9 Iunie 2023
Amația, împăratul lui Iuda, s-a sfătuit și a trimis la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, zicând: „Vino să ne privim în față!”. Și Ioas, împăratul lui Israel, a trimis la Amația, împăratul lui Iuda, zicând: „Spinul care este în Liban a trimis la cedrul care este în Liban, zicând: «Dă pe fiica ta de soție fiului meu!». Și a trecut o fiară a câmpului care este în Liban și a călcat în picioare spinul. Tu zici: «Iată, am bătut Edomul!», și inima ta te-a înălțat, ca să te lauzi. Rămâi acum acasă! De ce să te prindă nenorocirea, ca să cazi, tu, și Iuda odată cu tine?”. Dar Amația n-a ascultat, pentru că era de la Dumnezeu să-i dea în mâna vrăjmașului, pentru că i-au căutat pe dumnezeii Edomului.
2 Cronici 25.17-20
Lecții din viața lui Amația (3) – Pierdem totul atunci când Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu
După ce Amația a refuzat să asculte de glasul profetului care-l mustrase din cauza faptului că devenise idolatru, vedem că încăpățânarea împăratului n-a făcut decât să crească, și la fel mândria lui, căci aceste două lucruri merg întotdeauna împreună. Amația pleacă urechea la sfatul oamenilor și hotărăște să meargă la război împotriva lui Israel. În ciuda avertismentului primit din partea împăratului lui Israel, Amația își urmează cu încăpățânare planurile. Citim că acest lucru venea de la Dumnezeu, „pentru că au căutat pe dumnezeii Edomului”. Dumnezeu nu mai era cu el, din același motiv pentru care nu mai era cu oștile lui Israel, anume din cauza idolatriei. Lui Amația i se spusese acest lucru chiar înainte de a porni împotriva Edomului. El însă a ales ca acum să-și pună încrederea în altceva: în sfatul oamenilor și în idolatrie.
Care a fost rezultatul? Înfrângerea și umilința! Nu numai că Dumnezeu nu l-a ajutat, ci l-a dat în mâinile lui Ioas și l-a umilit atunci când a fost adus înapoi la Ierusalim și când israeliții au dărâmat patru sute de coți din zidul cetății, după care au luat bogățiile din templu și din casa împăratului. Mai mult decât atât, „de pe timpul când Amația s-a abătut de la a-L urma pe Domnul, au uneltit împotriva lui în Ierusalim, iar el a fugit la Lachis; și au trimis după el la Lachis și l-au omorât acolo” (2 Cronici 25.27). El a pierdut bătălia, a pierdut averile, și-a pierdut demnitatea și, în cele din urmă, și-a pierdut viața. Într-adevăr, când ne abatem de la Domnul pierdem totul!
A. Leclerc
Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi.
1 Petru 3.15
Religiozitatea nu-mi deschide cerul
O femeie credincioasă se deplasa cu anevoie pe un drum abrupt care ducea în localitatea vecină, pentru a vizita o bolnavă. Pe drum s-a întâlnit cu un tânăr care i-a spus: „Acesta este un drum anevoios”. — „După osteneală vine odihna și după ce voi sfârși alergarea mă așteaptă un cămin”, a răspuns ea. „Unde este căminul dumneavoastră?” — „În cer, la Domnul Isus”, a răspuns doamna. „Da, dumneavoastră sunteți o femeie religioasă și puteți merge acolo”, a răspuns el. „Dragă tinere”, a spus ea, „religiozitatea nu-mi deschide cerul.” — „Dar pe ce altceva este întemeiată speranța dumneavoastră?”, a întrebat tânărul uimit. „Pe lucrarea de răscumpărare a lui Isus Hristos. În Cuvântul lui Dumnezeu citim: «Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți» și «Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi» (Romani 5.6,8). Pe aceasta este întemeiată speranța mea.” Cu aceste cuvinte, cei doi s-au despărțit.
Câteva luni mai târziu, tânărul s-a îmbolnăvit. El a început să citească sârguincios Noul Testament pentru a găsi acele versete și, odată cu versetele, a găsit și pacea cu Dumnezeu. Atunci s-a putut lăuda cu speranța gloriei lui Dumnezeu.
Cei care cunosc mântuirea lui Dumnezeu să spună și altora despre Domnul Isus! Fie ca oricare dintre cititori, care nu are încă pace, să caute să o obțină prin Domnul Isus!
Citirea Bibliei: Levitic 3.1-17 · Psalmul 49.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ASCULTĂ SFATURILE! | Fundația S.E.E.R. România
„Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.” (Proverbele 13:10)
Oare de ce nesocotim sfaturile care ne-ar putea ajuta? Uneori o facem pentru a ne proteja eul de adevărul dureros. Când avem o opinie puternic înrădăcinată, adoptăm o abordare nepăsătoare față de gândirea altora. Și nu-i rănim numai pe ei, ci și pe noi înșine. Biblia spune: „Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat” (Eclesiastul 4:13).
Este adevărat că ai anumite domenii în care excelezi, însă ai și domenii în care ai nevoie de sfaturi. Clipa în care încetezi să asculți este clipa în care încetezi să crești. Thomas Carlyle a spus: „Fiecare om este superiorul meu în ceea ce am de învățat de la el.” Chiar dacă ceea ce înveți este un lucru negativ sau este o lecție despre ce să nu faci, tot este o informație prețioasă, care te poate proteja și te poate îmbogăți. Dr. John Maxwell spunea: „Care este acel lucru care, mai mult decât oricare altul, va determina creșterea unei organizații? Creșterea oamenilor din acea organizație. Și ce determină creșterea oamenilor? Creșterea liderului! Câtă vreme oamenii te urmează, ei vor putea ajunge numai până unde mergi tu. Dacă tu nu crești, ei nu vor crește; și când se va întâmpla asta, vor merge altundeva, într-un loc în care vor putea crește!”
Se spune că un bătrân fermier și-a înscris catârul la Derby-ul din Kentucky. „Catârul dumneavoastră nu are nici o șansă de victorie împotriva acestor cai pur-sânge,” i-a spus un oficial al cursei. „Știu”, a răspuns el, „dar m-am gândit că tovărășia lor îi va face bine!” Pentru a crește, tu ai nevoie de tovărășiile și de sfaturile potrivite.
de Jean Koechlin
Amos 5:1-13
„Veniţi la Betel şi lucraţi fărădelege!” invita ironic capitolul 4.4 „La Ghilgal, înmulţiţi fărădelegea!”. Acum însă Dumnezeu îndeamnă cu stăruinţă: „Nu căutaţi Betelul şi nu mergeţi la Ghilgal”; „căutaţi-Mă şi veţi trăi, căutaţi pe Domnul şi veţi trăi” (v. 4‑6).
Pentru a trăi, omul n-are ce face cu o religie; îi trebuie un Mântuitor. Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El (Ioan 14.6). Să recunoaştem măreţia Celui care a creat şi care susţine lumile (Evrei 1.2,3): Pleiadele, Orionul, aceste constelaţii, când le descoperim în clar de noapte, copleşesc inteligenţa noastră; zadarnic ne străduim să estimăm fantastica distanţă până la ele. Fiul lui Dumnezeu însă a înfăptuit o lucrare nespus mai minunată. Umbra ameninţătoare a morţii veşnice, care ne învăluia deja, a transformat-o în dimineaţă, înghiţind–o în victoria învierii Lui (v. 8). Negreşit, întunericul domneşte încă în lume; asuprirea şi nedreptatea sunt lucruri obişnuite. Creştinul însă nu este copleşit; chiar şi „într-un timp rău”, el ştie unde să–L găsească pe Mântuitorul său.
„Căutaţi-L” (v. 8)! Acesta trebuie să fie cuvântul nostru de ordine de fiecare dată când ne deschidem Biblia (Psalmul 27.8).
Mana Zilnica 