Iar în ceasul cel mai greu al Său, mulțimile nestatornice au strigat: „La moarte cu El! Răstignește-L!”.
Lucrurile nu s-au schimbat de atunci. Ceea ce a fost valabil atunci este valabil și acum: „Lumea nu L-a cunoscut”. Însă noi, cei care-L cunoaștem, trebuie să înțelegem că vom împărtăși lepădarea Lui în măsura în care Îi suntem credincioși și în măsura în care dăm mărturie pentru adevăr. În același timp, trebuie să știm că, deși oamenii ne pot urî și lepăda, din cauză că-L urăsc și-L leapădă pe Domnul nostru, totuși trebuie să ne rugăm pentru ei și să încercăm să-i câștigăm pentru Dumnezeu.
G. W. Steidl
Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Galateni 6.7
Provocare mortală
Era în anul 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial! Într-un mic sat în apropiere de granița poloneză se afla baza unde era staționată unitatea maiorului Bergmann.
Un tânăr creștin a folosit scurta pauză de prânz pentru a spune evanghelia în sat. Grozăviile și suferința războiului i-au determinat pe mulți să-L caute pe Dumnezeu. Câțiva oameni, care căutau răspuns la întrebările lor, s-au strâns repede în jurul fântânii satului. Evanghelistul a rostit tare cuvintele: „Dumnezeu te iubește și vrea să te elibereze de vină. De aceea Fiul Său a murit!”.
Deodată, un tânăr s-a desprins dintre cei care ascultau, a înaintat spre el cu un rânjet batjocoritor și l-a întrerupt strigând: „Dacă există un Dumnezeu al dragostei care permite această nenorocire, atunci să mă sfâșie în bucăți, așa cum rup eu acum această foaie de hârtie!”. Spunând aceste cuvinte, a luat provocator un bilețel din buzunarul jachetei și l-a rupt cu înverșunare în fața mulțimii.
Mâhnit profund de ocara adusă cerului, creștinul i-a spus: „Pentru tine de asemenea sunt valabile cuvintele Bibliei: «Dumnezeu nu Se lasă batjocorit»”.
A doua zi, toți s-au cutremurat când au citit în ziarul local titlul: Tânăr făcut bucăți de o mașină în fabrica de cherestea! – Dumnezeu răspunde cu putere! El nu Se lasă batjocorit!
Citirea Bibliei: Levitic 6.1-30 · Psalmul 52.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM POȚI FII MÂNTUIT? | Fundația S.E.E.R. România
„Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit…” (Faptele Apostolilor 16:31)
Ai auzit de „drumul roman”?
Calea spre mântuire din epistola către Romani… care are la bază patru pași simpli, subliniați prin versete din această scriere.
Pasul 1: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23). Cu alte cuvinte toți suntem păcătoși până în măduva oaselor și toți avem nevoie disperată de un Mântuitor!
Pasul 2: „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23). Evanghelia înseamnă „veste bună”. Și iată care este vestea bună pentru tine astăzi: toate păcatele tale, din leagăn până la mormânt, au fost plătite de Isus Hristos!
Pasul 3: „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Nu poți câștiga mântuirea prin fapte bune; Dumnezeu ți-o oferă fără plată. Tot ce trebuie să faci este s-o primești prin credința în Isus Hristos!
Pasul 4: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire… Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” (Romani 10:9-13).
Viața ta este goală? Tânjești după pace; vrei să știi că păcatele îți sunt iertate și că ai o casă în ceruri, când mori? Astăzi, pune-ți încrederea în Domnul Isus și fă-L Domnul vieții tale. Rostește din toată inima această rugăciune: „Doamne, îmi predau viața Ție și mă pocăiesc de păcatele mele. Vino în inima mea. Prin credința în Isus Hristos, accept darul vieții veșnice. Îți mulțumesc că ai reparat totul între mine și Tine. În Numele Domnului Isus mă rog. Amin!”
de Jean Koechlin
Obadia 1-11
Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată. Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit să-i vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunându-i că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).
În vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nu-l egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul” (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto („Mă opun”) al Celui Atotputernic, într-o prăbuşire vertiginoasă (2 Corinteni 10.4,5). Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babel: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)! În forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru a-şi face „cuibul printre stele”. „Şi de acolo te voi coborî”, răspunde Domnul.
Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I l-a oferit Domnului Isus: pe o cruce.
Mana Zilnica 