10 Iunie 2023
Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii datorită morții pe care a suferit-o, încununat cu glorie și onoare.
Evrei 2.9
Isus S-a înălțat, iar lucrarea prezentă din ceruri, acolo unde El S-a dus, este cunoscută prin credință ca a fi în întregime „pentru noi”. Nevoia noastră, ca și durerea noastră, sunt amintite acolo. Suferințele lui Iacov au fost cele ale unuia care se căiește; ale lui Ștefan au fost cele ale unui martir; însă cerul a fost și al lui Iacov, ca și al lui Ștefan.
Dar, măcar că lucrurile stau așa într-adevăr, nu aceasta este totul. Credința cunoaște un alt secret, sau taină, în cer. Ea știe că, dacă Domnul Și-a luat locul acolo în aceste caractere ale harului pentru noi, El l-a luat de asemenea ca fiind Acela pe care omul L-a disprețuit și pe care lumea L-a lepădat. Acest lucru face și el parte din ceea ce credința înțelege din sfera cerurilor unde este așezat acum Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Domnul Isus a murit sub mâna lui Dumnezeu; sufletul Lui a fost făcut o jertfă pentru păcat. „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească” (Isaia 53.10). Apoi El a înviat ca Cel care murise astfel, învierea Lui mărturisind despre primirea jertfei. S-a înălțat la cer în același caracter, pentru a continua acolo scopul de har al lui Dumnezeu manifestat printr-o astfel de moarte și înviere.
Însă Domnul Isus a murit de asemenea sub mâna omului; adică mâna nelegiuită a omului și-a avut partea în această moarte la fel de clar și de sigur ca harul infinit al lui Dumnezeu. El a fost refuzat de către viticultori, urât de lume, aruncat afară, răstignit și omorât. Acesta este un alt caracter al morții Sale. Iar învierea și înălțarea Lui au fost – de asemenea în acest caracter – părți sau perioade ale istoriei Aceluia pe care lumea Îl lepădase; în consecință, învierea Lui este dovada judecății viitoare a lumii (Fapte 17.31), iar înălțarea Sa Îl pune în așteptarea zilei când vrăjmașii Lui Îi vor fi făcuți așternut al picioarelor (Evrei 10.13)
J. G. Bellett
Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”.
Luca 12.20
Înșelăciunea bogăției
Omul despre care relatează Domnul Isus în acest verset a murit de mult. Necrologul său probabil va fi început cam așa: „Deodată și pe neașteptate…”. Trupul lui s-a făcut praf, bogățiile lui au fost distruse, locul lor nu se mai cunoaște, totul a devenit cenușă. Dar acest om are și astăzi multe rude. De fapt, a avut dintotdeauna! Atât printre bogați, cât și printre săraci, mulți gândesc în felul lui. Omul se uită la ceea ce îi atrage privirea și își trăiește intens clipa. Fiul lui Dumnezeu ne spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Luca 12.31).
Cât de neînțelept este să ne strângem comori pe care le mănâncă moliile și rugina și să neglijăm mântuirea sufletului nemuritor! Omul acesta bogat a comis cea mai mare eroare de calcul din viață. Și-a făcut socotelile fără Dumnezeu! Cât de mulți oameni se aseamănă cu el! Cuvântul lui Dumnezeu numește nebunie această lipsă de înțelepciune a acelora care se bazează pe înșelăciunea bogăției. Acest tablou ne-a zugrăvit preocuparea tainică a inimilor. Să ne gândim deci cu seriozitate unde vrem să ne petrecem veșnicia. Să învățăm din avertizările cu privire la greșelile noastre și ale altora, cu atât mai mult cu cât este vorba despre prețul sufletului nemuritor! Înșelăciunea în această privință are urmări veșnice și nu poate fi anihilată printr-o așa-numită înmormântare „creștinească”.
Vocea lui Dumnezeu te anunță din nou: „Ți se va cere înapoi sufletul”.
Citirea Bibliei: Levitic 4.1-12 · Psalmul 49.12-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
OCUPĂ-TE DE PROBLEMELE TALE NEREZOLVATE! | Fundația S.E.E.R. România
„Niciun om care va avea o meteahnă… să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfe…” (Leviticul 21:18-21)
Ca să ajuți pe cineva cu probleme nerezolvate, trebuie mai întâi să te ocupi de problemele tale. Dacă tratamentul pe care îl oferi nu te-a vindecat pe tine, nu vei avea nicio credibilitate când încerci să-l aplici altora. Asta înseamnă că, dacă ai probleme nerezolvate, Dumnezeu nu te va folosi? Ba da! Oamenii frânți devin maeștri ai vindecării, dar mai întâi trebuie să te vindeci. E greu să vorbești despre victorie când experimentezi înfrângerea. Când sângerezi pe plan spiritual și emoțional, tu nu poți trata problemele altora cu acea credință îndrăzneață pe care ai folosi-o dacă ți-ai fi rezolvat deja problema. E rău să ai inima zdrobită? Nu, toți trecem prin acest proces în viață, dar știm că Dumnezeu „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile” (Psalmul 147:3). Așa că lasă-L pe Dumnezeu să te vindece, ca să te poată folosi!
În vremea Vechiului Testament, nu puteai sluji ca preot dacă aveai lepră, care era o rană nevindecată. Și iată care erau motivele:
1) Nu ai fi fost fără cusur pe plan spiritual;
2) Nu te-ai fi putut apropia de alții, ca nu cumva să se atingă de tine și să-ți dea jos pansamentul de pe rană;
3) Nu ai fi putut fi în formă maximă, deoarece durerea ți-ar fi slăbit puterea;
4) Ți-ar fi fost frică să vorbești despre lepra ta ca lumea să nu te respingă, așa că ai fi trăit pe două planuri și ai fi devenit nesigur, ipocrit și manipulator;
5) Mai rău decât orice, ai fi fost atât de ocupat cu slujirea lui Dumnezeu și cu grija față de ceilalți, încât nu ai fi avut timp să te oprești și să ai grijă de tine însuți. Lepra este precum păcatul: ne izolează și ne aruncă în singurătate. Păcatul și problemele nerezolvate ne fac să fim ca niște „morți vii”.
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, este acesta: ocupă-te de problemele tale nerezolvate!
de Jean Koechlin
Amos 5:14-27
Binele se identifică cu Dumnezeu (Psalmul 4.6): „Căutaţi binele, ca să trăiţi” (v. 14) are drept corespondent: „Căutaţi pe Domnul şi veţi trăi” (v. 6). Pentru a căuta binele însă trebuie să–l iubim, tot aşa cum de rău fugim în măsura în care ne este groază de el (v. 15; Romani 12.9). Dar, am putea spune, nu întotdeauna este uşor să distingi binele de rău. Fără îndoială, nici morala omenească nu ne va ajuta câtuşi de puţin la aceasta, ea neputând face nimic altceva decât să compare pe om cu om. Singurul ghid sigur este Cuvântul Dumnezeului nostru.
Asemeni acestei mulţimi creştine care repetă: „Vină împărăţia Ta”, apelând astfel ziua propriei judecăţi, unii ar dori ziua Domnului, fără să ţină cont că ea semnifică nenorocirea lor. Şi îşi înmulţesc formele religioase, sărbători, jertfe, adunări solemne, închipuindu-şi că pot să-I ascundă lui Dumnezeu adevărata stare! „Depărtează de la Mine zgomotul cântărilor tale” (v. 23), răspunde Domnul cu asprime. Şi câte cântări şi rugăciuni nu sunt pentru Dumnezeu altceva decât un zgomot fără sens! Ceea ce aşteaptă El, să nu uităm, este adevărul în inimă (Psalmul 51.6).
Ştefan le va cita mai‑marilor iudeilor versetele 25–27, pentru a–i face conştienţi de cât de vechi şi totodată de grav este păcatul lor (Fapte 7.42,43).
Mana Zilnica 